Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro
A.Viroze
Click pentru a descarca imagini cu bolile marului
1. Mozaicul marului (Apple mosaic virus) Bolile marului
Simptome
Boala se manifesta ( bolile marului )exclusiv pe frunze, in special pe cele de la baza lastarilor. Apar pete de culoare verde deschis, galben crem sau aproape alba. Uneori petele au forma de inel, de linii drepte sau sinuoase ori de benzi cloratice dispuse de-a lungul nervurilor. In cursul verii pot sa apara si puncte necrotice, in cadrul petelor galbui. Spre sfarsitul verii, frunzele se ingalbenesc si cad, afectand grav puietii din pepiniera, a caror dezvoltare este oprita. In livezi, fructele pomilor afectati sunt de dimensiuni reduse. In general, simptomele acestei boli nu se intalnesc pe aceeasi frunza sau ramura, fiind atacata numai o parte din coroana sau numai anumite ramuri.
Pomii puternic afectati vegeteaza slab si dau productii scazute.
Majoritatea soiurilor sunt sensibile (Jonathan, Golden delicious, Patul), existand si soiuri rezistente ca : Mc.Intosch, Klarapfel, dar si soiuri mijlocii sensibile la aceasta boala ( Idared, Ontario, Parmen auriu ). Vezi figura 1.
Agentul patogen.
Particulele de virus sunt izometrice, de mici dimensiuni (25-29 nm). Mozaicul marului este produs de virusul pyrus virus (Marmor mali Holmes) . Acesta se poate transmite prin altoire si este raspandit prin altoii si portaltoii infectati. Raspandirea in livada este foarte lenta, se face prin polenul de la plantele infectate si prin atingere – anastomozarea – radacinilor in sol.
Combatere si prevenire
Cea mai importanta masura pentru prevenirea raspandirii acestei boli este folosirea de altoi si portaltoi sanatosi. In acest scop trebuie facuta o selectie riguroasa a plantelor – mama pe baza de testare si eliminare a pomilor bolnavi din pepiniere. Se pot obtine plante sanatoase si in cazul cand se altoiesc, pe portaltoi sanatosi, muguri sanatosi luati de la varful lastarilor infectati. Virusul poate fi inactivat prin termoterapie la 38-46°C, timp de 21 zile, in cazul pomilor tineri infectati si la 70°C, timp de 10 minute pentru lastarii recoltati pentru altoire.
1. Proliferarea virotica a marului (Micoplasma MLO)
Simptome.
La pomii tineri, virusul produce o dereglare a proceselor de crestere, care afecteaza cresterea organelor plantelor. Primavara, pomii infectati pornesc mai devreme in vegetatie (cu 8-10 zile) si cu o crestere mai slaba, inaltimea fiind mai redusa cu 20-39 %. Intrarea cu anticipatie, in vegetatie a mugurilor dorminzi duce la “proliferarea lastarilor”, avand ca rezultat, formarea in coroana pomului a unor smocuri de ramuri subtiri, cu o dezvoltare verticala (aspect de maturi). Frunzele de pe aceste ramuri sunt inguste, mai lungi decat normal si usor colorate. Aceste frunze au stipelele marite si marginea dintata. Pe ramurile respective, mugurii florali sunt transformati in muguri vegetativi. Pomii infectati leaga slab, formand fructe mici, turtite cu peduncul lung. Toamna, frunzele pomilor bolnavi capata prematur o culoare bruna-rosiatica, insa caderea lor se produce mai tarziu decat la pomii sanatosi. In general, pomii virozati sunt mai sensibili la atacul de fainare.
Soiuri infectate natural: Parmen auriu, London pepping, Jonathan, Golden delicious; iar ca soiuri rezistente sunt cunoscute : Milton, Alpinist.
Agentul patogen.
Particulele de microplasma, avand dimensiunile de 90-900 nm, au fost puse in evidenta in vasele floemice ale pomilor infectati. Raspandirea virusului se face prin operatia de altoire, mai frecvent prin altoi si eventual prin portaltoii inmultiti pe cale vegetativa. Deoarece se considera ca virusul nu se transmite prin seminte, portaltoii obtinuti din seminte sunt considerati ca fiind sanatosi. Dimensiunea, in natura se face prin intermediul unei cicade. La noi in tara, s-a stabilit legatura dintre invaziile de Tingis pyri si raspandirea proliferarii marului.
Combatere si prevenire.
Se recomanda infiintarea de plantatii – mama producatoare de ramuri altoi, marcate si butasi libere de proliferare, care sa furnizeze acest material spre inmultire in pepiniera. De asemenea se propune eliminarea pomilor infectati; termoterapia (la 38°c), chimoterapia (folosind tetraciclina 200 ppm sau Benomil – 0,1%, care inhiba puternic microplasme), tratamente de fitoprotectie contra vectorilor in perioada aprilie-noiembrie, introducerea in schemele de tratamente a fungicidelor sistemice pe baza de Benomil.
3.Inmuierea lemnului la mar: Bolile marului
Simptome. Simptomul principal il constituie flexibilitatea neobisnuit de mare, mai ales a lastarilor de 1-2 ani si mai rar a ramurilor si tulpinelor pomilor mai in varsta. Aceasta flexibilitate poate fi limitata la soiul Delicious auriu cand este infectat cu tulpini mai putin virulente, sau poate sa fie generala, prezenta la toate ramurile pomului. Pomii infectati au port asemanator salciei plangatoare, mai ales cand acestia sunt incarcati de fructe; in acest caz producandu-se usor si ruperea ramurilor. Partile atinse au o consistenta spongioasa si sunt expuse atacului ciupercilor care produc plagi canceroase. Fructele si frunzele sunt normale, fara simptome; talia pomului ramane mai mica ( cu pana la 40%), iar productia scade, deoarece infectia cu acest virus reduce mult vigoarea acestuia.
