Soiuri mar romanesti

Soiuri mar romanesti

Soiuri mar RADASENI

Soiuri mar Radaseni a fost obtinut de C. Radulescu la SCPP Falticeni din polenizarea libera a soiului Jonathan, in 1962 si omologat ca soi nou in 1979.

Pomul este semiviguros, cu coroana sferica, ramuri de schelet solide, garnisite cu formatiuni fructifere mijlocii si scurte. Lastarii au o grosime mijlocie, sunt rosietici – cenusii, cu lenticele mari evidente la baza.

Intra pe rod in anul 4 de la plantare, produce mult si rezista mai bine la rapan si fainare, comparativ cu soiul Jonathan.

Infloreste simultan cu majoritatea soiurilor zonate, avand deci asigurata polenizarea.

Fructul este de marime mijlocie sau supramijlocie (140-190 g), de forma sferic-turtita, cu pielita galbena, acoperita cu rosu carmin, pulpa galbenam crocanta, suculenta, cu gust armonios, echilibrat. Contine 9,9 g% zahar, 0,556 g % aciditate si 7,48 mg %, vitamina C.

Epoca de maturare: septembrie – noiembrie.

Zonarea: nordul Moldovei.

Calitatile soiului: productivitatea ridicata, desi cu oarecare tendinta de periodicitate, rezistenta sporita la ger si boli. Aspect comercial atractiv si calitate relativ buna a fructelor comparativ cu a soiurilor cultivate an zona nordica.

vand pomi fructiferi  soiuri mar romanesti vand pomi fructiferi soiuri mar Mar - Soiul Mutsu - Soiuri Mar - Soiul Golden Spur - Soiuri Mar - Soiul Stark Earlyes - Soiuri Mar - Soiul Generos de Voinesti - Soiuri Mar - Soiul Idared Mar - Soiul Clar Alb - Soiuri Mar - Soiul Romus 3 - Soiuri Mar - Soiul Jonathan - Soiuri Mar - Soiul Golden Poinic - Soiuri

Soiuri mar ARDELEAN

Soiul Ardelean (sinonime: Elita III-17-2) a fost obtinut de Stefan Oprea din hibridarea soiurilor JonathanxPeasgood, in anul 1960 – la Statiunea Cluj Napoca si omologat ca soi nou in anul 1980.

Pomul este de vigoare medie, cu coroana piramidal-globuloasa, cu tendinta de etajare naturala, cu ramuri de schelet puternice, garnisite cu formatiuni fructifere scurte. Intra relativ repede pe rod, produce mult, in fiecare an. Este rezident la ger (pana la -350C, in anul 1963), chiar si la ingheturi tarzii de primavara, rezistent la seceta si mult mai rezistent la rapan si fainare decat soiul Jonathan. Infloreste odata cu majoritatea soiurilor zonate si este autofertil (sfarsit de aprilie – inceputul lunii mai),

Fructul este de marime mijlocie spre mare (120-180 g), de forma sferica spre tronconica. Pielita este galbena, acoperita cu rosu-bordo intens pe aproape toata suprafata, cu puncte subcutanate alburii, prezinta pruina densa care se sterge usor, aparand cu luciu placut. Pulpa este alb-galbuie, fina, crocanta, cu gust dulce-acrisor, echilibrat, fin aromat. Contine 6,01 g % zahar, 0,32 g% aciditate si 9,08 mg % vitamina C.

Epoca de maturare : septembrie-noiembrie.

Zonarea : centrul Transilvaniei. A dat  rezultate bune si in zona Arges.

Principalele insutiri: productie mare si constanta, rezistenta buna la factorii stresanti; fructe de calitate foarte buna, pentru consum toamna.

Particularitati agrotehnice: se recomanda sa fie cultivat in plantatii intensive si superintensive, altoit pe M106, M7 si M26.

 

Soiuri mar ANCUTA (sinonime: Elita 7683/41; 31/1)

Obtinut de Stefan Oprea, prin hibridarea sexuata a soiului Jonathan cu marul Sugag, in anul 1957 la Statiunea de Cercetari horti-viticole Cluj Napoca si omologat ca soi nou in anul 1979.

Pomul este semiviguros spre viguros, cu coroana globuloasa, deasa, ramuri de schelet relativ puternice, bine garnisite si tepuse si burse. Intra pe rod in anul 4-5 de la plantare, rezista bine la ger (pana la -350 C in anul 1963), produce mult si constant.

Rezistenta la rapan si fainare este mai buna ca a soiului Jonathan.

Infloreste odata cu majoritatea soiurilor zonate (sfarsitul lui aprilie – inceputul lui mai) si este autofertil.

Fructul este mijlociu spre mare, avand 130-220 g, de forma sferica-turtita la capete, cavitatea caliciala marginita de 5 coaste destul de accentuate, Pielita este neteda, avand culoarea de baza galben-verzuie, iar cea suprapusa rosie-sangerie. Pulpa este galbuie, crocanta, fina, cu gust dulce acrisor, placut si aroma specifica, discreta. Contine 6,8 g% zahar, 0,42 g % acid malic si 9,50 mg % vitamina C.