Agentul patogen.
Virusul care produce inmuierea lemnului prezinta mai multe tulpini, care difera in ce priveste virulenta lor fata de diferite soiuri de mar. Virusul este transmis prin altoire. Existenta unei raspandiri naturale a fost observata numai in unele cazuri din cele cercetate. Perioada de incubatie este de 1-2 ani.
Combatere si prevenire.
Se recomanda folosirea de altoi si portaltoi sanatosi. Deoarece unii portaltoi la care virusul nu s-a manifestat prin simptome externe (infectii latente) au contribuit mult la extinderea bolii, se impune ca in procesul de productie si inmultire a materialului saditor sa se faca o selectie riguroasa a portaltoilor. Soiurile tolerante sunt: Monarh, Crawlei Beauty. In combaterea acestei boli se poate folosi si termoterapia, virusul putand fi inactivat prin mentinerea pomilor infectati timp de douazeci de zile la 37°C.
4. Patarea clorotica a frunzelor de mar: Bolile marului
Simptome
Soiurile si portaltoii de mar infectati cu virusul patarii clorotice a frunzelor nu manifesta simptome virotice, fiind in stare latenta. La noi in tara, Golden delicious evidentiaza in unele cazuri infectia cu acest virus si numai primavara, prin pete difuz clorotice, pe frunzele foarte tinere. Virusul poate provoca la acest soi pierderi de productie pana la 20- 30%.
Agentul patogen.
Patarea clorotica a frunzelor de mar este produsa de un virus filamentos din grupa Closterovirus cu dimensiunile de 600 nm lungime si 13 nm latime. Virusul nu se transmite prin seminte.
Combatere si prevenire.
Deoarece virusul are multe tulpini si este foarte raspandit, materialul valoros propus la inmultire trebuie testat pe o gama larga de indicatori, intrucat nu toate tulpinile se transmit pe fiecare din indicatorii folositi in acest scop. Eliberarea de acest virus se face prin patarea plantelor la 38°C timp de 20-60 de zile.
5. Viroze care afecteaza aspectul frunzelor de mar: Bolile marului
Aceste viroze sunt asociate cu virusurile latente. Este greu de stabilit virusul responsabil pentru virozele cu simptomele pe fruct, din cauza complexelor cauze care contribuie la deprecierea fructelor.
Simptome.
La noi in tara s-au observat: patarea ruginie a merelor (Apple red ring), fructificarea marunta (Apple chat fruit) se manifesta ( bolile marului )la soiul Jonathan, deformarea fructelor (Green crinkle), craparea stelata (Star crack).
Pierderile pot varia in functie de sol, clima si marimea complexului viral ce infecteaza pomul. Valoarea comerciala este depreciata si productia scazuta.
Combatere si prevenire.
Se recomanda selectia genetica si selectia sanitara eficace, tratarea pentru eliberarea soiurilor total infectate.
B. Micoze
-
Patarea cafenie sau Rapanul marului – Endostigme (Venturia ) Inaeaualis : Bolile marului
Simptome.
Patogenul ataca toate organele verzi ale pomului; frunze, lastari, fructe. Pe ambele fete ale limbului foliar apar pete mici, cenusii, cu dezvoltare radiara. Petele cresc, ajung la 5-10 mm diametru, devin brune – olivacee, cu aspect catifelat. Ulterior, incepand din centrul petei, tesuturile atacate se necrozeaza si puful de pe suprafata se exfoliaza, ramanand prezent pe margini ca o bordura bruna. Frunzele puternic atacate cad prematur. In primaverile reci si ploioase, la unele soiuri sensibile ( de exemplu Golden Delicious ) se produce ingalbenirea si caderea in masa a fructelor atacate, fapt care duce la oprirea cresterii lastarilor si fructelor. Ulterior, pomii isi formeaza frunze noi, insa fructele raman foarte mici (multe dintre ele, avand si codita foarte lunga, se aseamana cu ciresele) si de calitate inferioara, putand fi valorificate numai la industrializare .
Pe fructe apar pete rotunde, asemanatoare celor de pe frunze cu consecinte grave: fructele tinere, puternic atacate, de usuca, iar cele cu atac partial cresc deformat si crapa in portiunea petelor. Craparea este foarte frecventa la fructele atacate. Pe fructele mature, apar pete rotunde, acoperite de puful brun-olivaceu. Petele se adancesc putin incepand din centru, la fel ca petele de pe frunze. Fructele cu pete de rapan au o valoare comerciala scazuta, nu rezista la pastrare.
Atacul pe lastari se manifesta ( bolile marului )sub forma unor pete rotunde sau alungite, de culoare cafenie. Vezi figura 2.
Agentul patogen
Venturia inaeaualis, sinonim Endostigme inaeaualis. La suprafata petelor se formeaza subcuticular, lagare de conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt simpli, bruni, cilindrici. La varful lor se formeaza, succesiv, conidii piriforme, galbene la maturitate, la inceput unicelulare, iar in final bicelulare (conidioforul cu conidia la varf, pare o lumanare aprinsa). In urma desprinderii conidiilor mature, la varful conidioforului raman cerculete (dendrite).
Ciupercile formeaza, toamna, in frunzele cazute, peritecii, de tip ascolocular, prevazute cu cativa perisori bruni, dispusi in jurul ostiolei. In interior se formeaza numeroase asce alungite, fiecare cu cate 8 ascospori bicelulari cu celule inegale, bruni-olivacei la maturitate. Maturarea ascosporilor are loc spre primavara, iar eliminarea lor din peritecii coincide cu momentul infrunzirii pomilor. Ascosporii, ajunsi pe organele verzi ale plantelor, produc infectiile primare. Ulterior incep si infectiile provocate de conidii, considerate a fi infectii secundare. Transmiterea peste iarna se face prin periteciile din frunzele cazute si prin miceliul si conidiile de pe ramurile atacate. Raspandirea in timpul vegetatiei se face prin ascospori si conidii.
Combaterea si prevenirea
Este de preferat ca plantatiile sa se infiinteze cu soiuri existente, fapt care face posibila reducerea aproape totala a tratamentelor chimice. La plantare se va avea in vedere ca soiurile sa fie grupate dupa gradul de rezistenta pentru a face posibila aplicarea diferentiata a tratamentelor. Se impun masuri pentru reducerea sursei de infectie din livezi: ingroparea prin aratura a frunzelor cazute, taierea si arderea lastarilor infectati, eliminarea pomilor batrani, rapanosi, din vecinatatea livezilor tinere.
In cazul soiurilor sensibile si mijlociu-rezistente, pomii trebuie protejati prin tratamente chimice. In perioada de repaus se aplica aplica tratamentul cu Zeama sulfocalcica 20%, cu Polisulfura de bariu- 6%. In perioada de vegetatie, primul tratament se face la infrunzire, utilizand produse cuprice (Cobox, Zeama bordeleza, Cuprozir), al doilea tratament are loc in faza de buton-rosu, inceputul infloritului, iar al treilea tratament se face la sfarsitul infloritului, folosind produse carbendozimice (Bavistin, Derosal, Topsin). In functie de avertizare, tratamentele pot continua, alternand produse din diferite grupe chimice.
Numarul de tratamente intr-o perioada de vegetatie este variabil (5-12), in functie de rezistenta soiurilor, conditiile climatice, rezerva biologica a patogenului in zona respectiva. Se are in vedere, de asemenea, destinatia fructelor (exigenta beneficiarului privind lipsa petelor de rapan pe fructe ). In conditii de atac mediu sau slab, exista posibiliatea aplicarii tehnicii S.A.T. (“Single aplication treatment”), care presupune un singur tratament la inceputul vegetatiei (la demugurit) folosind o concentratie mai mare a fungicidului ( de exemplu Ditianona = 0.6% ). Prin acest tip de tratament se asigura protejarea pomilor contra rapanului timp de o luna, reducandu-se cheltuielile a 2-3 tratamente.
O atentie deosebita trebuia sa se acorde aplicarii regulate a masurilor de combatere in pepiniere, pentru prevenirea aparitiei infectiilor pe ramurile puietilor. Deoarece ascosporii si condiile nu se raspandesc la distante mari, introducerea bolii in plantatiile nou infiintate este asigurata prin plantarea de puieti infectati, proveniti din acele pepiniere in care masurile de combatere nu
s-au aplicat.
-
Fainarea marului – (Podosphaera leucotricha): Bolile marului
Simptome.
Fainarea se manifesta ( bolile marului )pe muguri, frunze, lastari si pe fructe.
Organele atacate sunt acoperite cu o pulbere fina, albastruie, formata din miceliul, conidioforii si conidiile fungului patogen. Mugurii atacati sunt mai ascutiti decat cei sanatosi si au solzii usor indepartati, fiind si uscati la varf. Evolutia lor este lenta, unii dezmuguresc, dar se usuca inainte de inflorire. Atacul pe frunze si lastari incepe odata cu aparitia acestora si continua pe parcursul perioadei de vegetatie a marului. Frunzele formate din mugurii atacati din anul precedent la inceput apar fara fructificatiile fungului patogen, avand culoarea aramie. Acestea se acopera, cu timpul, cu conidiofori si conidii. Frunzele puternic atacate se brunifica si cad din iunie si pana in toamna. La frunzele mai dezvoltate, in urma infectiilor secundare de fainare, se manifesta ( bolile marului )pete mici, albicioase, care se extind, ocupand portiuni ,arii din limb. Lastarii sunt atacati de la varf spre baza putand fi partiali sau total afectati, in functie de sensibiliatea solului si conditiile climatice.
Atacul de fainare pe inflorescente se manifesta ( bolile marului )prin atrofierea lor, petalele raman mici, inguste, carnoase, verzui, acoperite de miceliu (“flori de ceara”). Florile stocate se brunifica.
La fructele atacate, epiderma lor se acopera cu plasa constituita dintr-o retea de linii brune, marcand dezvoltarea hifelor miceliene.
In grupa soiurilor foarte sensibile sunt incluse Jonathan si Idared, iar dintre cele rezistente la fainare se remarca urmatoarele soiuri: Malus spectabilis, Malus floribunda, Malus baccata, Pionner, Voinea, Generos. Vezi figura 3.
Agentul patogen.
Fainarea marului este produsa de ciuperca Podosphaera leucotricha, clasa Ascomzcetes, ordinul Erysiphales, familia Erysiphaceae; (forma conidiana Oidium forinosum).
Ciuperca, parazit obligat, formeaza un miceliu de tip tol septzat, incolor, fixat cu ajutorul apresoriilor, pe suprafata organelor verzi ale plantei. Pe miceliu se formeaza lanturi lungi de conidii cilindrice, unicelulare, incolore, cu dimensiunile: 16-27 x 10-17μ. In ultimii ani, spre sfarsitul vegetatiei, in pasla miceliana care imbraca lastarii ca un manson, se formeaza punctisoare brune-negricioase cleistoteciile ciupercii.
Transmiterea peste iarna are loc prin miceliul cuibarit intre solzii mugurilor. In conditiile din tara noastra, solul cleistoteciilor in transmitere este neglijabil. Raspandirea in cursul perioadei de vegetatie se face prin conidii.