Epoca de maturare: noiembrie-martie-aprilie, se pastreaza bine in depozite.

Zonarea: toata Transilvania.

Insusiri deosebite: productivitate mare, recolte constante, fructe de calitate, cu durata lunga de pastrare, uneori slab colorata.

Particularitati agrofitotehnice: se recomanda altoirea pe M106 in special si pe M4 si M7.

Soiuri mar DELIA (sinonime: H.V. 53-25-32).

Obtinut de Gh. Moruju, A. Lazar si Ispas Popa din incrucisarea soiului Jonathan si Wagner premiat in anul 1953 la Statiunea de Cercetari Pomicole Voinesti, studiat si promovat in productie de SCPP Baia Mare. A fost omologat ca soi nou in anul 1981.

Pomul este de vigoare medie, u coroana globuloasa, cu ramuri de schelet solide, bine garnisite cu formatiuni fructifere spur. Intra repede pe rod, produce mult si constant (potential productiv pana la 66 t/ha cu 833 pomi), rezista bine la ger si seceta si este mai rezistent ca soiul Jonathan la rapan si fainare. Infloreste odata cu majoritatea soiurilor zonate, fiind autofertil si bun polenizator.

Fructul este de marime mijlocie, cu greutatea medie de 145 g, de forma sferica-turtita, usor costat. Pielita este neteda culoarea de baza galbena verzuie, iar cea suprapusa rosie-rubinie pe aproape tot fructul. Pulpa este alb-galbuie, crocanta, suculenta, cu gust foarte bun, echilibrat, dulce acrisor, cu aroma fina. Contine 14,4 g la % substanta uscata si 0,32 g % aciditate.

Epoca de maturare : noiembrie-aprilie.

Zonarea: Nordul Transilvaniei.

Insusiri deosebite : vigoare redusa, tip spur, usor de condus, productivitate ridicata, intrare timpurie pe rod, fructe aspectuoase, de calitate superioara, cu pastrare buna peste iarna.

Particularitati agrofitotehnice: recomandat pentru livezi intensive, altoit pe M106, A2.

 

Soiuri mar FRUMOS DE VOINESTI (sinonime: Hibrid 53-28-1)

Obtinut de Gheorghe Moruju la Statiunea de Cercetari Pomicole Voinesti, judetul Dambovita, din incrucisarea soiurilor Jonathan si Frumos de Boskoop, in anul 1953. Omologat ca soi nou in anul 1967. Pomul creste viguros in pepiniera si moderat spre viguros in livada. Coroana este globuloasa, relativ deasa, cu ramuri de schelet puternice, ramificate si bine garnisite cu formatiuni fructifere de diferite tipuri, predominand nuielusele ca la Jonathan.

Reuseste bine cand este altoit pe M106. Nu are cerinte speciale pentru sol si expozitie, dar trebuie evitate luncile cu curenti reci de aer unde poate degera. In conditii de irigare cantitatea de apa va fi moderata. De asemenea ingrasamintele azotate vor fi moderate.

Intra pe rod in anul 3 de la plantare si asigura productii mari, constante, an de an.

Florile sunt grupate in inflorescente rare, formate din 506 flori de marime mijlocie, cu petalele rotunjit-ovale, usor distantate, de culoare alba, cu nuante de roz-pal. Infloreste simultan si are aproximativ aceeasi durata de inflorire cu a soiurilor Rosu de Cluj, Delicios de Voinesti, Starking si Golden delicios care-i sunt si cei mai buni polenizatori.

Fructul este de marime mijlocie, avand greutatea medie de 150-170 g, forma sferica sau sferic turtita, aproape simetrica cu contur destul de regulat. Culoarea de fond este galben limonie la recoltare si galbena la coacere; peste aceasta se suprapune o culoare rosie-portocalie pana la rosie – corai aproape pe tot fructul; culoarea suprapusa este purpurie, sub forma de dungi intrerupte; sub pielita exista puncte albicioase sau cenusii evidente, relativ dese.

Pielita este subtire, fina, elastica, unsuroasa, cu luciu intens care accentueaza aspectul placut al fructului. Pulpa este crocanta, fondanta, cu structura fina, de culoare alb-crem, suculenta cu gust dulce, placut si cu aroma fina. Contine, in medie, 9,45 g % zahar, 0,21 g % acid malic, 3,5-4,5 mg % Vitamina C.

Epoca de coacere: din octombrie pana in decembrie, cu optimum de calitati in luna noiembrie.

Principalele insusiri: intra repede pe rod si produce mult. Este relativ rezistent la rapan si fainare comparativ cu soiurile din care provine. Fructul este de calitate superioara, suporta bine transportul, are aspect comercial atractiv si se pastreaza destul de bine pentru un soi de toamna.