Combatere si prevenire
Una din masurile importante in prevenirea aparitiei si raspandirii bolii este reprezentata de taierea si arderea lastarilor si ramurilor stocate in anul precedent. Aceste operatii trebuie efectuate cel putin in doua etape: o prima etapa imediat dupa inflorit; iar a doua etapa in perioada de repaus, cu ocazia taierilor care se fac anual. Fertilizarea trebuie sa se faca in doze moderate, aplicand si potasiu (alaturi de azot si fosfor), sporind astfel rezistenta pomilor la fainare.
Pentru a nu pierde momentul optim pentru combaterea chimica este necesara o buna evidenta a parcelelor atacate in anul precedent. In parcelele respective, dupa efectuarea taierilor se va aplica un tratament cu zeama sulfocaleica-20%. In perioada de vegetatie, tratamentele se incep la dezmugurit, folosind sulf muiabil, Kumulus, Thiovit, Microthiol – 0,7%. Urmatorul tratament se face in faza de buton rosu, utilizand aceleasi produse si concentratii. Un alt tratament are loc la sfarsitul infloritului, folosindu-se fungicide carbendazimice: Benlate, Bavistin, Derasal, care nu dauneaza polenului si nu sunt toxice pentru albine. Se mai utilizeaza si alte produse, din gama celor omologate precum: Rubigon, Bazcor, Punch, Sisthane, Sumi 8, Topas 100, Trifmine, Score Top.
Dupa taierea si adunarea ramurilor , se va lucra solul, pentru ingroparea resturilor.
3. Putregaiul brun sau Mumificarea fructelor sau monilioza -( Monilinia fructigena) : Bolile marului
Simptome.
Simptomele sunt foarte evidente si caracteristice pe lastari, flori, fructe si frunze in diverse faze de dezvoltare. Atacul pe flori se manifesta ( bolile marului )in primaverile reci si ploioase prin ofilirea, inmuierea si brunificarea lor, precum si a frunzelor tinere din buchetele florale. Florile si frunzele atacate se usuca si raman agatate pe pom. Atacul pe fructe se manifesta ( bolile marului )in toate stadiile de dezvoltare. Fructele foarte tinere la mar se brunifica si se usuca.
Pe fructele dezvoltate, in functie de conditiile de mediu, pot sa apara patru forme de manifestare ale moniliazei:
a) Putregaiul brun. Se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unei pete brune care cuprinde pielita fructului si pulpa. La suprafata pulpei se formeaza cercuri concentrice de pernite alb-cenusii, apoi galbui. Pata se extinde, astfel dupa 6-10 zile, fructul este complet putrezit si, de cele mai multe ori, cade. Examinand fructul atacat, constatam, in mijlocul cercurilor de sporodochii, prezenta unei leziuni (un orificiu produs de viermele merelor). Forma aceasta de atac este intalnita in livezi, pe vreme umeda si calda.
b) Putregaiul negru. Se manifesta ( bolile marului )daca atmosfera se mentine umeda si cu temperaturi scazute, caz in care fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, avand un luciu caracteristic, fara a se mai acoperi cu fructificatii.
c) Mumifierea fructelor. Se intalneste in livada la fructele care, dupa ce au putrezit partial, sunt surprinse de timpul secetos si cald. Aceste fructe pierd apa, se zbarcesc, se intaresc (“ se mumifica ”) si raman prinse in pom, pana in anul urmator, asigurand sursa pentru infectiile primare.
d) Putregaiul inimii fructului .Se intalneste la soiurile care au fructele cu canal stilar deschis si prin care fungul patogen patrunde, ajungand in cavitatea carpelara. Atacul este vizibil la exterior printr-o pata bruna la cavitatea caliciala sau pedunculara. Ramurile infectate de miceliul ciupercii care a patruns din flori sau fructe prezinta leziuni oval-alungite sau rotunde, cufundate cu scoarta uscata, care se pot exfolia si desprinde, lasand lemnul descoperit (cancer deschis). Lastarii de pe ramura afectata se usuca. Aceasta forma de atac, cu dezvoltare insidioasa, nu poate fi depistata in momentul culegerii fructelor pentru a fi depozitate, ci in perioada pastrarii se observa ca loturi intregi de fructe se transforma intr-o masa de putregai (mai ales in depozite paletizate, unde controlul se face mai greu). Putregaiul inimii fructului aduce pierderi economice importante.
Soiurile de mar prezinta sensibilitate diferita la atacul de monilioza. Astfel, sunt soiuri sensibile precum: Jonatan, Ardelean, Golden delicious, Red delicious, Starkrimson, Cretesc, Domnesc; iar dintre soiurile relativ rezistente amintim: Rosu de Cluj, Parmain, Lari Sinap, Gustav durabil, Masanschi. Vezi figura 4.
Agentul patogen
Monilioza este produsa de fungul Monilinia.
Ciuperca formeaza miceliu septat, ramificat, galbui si conidii unicelulare, elipsoidal trunchiate, galbene la maturitate, care sunt prinse in lanturi ramificate. Conidiile au dimensiuni cuprinse intre limitele: 15-25 * α-13μ.
In fructele mumificate se formeaza miceliu sclerotiform, care, dupa trecerea iernii, germineaza, dand nastere la apotecii pedunculate, de 3-5 nm diametru, pe care se formeaza asce cu ascospori unicelulari, elipsoidali, incolori.
Combatere si prevenire
Cele mai importante masuri pentru reducerea pierderilor sunt cele de igiena, care au rolul de a preveni imbolnavirea fructelor, acestea fiind: strangerea si arderea fructelor mumificate si putrede din pom, dar si pe cele cazute, taierea si arderea ramurilor atacate, culegerea cu grija si transportarea in conditii optime, folosirea ambalajelor curate, dezinfectarea depozitelor de fructe in fiecare an.