Zonare: s-a extins in partea de sud a tarii, pe dealurile subcarpatice meridionale.

 

 

 

Soiuri mar DELICIOS DE VOINESTI

Obtinut de Gheorghe Moruju din incrucisarea soiurilor Golden delicios cu Cretesc de Valcea in anul 1949, la Statiunea Pomicola Bilcesti – Arges. Hibridul a fost transplantat, crescut si selectonat la Voinesti – Dambovita, de unde a fost omologat in anul 1973.

Pomul este relativ viguros, cu trunchi drept si scoarta cenusie, neteda. Coroana este globuloasa sau ovoidala, cu ramuri de schelet solide, lungi, inserate sub unghi mare. Ramurile de rod predominante sunt tepusele, apoi mielusele si mladitele. Creste viguros in pepiniera si in livada. Altoit pe M106 si tipurile slabe de M poate fi condus usor in forme aplatizate. Intra pe rod in anul 3-4 (functie de portaltoi) si este foarte productiv.

Florile obisnuite rozaceelor infloresc relativ tarziu, iar perioada de inflorire se suprapune, in mare parte cu a soiurilor Golden, Mutsu, Frumos de Voinesti, Rosu de Cluj, Jonathan care-i servesc si ca polenizatori.

Fructul este mare, in medie 180 g, de forma sferica-turtita, usor trasa spre caliciu. Pielita este de grosime mijlocie, elastica, avand culoarea de fond galben-verzuie, acoperita cu carmin sub forma de pete largi, functie de pozitia fructului pe ramura si expunerea la soare. Pulpa este de culoare crem, crocanta, potrivit de suculenta, cu gust placut si aroma puternica, specifica doar acestui soi, fara a fi greoaie ca la Golden delicios. Contine 14,5 g % zahar, 0,33 g% acid malic ,i 4,3 mg % vitamina C.

Epoca de coacere se suprapune cu cea de consum, respectiv din noiembrie pana in martie, cu gust optim in ianuarie. Se pastreaza bine si in depozite obisnuite.

Insusiri deosebite: rezista bine la ger si destul de bine la fainare. Productivitate foarte mare si calitati gustative superioare.

 

Soiuri mar IDARED

Obtinut din incrucisarea soiurilor Jonathan si Wagner premiat, in SUA, (Idaho) in anul 1935. Comercializat din anul 1942.

Pomul este de vigoare slaba, cu coroana semisferica, larga cu ramuri de schelet potrivit de groase, bine garnisite cu formatiuni de rod scurte si mijlocii.

Fructul este de marime mijlocie-mare (180 g), forma sferica sau sferic-turtita, regulata, usor costata. Pielita este neteda, culoarea de fond este verde galbuie spre alb galbuie, striata si spalata pe ¾ din suprafata, cu rosu deschis, foarte atragator. Pulpa este alba, usor galbuie, crocanta, fina, dulce-acrisoara, slab aromata.

Epoca de maturare: din decembrie pana in  martie-aprilie, uneori si mai mult.

Calitatile soiului: intrarea timpurie pe rod, productii mari si constante. Se preteaza la cultura de mare densitate. Fructe cu capacitate mare de pastrare, isi pastreaza frpgezimea si calitatile gustative pana in lunile aprilie-mai. Bun polenizator.

Polenizatori James Grive, Jonathan, Prima.

Defecte Sensibilitate la fainare. Cand recolta este prea abundenta fructele raman mai mice si pierd din calitatile gustative.

Zonarea Toata tara prefera zonele colinare si sud colinare din Moldova, Transilvania si Muntenia.

 

Combaterea bolilor marului prin tratamente fungicide

Combaterea bolilor marului prin tratamente fungicide

 

Combaterea bolilor marului:  rapanului, fainarii si moniliozei

Combaterea bolilor marului, combaterea rapanului

Combaterea bolilor marului, respectiv a rapanului se face prin tratamente aplicate pentru protejarea organelor vegetative in stadiile preflorale (cand se disting bobocii florali si cand apar petalele, punct rosu in varful bobocilor florali).

Postfloral se aplica 2-3 tratamente, incepand din stadiul primelor petale cazute, si urmatoarele 10-15 zile. Urmeaza alte tratamente la intervale de 20-25 de zile pana in luna septembrie, in functie de umiditatea aerului care trebuie sa fie abundenta.

In general, germinarea sporilor se face numai in apa, roua fiind insuficienta.

 Grape de fungicide folosite:

= preparatele cuprice sunt in general foarte eficace (in unele conditii si la unele soiuri sunt fitotoxice);

= preparate pe baza de sulf – au avantajul ca sunt active si impotriva fainarii si acarienilor, dar mai putin eficiente la temperaturi joase, iar la cele ridicate produc arsuri;

= fungicidele organice de sinteza si mai ales cele cu actiune sistemica si cu spectru larg de actiune 6 (la unele si ca urmare a bicombinatiilor de fungicide) ce au avantajul nu numai in combaterea simultana a mai multor boli, dar si preintampina aparitia raselor rezistente;

Combaterea fainarii:

A. Momentul:

Sunt necesare 3 tratamente:

1.deschiderea mugurilor – mugurele apare bicolor;

2.faza de buton rosu – apar petalele, punct rosu in varful bobocilor florali;

3.dupa scuturarea petalelor – primele petale cazute.