In perioada de vegetatie, majoritatea fungicidelor (Cobox, Tiuram, Metoben, Topsin, Captan) aplicate pentru combaterea rapanului, asigura si controlul moniliozei. La intrarea in parga se vor utiliza fungicide specifice precum. Ronilan, Romal, Sumilex, Konker. Pentru a rezista mai bine la pastrare, cu doua saptamani inainte de recoltare se poate face un tratament cu Caolin-0,2%, in amestec cu Metoben-0,07%.
Merele destinate pastrarii pot fi tratate inainte de depozitare cu solutia de Caroben T-0,2%, prin imbaiere. In acest caz, scoaterea la vanzare este admisa numai dupa 90 de zile.
O masura importanta pentru evitarea pagubelor este de a mentine in depozit o temperatura de 2-4˚C si umiditate de 75-85%.
In livada, pentru a reduce la maxim pagubele, sunt necesare tratamente de avertizare.
4. Rugina marului (Gymnosporangium tremelloides Hart. Sinonim Gymnosporangium juniperinum Mart) : Bolile marului
Simptome.
Boala se manifesta ( bolile marului )pe frunze, ramuri si fructe prin aparitia unor hipertrofii (umflaturi, cancere) caracteristice scoartei acestora.
Pe frunze, atacul se prezinta sub forma unor pete cu tesutul ingrosat, aproape circulare, cu diametrul variabil de 0,5-1 cm. Pe faza superioara a frunzei, petele prezinta o zona centrala, de culoare brun-inchis, inconjurata de o aureola galbena-portocalie, care se pierde treptat spre periferie. In centrul lor se observa cu lupa, picnidiile ciupercii, sub forma unor pete mici, negricioase. Pe fata interioara a frunzei se constata, mai tarziu, prezenta unor formatiuni tuberculiforme, care devin din ce in ce mai proeminente, ajungand vara la o inaltime de 2 mm. Acestea contin ecidiile, care sunt alungite, cilindrice, adesea curbate, spintecate de la varf spre baza, grupate una langa alta. Dupa eliberarea ecidiosporilor, acestia acopera ecidiile, care au acum culoare bruna-maronie. Vezi figura 5.
Agentul patogen
Rugina marului este produsa de ciuperca Gymnosporangium tremelloides Hart.
Ciuperca este o specie heteroica; ecidiile, formate pe partea inferioara a frunzelor, au o peridie in forma de cupa si diametrul de 0,5-1 mm. Ecidiosporii sunt subsferici, de 28-45 * 25-35μ, cu membrana groasa de 3-5μ, avand o culoare bruna-castanie.
Ca gazda secundara, ienuparul nu este indispensabil pentru propagarea acestei rugini, insa prezenta lui mareste posibilitatea aparitiei acestei boli.
Printre soiurile sensibile amintim: Jonathan, York imperial, Ben Davis; dar exista si soiuri rezistente la aceasta boala, precum: Graham, Yellow Transparent, Baldwin.
Combatere si prevenire
Se recomanda distrugerea tufelor de ienupar din apropierea plantatiilor de meri. Pentru prevenirea unor atacuri puternice se vor aplica 3 tratamente cu zeama sulfocalcica, primul inainte de inflorit, al II-lea dupa caderea petalelor si al III-lea dupa doua-trei saptamani.
-
5. Cancerul negru al marului (
Physalospora cydonial, sinonim Physalospora malorum Shear) : Bolile marului
Simptome
Boala apare pe frunze, flori, fructe, ramuri, tulpini. Atacul pe frunze se manifesta ( bolile marului )sub forma de pete de 2-10 mm in diametru, putand exista si pete de forma lobata. Petele au marginea rosie-violacee, iar centrul brun-rosiatic deschis cu puncte negricioase (picnidiile patogenului). Frunzele atacate cad timpuriu. Florile atacate se ofilesc, petalele devin brune si se incretesc, iar staminele si pistilul se innegresc. Fructele prezinta pete brune care se pot extinde rapid, prezentand si o culoare mai inchisa. Suprafata fructelor se acopera cu numeroase puncte negre (picnidii), acestea devin de culoare neagra, iar pulpa se zbarceste si se usuca. Fructele pot fi atacate si in depozite, unde boala poate face pagube mari. La soiurile precoce, atacul este mai puternic la fructele care se gasesc inca pe pom, pe cand la cele tardive la fructele depozitate.
Atacul bolii pe trunchiul si ramurile de schelet ale pomilor este sub forma de cancere caracteristice. Plagile canceroase se formeaza in zona de insertie cu alte ramuri de ordin secundar sau tertiar care au fost initial infectate. Tesuturile necrozate prezinta o culoare neagra. Scoarta cade, rezultand rani deschise, cu lemnul innegrit. Merii tineri sunt mai rezistenti decat cei batrani.
Dintre soiurile de mar ce prezinta rezistenta fata de aceasta boala, amintim: Rozmarin blanche, Champion, Tare de Ghinda, iar dintre soiurile sensibile se remarca: Golden delicious, Startrimson, Esopus, London Pepping, Parmain d’or.
Agentul patogen
Boala este produsa de o ciuperca Psysalospora cidonice Arn.
Fungul patogen prezinta variabilitate morfologica si biologica. Miceliul este hielin la inceput, apoi olivaceu. Se dezvolta in tesuturile plantei gazda, unde formeaza picnidii globuloase negre de 250-350μm in diametru si cu osteola larga. In picnidii se formeaza picnospori de forma cilindrica, unicelulari, cu dimensiuni de 18-26 * 8-12 μm. Periteciile se formeaza in scoarta ramurilor in urma unui proces sexuat. Patogenul se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, picnidii si picnospori.
Combatere si prevenire
Principala masura de combatere consta in adunarea fructelor atacate si arderea sau ingroparea lor. Aceste lucrari trebuie insotite de taierea si distrugerea ramurilor atacate, precum si de dezinfectarea ranilor produse prin taierea ramurilor. Pe ramurile arbustilor forestieri si ornamentali se pot dezvolta cancere, de aceea se impune ca plantatiile de mar sa fie cat mai departe de acesti arbori.