B. Grupe de fungicide folosite:

= preparate pe baza de sulf si fungicide de sinteza, sistemice si cu spectru larg de actiune.

A. Momentul:

Sunt necesare 3 tratamente:

1) deschiderea mugurilor;

2) deschiderea florilor – prima floare deschisa;

3) dupa caderea petalelor – toate petalele cazute (ovare) la intrarea in parga.^

B. Grupe de fungicide folosite:

= aceleasi ca la combaterea rapanului (in prima faza de vegetatie + dicarboximide (Ronilan, Rovral) la fructele dezvoltate).

Principiile combaterii rapanului, fainarii si mniliozei:

Combaterea bolilor marului, respectiv a fainarii :Tratamentele chimice se aplica pe baza de avertizari emise de statiile de prognoza si avertizare  care se fac pe baza analizei complexe a stadiului de evolutie biologica a ciupercii, a datelor meteorologice si fenologia pomilor, apoi in functie de sursa de inocul a patogenului in natura.

Tratamentele se mai efectueaza si la “acoperire” (preventiv, de protejare sau de baraj), aplicate mai inainte de aparitia bolii, ca in momentul infectiilor sa se gaseasca produsul pe organele vegetative.

Cantitatea de apa folosita la ha este cuprinsa intre 1200-1500 litri/ha.

si distrusi prin ardere, operatie urmata imediat de   tratamente   chimice.   Daca   atacul   este   foarte avansat, când uscarea a depasit 50 % din coroana pomul va fi scos. Toamna se va face un nou control sever, in vederea depistarii si inlaturarii lastarilor atacati.

Se recomanda ca in cursul perioadei de vegetatie, taierea lastarilor atacati sa se faca pe vreme uscata iar foarfeca sa fie dezinfectata cu hipoclorit de sodiu l %.

Tratamentele chimice se incep inainte de inflorit, folosind produsele cuprice: Champion 50 WP, Funguran 50 OH, Kocide, etc. in timpul infloritului se fac 2-3 tratamente la inteval de 5-7 zile cu Aliette 80 WP-0,3 % sau cu Kasumin 2 WP-0,15 %.

Ultimul tratament, recomandat toamna inainte de caderea frunzelor, se va face cu produse cuprice (Champion 50 WP).

 

 Caracteristicile câtorva fungicide de larga utilizare in combaterea bolilor marului

 

ALIETTE 80WP-Rhone Poulenc. Substanta activa este Phosetil de aluminiu. Fungicid sistemic complet. Penetratia este rapida, persistenta indelungata in planta, protejeaza mediul, iar toxicitatea este extrem de redusa. Efectul direct se manifesta când este aplicat preventiv, opreste infectia inhibând germinarea sporilor si evita patrunderea agentului patogen in planta, in cazul tratamentului curativ, blocheaza dezvoltarea miceliului si sporulatiei.

Prin actiune sistemica completa, sunt protejate punctele noi de crestere, ca si sistemul radicular a cânii sanatate este capitala pentru dezvoltarea plantelor. Trebuie aplicat preventiv pentru a asigura o protejare a plantei din interior. Nu este toxic pentru albine si nici pentru insectele folositoare. Nu este compatibil cu: cuprul, ingrasaminte care contin ioni de amoniu, cu concentrate uleioase, substante pe baza de sulf.

Bayleton-Bayer. Substanta activa este Triadimefon, Sistemic. Aplicat preventiv nu se mai produc infectii; daca a avut loc un inceput de infectie fara a se provoca daune importante, substanta activa produce inhibarea dezvoltarii ciupercii – deci efect curativ; chiar in cazul in care ciuperca a inceput sa dauneze plantei, Bayletonul are capacitatea de a opri evolutia daunei, ceea ce se defineste ca efect de eradicare a patogenului si in acest caz este necesara cresterea dozei.

Bavistin 50 WP-BASF-Germania. Substanta activa este Carbendazim, Sistemic. Este absorbit de planta si translocat ascendent, fapt pentru care se gaseste deasupra locului de patrundere si fiind absorbit de plante, nu este spalat de ploaie.

Folicur;Raxtt-Bayer. Substanta activa este Tebuconazole, Sistemic. Inhibitor al biosintezei sterolilor (calea metabolica in asigurarea componentelor importante pentru membrana celulara a fungicidelor), dar acumuleaza suplimentar si alti steroli in comparatie cu alte fungicide din clasa azolelor, ca de exemplu Bayleton. Tebuconazole este preluat de plante si ulterior se raspândeste acropetal in tesuturile acesteia (in   directia vârfului frunzelor). Repartitia uniforma in intreaga planta contribuie la marirea perioadei eficacitatii sale in plante.