Pentru prevenirea infectiilor, in primavara se aplica tratamente cu produse cuprice, de exemplu zeama bordeleza. In stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor se va avea in vedere faptul ca germinarea sporilor si producerea infectiei se fac numai la temperaturi ridicate. De asemenea, se recomanda aplicarea corecta in perioada de vegetatie a tratamentelor fitosanitare pentru prevenirea atacului de daunatori si patogeni de rani.
C. Bacterioze : Bolile marului
1. Arsura bacteriana (Pseudomonas syringae sinonim Pseudomonas syringae von Hall.) : Bolile marului
Simptome
Boala se manifesta ( bolile marului )pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor initial se innegresc, in zonele internervuriene apar pete brune, care de obicei conflueaza si ocupa intreaga suprafata a limbului. Dupa putin timp, frunzele se usuca in intregime, dar nu cad. Florile infectate se brunifica si se ofilesc ca si cand ar fi distruse de ingheturi tarzii. Mugurii odata desfacuti se brunifica si se prabusesc sau dupa inflorire pe peduncul apare o necroza, urmata de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unor leziuni rotunde sau neregulate, cu marginile difuze, in dreptul carora tesuturile se zbarcesc, avand la inceput o culoare verde intens si un aspect umed, apoi brun-roscat, pana la brun inchis. Tesuturile din dreptul leziunilor se scufunda si prezinta crapaturi mai mult sau mai putin adancite in pulpa fructului. Pe lastari, ramuri si trunchi (frecvent in jurul nodurilor ramase de la taieri) apar plagi uscate (fara exsudat), adancite, de culoare cenusie, scoarta in dreptul lor fiind aderenta la lemn. Ramurile cuprinse de jur imprejur se usuca. Uneori se produc deformari si rasuciri ale ramurei atacate. Pe ramurile mai batrane si pe trunchi, leziunile apar dupa 4-6 zile de la infectie, dar boala se propaga mai lent si deseori ramane localizata. Vezi figura 6.
Agentul patogen
Arsura lateriana a marului este produsa de bacteria Erwinia amzlovora, cls. Schizomycetes, ord. Eubacteriales, fam. Enterobacteriaceae. Bacteriile se prezinta sub forma de bastonase, de 0,9-1,5 * 0,7-1μ, este mobila, cu flageli peritrichi, asporogena, necapsulata, gram-negativa, neacidorezistenta. Temperatura optima de dezvoltare este de 30˚C, cea minima de 3˚C, iar cea letala de 45-50˚C. Bacteriile rezista peste iarna in scoarta ramurilor atacate si in muguri. Raspandirea in cursul vegetatiei se face prin insecte, picaturi de apa, unelte. Infectia se produce prin leziuni si prin stomate sau lenticele.
Soiurile rezistente la atacul arsurii bacteriene sunt: Tetofsky, Ben Davis, Delicious, Charlemoff. Dintre soiurile sensibile sunt cunoscute: Yellow Transparent si Transcendent. Soiul Jonatan se gaseste in categoria soiurilor moderat susceptibile.
Combatere si prevenire
Se vor aplica masuri de igiena culturala: taieri (ramurile bolnave vor fi taiate la o distanta de 50-70 cm mai jos de leziunea formata, aceasta operatie efectuandu-se inainte de luna decembrie) adunarea lastarilor si ramurilor cu simptome de atac si arderea lor. Se va folosi numai material de inmultire sanatos. Tufele de liliac, aflate in preajma livezilor vor fi scoase deoarece constituie o sursa pentru infectii. Gramineele infectate (de exemplu: costrei) vor fi distruse. O masura importanta impotriva acestei boli o constituie eliminarea soiurilor sensibile si luarea in cultura a soiurilor rezistente la aceasta boala. Atacul pe flori poate fi prevenit prin aplicarea de tratamente preventive cu zeama bordeleza sau cu Zinel in perioada de inflorire. Plantarea numai a puietilor sanatosi reprezinta o conditie esentiala in prevenirea acestei boli.
-
Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens) : Bolile marului
Simptome
Boala se manifesta ( bolile marului )mai frecvent pe radacini si la baza tulpinii, in regiunea coletului si mai rar pe organele aeriene, sub forma unor umflaturi (tumori, gale) de marime foarte variabila. Tumorile canceroase sunt la inceput albe sau verzui-rosiatice, moi si netede; cu timpul ele cresc, se lignifica, se intaresc si devin brune, avand suprafata aspra. Pe radacini, tumorile prezinta asperitati pe suprafata lor, numarul lor ajungand pana la 19 la un pom.
Ca urmare a atacului bolii, pomii se dezvolta slab, raman in urma in dezvoltare (coroana lor atinge aproximativ o treime comparativ cu aceea a pomilor sanatosi). De cele mai multe ori, frunzele pomilor sunt usor colorate si ingustate. Pomii infectati dau recolte slabe si de calitate inferioara.
Agentul patogen
Cancerul bacterian este produs de Agrobacterium tumefaciens.
Bacteriile au forma de bastonase, de 1-3 * 0,4-0,8μ, cu un flagel polar, sunt gram-negative, neacidorezistente, aeroba. Raspandirea la distante mari se face cu materialul infectat, folosit la plantare. Diseminarea in pepiniera are loc prin intermediul apei, uneltelor (folosite in pepiniera, dar, mai ales la cizelarea radacinilor in vederea plantarii), daunatorilor din sol, si, de asemenea, prin particulele de sol transportate pe rotile masinilor. Formarea tumorilor canceroase se datoreaza unor endotoxine secretate de bacterii, care determina o diviziune haotica a celulelor ce duce la aparitia tumorilor. Bacteria este purtatoarea unei plasmide (plasmida Ti) continand gene care induc tumorogeneza.