Karathan-Rohm & Haas Austria. Substanta activa este Dinocap. Este un fungicid fara sulf. Combate fainarea. Fainarea se dezvolta de la temperaturi de 6-7 °C si umiditate redusa a aerului (25-30 % ). In aceste conditii combaterea se poate realiza cu Karathan la inceputul perioadei de vegetatie, inlocuind sulful, care nu este eficace la temperaturi joase, iar la temperaturi de peste 32 °C, sulful provoaca arsuri grave. Deci, la temperaturi joase de 4 °C, Karathanul este eficace, iar sulful inca inactiv. Are si un bun efect acaricid la adulti si oua. Nu este toxic pentru albine. Nu se amesteca cu zeama bordeleza si alte pesticide cu reactie alcalina. Formele comerciale sunt: FN-57 (25 % Karathne) §i LC (48 % Karathne). Nu este toxic pentru albine, deci stropirea la inflorire si patarea petalelor nu are importanta.

Punch 40 CE. (Flusilazol). Este superior fungicidelor triazolice existente. Actioneaza prin “impiedicarea producerii Ergosterolului care formeaza o parte importanta a membranei celulare la ciuperci. Combate ciuperci din clasele Ascomycetes, Basidiomicetes, Deuterorniceles. Este fotostabil, cu actiune preventiva si curativa, este preluat rapid de frunze, patrunde in planta in decurs de o ora de la aplicare si ploile intervenite dupa 3 ore nu conturba efectul. Daca se aplica la 10-20 °C si umiditate mai mare, ii sporeste eficacitatea. Frunzele tinere preiau mult mai repede substanta. Patrunderea este mai rapida pe partea superioara a frunzei, dar miscarea translaminara asigura protectia ambelor fete ale frunzei. Intrat in frunza migreaza progresiv prin sistemul foliar catre punctele de crestere, asigurând combaterea bolii in toata frunza, spre deosebire de alte fungicide sistemice, care migreaza rapid in frunze lasând foliajul neprotejat.

Score 250 EC. Substanta activa este Clorofenoxitriazol, Sistemic. Cu actiune preventiva si curativa. Netoxic pentru albine, din care acuza tratamentele se pot efectua si in timpul infloritului plantelor. Substanta activa se distribuie uniform in partile verzi ale plantei, astfel ca, atunci când se trateaza curativ, durata de actiune garantata este de cel putin 96 de ore (4 zile) de la inceperea perioadei de infectie.

Sisthane 12,5 EC. Substanta activa este Myclobutanil. Sistemic, cu aspectul larg de actiune, cu efect preventiv curativ si eradicativ. Este translocat in planta acropetal in curentul de transpiratie si intr-o anumita masura bazipetal. Ca mecanism de actiune, inhiba sinteza ergosterolului. Nu dauneaza albinelor, insectelor folositoare. Combate simultan rapanul si fainarea la mar si par. Apartine generatiei a treia de fungicide triazolice.

Sumilex 50 WP. Substanta activa este Procymidone. Actiune de contact si specific combaterii putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea). Inhiba dezvoltarea miceliului si germinarea conidiilor. Actiunea penetranta, desi moderata, ii ajuta in stabilitatea fata de spalarea de catre ploaie. Este compatibil cu majoritatea pesticidelor, cu exceptia celor alcaline.

Topas   100 EC.   Substanta  activa   este   Penconazol.   Are actiune sistemica.   Se absoarbe repede de componentele verzi ale plantelor, in 2-3 de ore de la aplicare, si astfel nu este supus spalarii de catre ploaie. Durata de persistenta este de 7-21 de zile. Combate fainarile la multe specii de plante.

Nu este toxic pentru albine, insecte utile. Este miscibil si compatibil cu toate pesticidele.

Zeama sulfocalcicâ. (Polisulfura de calciu). Este un amestec de polisulfura de calciu, tiosulfat de calciu, sulfat de calciu si sulfit de calciu.

 

Complexul masurilor de protectie a pomilor semintosi (mar, par, gutui) impotriva bolilor.

 

Pierderile cantitative dar si calitative inregistreaza la pomii semintosi in livezi (clasice, intensive cât si supraintensive) si in depozite sunt inca foarte mari (20-40 %), ceea ce impune masuri energice si rationale de combatere a parazitilor in toate zonele pomicole ale tarii.

Se impune crearea unor conditii optime de vegetatie a puietilor in pepiniere, cât si a pomilor din plantatii prin satisfacerea conditiilor ecologice caracteristice fiecarei specii (a soiurilor in cadrul speciilor), eliminarea surselor de infectie din pepiniere sau livezi si prin combaterea chimica, tratamentele fiind aplicate la “avertizare” in functie de biologia agentului patogen, urmarindu-se astfel micsorarea numarului de stropiri concomitent cu sporirea eficacitatii acestora (“lupta integrata”).

In pepiniere, mozaicul marului, mozaicul inelar al pârului, cancerul, arsura bacteriana, patarea alba a frunzelor de pâr, cât si patarea bruna a frunzelor de gutui (Fabrea maculata) produc pagube mari.

In livezi si in depozitele de fructe, cele mai frecvente si daunatoare boli sunt: rapanul la meri si peri, monilioza cât si fainarea.

In pepiniere, in vederea obtinerii unui material “liber” de viroze, se va acorda o atentie sporita atât plantelor mama cât si marcotelor, printr-o selectie biologica si fitosanitara riguroasa efectuata in pepiniere, eventual in colectii dar si in marcotiere. Materialul selectionat trebuie etichetat si urmarit timp de 3 ani sub raportul autenticitatii solului, cât si al sanatatii, infiintându-se plantatii mame “libere de virusuri” in Statiuni sau Institutii de Cercetare.

Combaterea bolilor marului: Tratamentele cu substante chimice se aplica la avertizare ori de câte ori este nevoie, in functie de frecventa, intensitatea si conditiile de infectie si evolutie ale agentilor patogeni, la fel ca si in livezile tinere pe rod.

 

Masuri fizico-mecanice:

In perioada repausului vegetativ (noiembrie-martie), se strâng fructele mumifiate, cuiburile de omizi, etc. Ramurile uscate vor fi taiate si arse.

 

Tratamente chimice;

In perioada de repaus vegetativ se aplica 2 tratamente, la interval de o luna, cu urmatoarele produse: Zeama sulfocalcica 20 % sau Plisulfura de Ba 6 %.

Al doilea tratament, de iarna, se poate face la mar, par, gutui cu aceleasi substante, dar pentru combaterea miceiliilor de rezistenta care produc fainarea la mar, rapanul la meri si peri, cât si a moniliozei la mar, par, gutui este indicat tratamentul cu Zeama sulfocalcica de 28-30 °Be in concentratie de 20 % Polisulfura de Ba 6 %.

Pentru ca tratamentul sa fie eficace, temperatura trebuie sa depaseasca 2-3 °C. stropirile trebuie sa se execute pe timp linistit, fara ploaie, burnita sau lapovita.

La pornirea vegetatiei, tratamentele variaza in functie de conditiile climatice, specie si soi. Când 10-15 % din mugurii florali sunt dezmuguriti, pomii se vor stropi cu unul din produsele: polisulfura de Ba- l %, sulf muiabil 0,7 % (pentru combaterea fainarii si rapanului la mar) si zeama bordeleza 0,5 % la par si gutui.

In perioada dezvoltarii inflorescentelor pâna la scuturarea petalelor (inaltarea inflorescentelor, rasfirarea, infoierea si inceputul infloritului), vor fi aplicate 2-3 tratamente (la avertizare), pentru prevenirea infectiilor cu ascospori de Venturia inaequalis, Venturia pirina, sau cu conidii de Podsphaera leucotricha, Monilinia fructigena.

Stropirile la mar vor fi efectuate cu urmatoarele produse simple sau in amestec: zeama sulfocalcica de 28-30 ° Be in concentratie de 2 %, polisulfura de Ba l %, zeama bordeleza 0,5 % + sulf muiabil 0,5 %, Metoben 70 PU-0,1 %, Captadin 50-0,25 % + Fademorf  20 CE 0,1 %.

Pentru par se vor executa tratamente cu zeama bordeleza 0,5 % sau oxiclorura de Cu 25-0,3 %.

In perioada dezvoltarii fructelor (0,5-5 cm in diametru), aproximativ timp de 3 luni (15 mai – 15 august) vor fi aplicate stropiri la avertizare impotriva rapanului, fainarii, moniliozei, cancerului negru al ramurilor, petelor albe la par, cât si a daunatorilor (paduchi de frunze, paianjeni tertranychizi, viermele merelor, paduchi din San Josè).

In acest interval se vor aplica tratamente la avertizare in functie de evolutia unor agenti patogeni sau daunatori, cât si de conditiile climatice.

Se vor folosi urmatoarele substante simple sau in amestec: Captadin 50-0,25 % + Fademorf 0,1 %, Policarbacin 0,2 % + Fademorf 0,1 %, Metoben 0,1 %, Zeama sulfocalcica de 28-30 °Be 2 %, Polisulfura de Ba l %, Captadin 50PU-0,3 %, Captadin 50Pu-0,25 % + Sulf muiabil 0,4 %.

Când este necesar sa se combata si fainarea la meri se folosesc singure sau in amestec, produsele: Fademorf 0,1 %, Zeama sulfocalcica 28-30 ° Be 2 %, Polisulfura de Ba l %, Sulf muiabil 0,4 %, Metoben 0,1 %, Policarbocin 0,3 % + Fademorf 0,1 %, Captadin 50PU-0,25 % + Fademorf 0,1%. In perioada maturarii fructelor, inainte de recoltat (fructe peste 5 cm in diametru, care se coloreaza de la 15 august pâna in septembrie) se vor aplica tratamente cu Captadin 50 PU 0,3 % sau cu produsul: Tiuram 75PU caruia i se  adauga Carbetox 37-0,5 % pentru combaterea paduchelui din San Jose.