Combatere si prevenire
La baza combaterii acestei boli stau in primul rand masurile cu caracter preventiv: plantarea pomilor sanatosi, distrugerea pomilor infectati in pepiniere, evitarea amplasarii pepinierilor pe terenuri infectate cu cancer, eliminarea excesului de apa prin drenuri, evitarea inundatiei in pepiniere, incadrarea pepinierelor intr-o rotatie judicioasa. Dupa desfiintarea pepinierelor si a livezilor puternic infestate, terenul se va cultiva cel putin cinci ani cu cereale si numai dupa aceea se va putea replanta. Combaterea daunatorilor din sol, (viermi albi si sarma) pentru evitarea rosaturilor la radacini este foarte benefica.
Rezultate foarte bune se obtin prin combaterea biologica, tratand radacinile pomilor cu preparate pe baza de tulpini nepatogene ale bacteriei “A.t” : Nogall, Galeine, Kerr-84.
Combaterea curativa a cancerului bacterian cu extirparea tumorilor si mocirlirea radacinilor cu adaos de produse chimice (Carpene, Captadin, Criptodin, Baycor) contribuie la vindecarea pomilor.
- 3.
Radacini firoase (Agrobacterium rhizogenes): Bolile marului
Simptome
Aceasta boala produce atacuri mai frecvente in pepiniere, la puietii altoiti de 1-3 ani. La inceput se formeaza unele tumori pe radacinile mai groase sau pe colet, in aceasta faza boala putandu-se confunda cu cancerul bacterian. Dupa doua luni de la infectie, incep sa apara simptomele caracteristice. In aceasta faza/perioada, din tumori iau nastere numeroase radacini subtiri, firoase, care formeaza smocuri, uneori foarte dese. Aceasta excesiva formare de radacini apare la locul de sudura al altoiului cu portaltoiul. Plantele atacate mai puternic au o vegetatie mai slaba. La inceput, radacinile subtiri au o consistenta moale, carnoasa, mai tarziu devenind tari, fibroase.
Agentul patogen
Boala este produsa de bacteria Agrobacterium rhizogenes Conn.
Bacteria se formeaza sub forma de bastonase, in medie de 1,44 * 0,33μ, este aeroba, mobila, un flagel polar, fiind de asemenea gram-negativa, capsulata si neacidorezistenta. Spre deosebire de Agrobacterium tumefacienes, aceasta specie este capabila sa formeze acizi in prezenta zaharurilor, utilizeaza numai intr-o mica masura compusii organici si anorganici ai azotului. Temperatura optima de crestere este cuprinsa intre 20-28˚C.
Dezvoltarea radacinilor firoase este foarte puternica la 24˚C si cand umiditatea este de 90%. Bacteria patrunde in radacini prin rani. Ca si in cazul infectiei cu Agrobacterium tumefaciens, perioada de circulatie este si aici mai lunga primavara si mai scurta vara.
Boala este favorizata atunci cand vremea este calda si umeda, in terenurile invadate de insecte, care produc rani la radacini si in perioadele de crestere foarte activa a organelor infectate.
Combatere si prevenire
Se vor aplica aceleasi masuri ca in cazul combaterii cancerului bacterian al marului.
-
Focul bacterian – (Erwinia amylovora): Bolile marului
Simptome.
Bacteria Erwinia amylovora poate ataca toate organele aeriene ale pomului. Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom si apare primavara devreme. Florile atacate apar la inceput hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Pe timp calduros si umed, uneori, din peduncul exudeaza picaturi de lichid. Boala se intinde repede si bacteriile invadeaza frunzele invecinate. Pe lastarul respectiv frecvent apare o ulceratie mica, astfel lastarul se brunifica. Inflorescentele infectate pot sa cada sau sa ramana atasate de pom, constituind un simptom important pentru detectarea lor de la distanta. Lastarii si ramurelele sunt, dupa inflorescente, organele cele mai sensibile ale plantelor. La lastari, infectia progreseaza mai rapid. De asemenea, atacul poate aparea si pe fructele dezvoltate, chir si la cele in curs de maturare. Pe acestea se remarca pete rotunde decolorate, apoi brune si cu picaturi de exsudat pe suprafata.
Pe ramuri si trunchi, apar pete mari, adancite. Scoarta atacata se necrozeaza si este lipsita de lemn. Indepartand scoarta, se poate observa lemnul colorat in brun-roscat. La suprafata plagilor apar, de asemenea, picaturi de exsudat, cleioase si incolore la inceput, apoi acestea se intaresc devenind galbene-brunii.
Bacteriile se propaga rapid diseminand patogenul, atat in coroana pomului respectiv, cat si la pomii vecini, astfel incat, in conditii nefavorabile devreme ( ploaie cu vant ), infectia se generealizeaza, pomii par a fi arsi de flacari si, dupa aproximativ trei luni, livada se usuca aproape total. Vezi figura 7.
Agentul patogen
Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora.
Bacteria se prezinta sub forma de bastonase este cu Gram-negativa, acoperita pe toata suprafata cu cili. Aceasta bacterie rezista de la un an la altul in leziunile ulceroase de pe ramuri si trunchiul pomilor infectati. Infectiile se fac prin leziuni si prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, hidatode). Bacteria infecteaza rozaceele cultivate, dar si pe cele spontane: mar, par, gutui, mosmon, piersic, prun, migdal, sscorus, paducel.
Soiurile aflate in prezent in cultura sunt sensibile la focul bacterian.
Combatere si prevenire
Aplicarea masurilor de carantina asupra materialului vegetal este o masura obligatorie. In zonele situate aproape de focarele deja depistate, se va face un control riguros al tuturor pomilor, imediat dupa inflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infectie aparute. Se vor controla si gardurile vii, perdelele de protectie din randurile soselelor, parcurile, precum si arboretele din luncile raurilor, in vederea depistarii si lichidarii focarelor de foc bacterian.