Aceste tratamente se fac de 2-3 ori pe saptamâna inainte de recoltarea fructelor, pentru prevenirea pierderilor din depozite.

combaterea bolilor marului bolile marului

 

Bolile marului: viroze, micoze, bacterioze, antofitoze

Bolile marului: viroze, micoze, bacterioze, antofitoze

A.Viroze

Click pentru a descarca imagini cu bolile marului

 

1.      Mozaicul marului (Apple mosaic virus) Bolile marului

 Simptome

Boala se manifesta ( bolile marului )exclusiv pe frunze, in special pe cele de la baza lastarilor. Apar pete de culoare verde deschis, galben crem sau aproape alba. Uneori petele au forma de inel, de linii drepte sau sinuoase ori de benzi cloratice dispuse de-a lungul nervurilor. In cursul verii pot sa apara si puncte necrotice, in cadrul petelor galbui. Spre sfarsitul verii, frunzele se ingalbenesc si cad, afectand grav puietii din pepiniera, a caror dezvoltare este oprita. In livezi, fructele pomilor afectati sunt de dimensiuni reduse. In general, simptomele acestei boli nu se intalnesc pe aceeasi frunza sau ramura, fiind atacata numai o parte din coroana sau numai anumite ramuri.

Pomii puternic afectati vegeteaza slab si dau productii scazute.

Majoritatea soiurilor sunt sensibile (Jonathan, Golden delicious, Patul), existand si soiuri rezistente ca : Mc.Intosch, Klarapfel, dar si soiuri mijlocii sensibile la aceasta boala ( Idared, Ontario, Parmen auriu ). Vezi figura 1.

Agentul patogen.

Particulele de virus sunt izometrice, de mici dimensiuni (25-29 nm). Mozaicul marului este produs de virusul  pyrus virus (Marmor mali Holmes) . Acesta se poate transmite prin altoire si este raspandit prin altoii si portaltoii infectati. Raspandirea in livada este foarte lenta, se face prin polenul de la plantele infectate si prin atingere – anastomozarea – radacinilor in sol.

Combatere si prevenire

 Cea mai importanta masura pentru prevenirea raspandirii acestei boli este folosirea de altoi si portaltoi sanatosi. In acest scop trebuie facuta o selectie riguroasa a plantelor – mama pe baza de testare si eliminare a pomilor bolnavi din pepiniere. Se pot obtine plante sanatoase si in cazul cand se altoiesc, pe portaltoi sanatosi, muguri sanatosi luati de la varful lastarilor infectati. Virusul poate fi inactivat prin termoterapie la 38-46°C, timp de 21 zile, in cazul pomilor tineri infectati si la 70°C, timp de 10 minute pentru lastarii recoltati pentru altoire.

1.      Proliferarea virotica a marului (Micoplasma MLO)

Simptome.

La pomii tineri, virusul produce o dereglare a proceselor de crestere, care afecteaza cresterea organelor plantelor. Primavara, pomii infectati pornesc mai devreme in vegetatie (cu 8-10 zile) si cu o crestere mai slaba, inaltimea fiind mai redusa cu 20-39 %. Intrarea cu anticipatie, in vegetatie a mugurilor dorminzi duce la  “proliferarea lastarilor”, avand ca rezultat, formarea in coroana pomului a unor smocuri de ramuri subtiri, cu o dezvoltare verticala (aspect de maturi). Frunzele de pe aceste ramuri sunt inguste, mai lungi decat normal si usor colorate. Aceste frunze au stipelele marite si marginea dintata. Pe ramurile respective, mugurii florali sunt transformati in muguri vegetativi. Pomii infectati leaga slab, formand fructe mici, turtite cu peduncul lung. Toamna, frunzele pomilor bolnavi capata prematur o culoare bruna-rosiatica, insa caderea lor se produce mai tarziu decat la pomii sanatosi. In general, pomii virozati sunt mai sensibili la atacul de fainare.

Soiuri infectate natural: Parmen auriu, London pepping, Jonathan, Golden delicious; iar ca soiuri rezistente sunt cunoscute : Milton, Alpinist.

Agentul patogen.

Particulele de microplasma, avand dimensiunile de 90-900 nm, au fost puse in evidenta in vasele floemice ale pomilor infectati. Raspandirea virusului se face prin operatia de altoire, mai frecvent prin altoi si eventual prin portaltoii inmultiti pe cale vegetativa. Deoarece se considera ca virusul nu se transmite prin seminte, portaltoii obtinuti din seminte sunt considerati ca fiind sanatosi. Dimensiunea, in natura se face prin intermediul unei cicade. La noi in tara, s-a stabilit legatura dintre invaziile de Tingis pyri si raspandirea proliferarii marului.