La pomii fructiferi, se impune ca lastarii atacati sa fie taiati (eliminand si 30 cm din portiunea sanatoasa) si distrusi prin ardere, operatie urmata imediat de tratamente chimice. Daca atacul bolii este foarte puternic, pomul va fi scos. Toamna se realizeaza un alt control sever, in vederea depistarii si inlaturarii lastarilor atacati.
In perioada de vegetatie, taierea lastarilor atacati se va face pe vreme uscata, utilizand o foarfeca dezinfectata cu hipoclorit de sodiu – 1%.
Tratamentele chimice se aplica inainte de inflorit, folosind produse chimice precum : Champion, Funguran OH, Kocide. In timpul infloritului se fac 2-3 tratamente, la interval de 5-7 zile, cu Aliette –0,15 %.
Ultimul tratament se recomada a fi facut toamna, inainte de caderea frunzelor, utilizand produse cuprice. (Champion 50).
Se recomanda distrugerea insectelor vectoare pentru aparitia acestei boli.
Folosirea solurilor rezistente reprezinta cea mai importanta masura; aceste soiuri fiind reprezentate de soiuri provenite din Mallus floribunda.
D. Antofitoze: Bolile marului
1.Vascul marului – (Viscum album ssp. Mali): Bolile marului
Simptome
Atacul acestei boli in coroana pomului se recunoaste usor, mai ales in timpul iernii, dupa tufele de culoare verde si conformatia caracteristica. Simptomele bolii evolueaza lent. Ramurile pe care traieste vascul manifesta o vigoare mai slaba, iar uneori se ajunge la uscarea lor. In locul unde s-a instalat vascul, ramura prezinta umflaturi evidente sub forma de gale, de marime variabila. Si lemnul este de asemenea slabit si deseori se produce moartea ramurilor parazitare. Pe tesuturile modificate patologic, vascul nu se poate dezvolta si moare. Vascul se poate dezvolta numai pe plantele rezistente la toxinele lui.
Agentul patogen
Marul este parazitat de Viscum album ssp. Mali (fam. Loranthaceae). Vascul este o planta lemnoasa, arbustiva, dezvoltandu-se sub forma unei tufe sferice, de 30-60 cm inaltime, cu tulpina scurta si groasa si ramuri verzi, cu frunze opuse, carnoase, pieloase, groase, verzi deschis, alungit-ovale, prinse cate doua la varful ramurilor.
Florile vascului sunt mici, unisexuate, dioice, mascule sau femele, dispuse cate 3-5 in dicozii capituliforme, sunt verzui si foarte putin vizibile. In florile femele se formeaza fructe (bace) albe, semitransparente, globuloase, cu diametrul de 3-6 mm, cu pulpa moale, vascoasa, lipicioasa. Semintele sunt verzi, fara tegument, cu 1-2 embrioni, ovale sau cu trei muchii.
Combatere si prevenire
Se recomanda taierea cu fierastraul a ramurilor pe care s-a instalat vascul, sub locul in care acesta s-a dezvoltat. Uneori, vascul se reface dezvoltand lastari din cordoanele sugatoare corticale, de aceea este nevoie sa se repete operatia de taiere. Prin indepartarea continua a vascului, el nu mai ajunge sa produca fructe si nu se mai poate raspandi.
E. Alte boli ale marului (boli neparazitare): Bolile marului
1. Sticlozitatea marului (boala fiziologica): Bolile marului
La exteriorul fructelor depozitate se observa pete sau zone translucide, in drepul carora coaja se desprinde usor de pulpa. In sectiune se constata zone sticloase, translucide, dispuse mai ales sub forma de evantai, pornind de la casuta seminala. In timp, zonele translucide se brunifica, iar fructul putrezeste. Cauza aparitiei acestei boli o constituie aprovizionarea cu apa in exces in perioada maturarii fructelor, dupa o perioada mai lunga de seceta. Aceasta boala se previne prin irigarea ritmica a pomilor de-a lungul perioadei de vegetatie si se aplica si o fertilizare echilibrata. Deoarece boala se combate greu, se recomanda ca soiurile sensibile sa fie supraaltoite.
2. Brunificarea pulpei – (Internal breskdown): Bolile marului
Este o alterare care apare in timpul conservarii fructelor in depozite frigorifice, ca urmare a scaderii exagerate a temperaturii (deasupra limitei de inghetare). Se manifesta ( bolile marului )printr-o brunificare a pulpei fructului la o mica distanta de epiderma, care progreseaza in adancime, insa nu ajunge pana la inima. Fructele prezinta la exterior un aspect sanatos, astfel incat boala devine evidenta numai la taiere. Pulpa este descompusa si poate mirosi a aldehida acetica.
Boala este favorizata de urmatorii factori: recoltarea prea tarzie a fructelor, seceta excesul de umiditate din sol, lipsa caldurii si a insolatiei, taierile prea severe. Soiurile putin sensibile sunt: Pomme Cloche, Bohnaptel, Belle Fleur; iar cele foarte sensibile sunt: Parmen auriu, Ontario, Renet de Campegne.
3. Putregaiuri de depozit
In afara de Monilina, putrezirea fructelor depozitate poate fi cauzata si de: Botrytis cinerea, Penicilium expansum, Aspergillus niger, Rhizopus nigricans, Frescrium, Trichothecium roseum.
Portiunile putrezite sunt acoperite de mucegai roz, verde, albastru, alb sau cenusiu, dupa specia prezenta. Apare frecvent in depozitele slab aerisite, mai ales pe fructele din containere plasate in partea superioara a stivelor.
Pentru prevenire si combatere se vor respecta masurile recomandate in cazul moniliozei.