Combatere si prevenire.

Se recomanda infiintarea de plantatii – mama producatoare de ramuri altoi, marcate si butasi libere de proliferare, care sa furnizeze acest material spre inmultire in pepiniera. De asemenea  se propune eliminarea pomilor infectati; termoterapia (la 38°c), chimoterapia (folosind tetraciclina 200 ppm sau Benomil – 0,1%, care inhiba puternic microplasme), tratamente de fitoprotectie contra vectorilor in perioada aprilie-noiembrie, introducerea in schemele de tratamente a fungicidelor sistemice pe baza de Benomil.

3.Inmuierea lemnului la mar: Bolile marului

Simptome. Simptomul principal il constituie flexibilitatea neobisnuit de mare, mai ales a lastarilor de 1-2 ani si mai rar a ramurilor si tulpinelor pomilor mai in varsta. Aceasta flexibilitate poate fi limitata la soiul Delicious auriu cand este infectat cu tulpini mai putin virulente, sau poate sa fie generala, prezenta la toate ramurile pomului. Pomii infectati au port asemanator salciei plangatoare, mai ales cand acestia sunt incarcati de fructe; in acest caz producandu-se usor si ruperea ramurilor. Partile atinse au o consistenta spongioasa si sunt expuse atacului ciupercilor care produc plagi canceroase. Fructele si frunzele sunt normale, fara simptome; talia pomului ramane mai mica ( cu pana la 40%), iar productia scade, deoarece infectia cu acest virus reduce mult vigoarea acestuia.

Agentul patogen.

Virusul care produce inmuierea lemnului prezinta mai multe tulpini, care difera in ce priveste virulenta lor fata de diferite soiuri de mar. Virusul este transmis prin altoire. Existenta unei raspandiri naturale a fost observata numai in unele cazuri din cele cercetate. Perioada de incubatie este de 1-2 ani.

Combatere si prevenire.

Se recomanda folosirea de altoi si portaltoi sanatosi. Deoarece unii portaltoi la care virusul nu s-a manifestat prin simptome externe (infectii latente) au contribuit mult la extinderea bolii, se impune ca in procesul de productie si inmultire a materialului saditor sa se faca o selectie riguroasa a portaltoilor. Soiurile tolerante sunt: Monarh, Crawlei Beauty. In combaterea acestei boli se poate folosi si termoterapia, virusul putand fi inactivat prin mentinerea pomilor infectati timp de douazeci de zile la 37°C.

 

4. Patarea clorotica a frunzelor de mar: Bolile marului

Simptome

Soiurile si portaltoii de mar infectati cu virusul patarii clorotice a frunzelor nu manifesta simptome virotice, fiind in stare latenta. La noi in tara, Golden delicious evidentiaza in unele cazuri infectia cu acest virus si numai primavara, prin pete difuz clorotice, pe frunzele foarte tinere. Virusul poate provoca la acest soi pierderi de productie pana la 20- 30%.

Agentul patogen.

Patarea clorotica a frunzelor de mar este produsa de un virus filamentos din grupa Closterovirus cu dimensiunile de 600 nm lungime si 13 nm latime. Virusul nu se transmite prin seminte.

Combatere si prevenire.

Deoarece virusul are multe tulpini si este foarte raspandit, materialul valoros propus la inmultire trebuie testat pe o gama larga de indicatori, intrucat nu toate tulpinile se transmit pe fiecare din indicatorii folositi in acest scop. Eliberarea de acest virus se face prin patarea plantelor la 38°C timp de 20-60 de zile.

5. Viroze care afecteaza aspectul frunzelor de mar: Bolile marului

Aceste viroze sunt asociate cu virusurile latente. Este greu de stabilit virusul responsabil pentru virozele cu simptomele pe fruct, din cauza complexelor cauze care contribuie la deprecierea fructelor.

Simptome.

La noi in tara s-au observat: patarea ruginie a merelor (Apple red ring), fructificarea marunta (Apple chat fruit) se manifesta ( bolile marului )la soiul Jonathan, deformarea fructelor (Green crinkle), craparea stelata (Star crack).

Pierderile pot varia in functie de sol, clima si marimea complexului viral ce infecteaza pomul. Valoarea comerciala este depreciata si productia scazuta.

Combatere si prevenire.

Se recomanda selectia genetica si selectia sanitara eficace, tratarea pentru eliberarea soiurilor total infectate.

 

B. Micoze

 

  1. Patarea cafenie sau Rapanul marului – Endostigme (Venturia ) Inaeaualis : Bolile marului

Simptome.

Patogenul ataca toate organele verzi ale pomului; frunze, lastari, fructe. Pe ambele fete ale limbului foliar apar pete mici, cenusii, cu dezvoltare radiara. Petele cresc, ajung la 5-10 mm diametru, devin brune – olivacee, cu aspect catifelat. Ulterior, incepand din centrul petei, tesuturile atacate se necrozeaza si puful de pe suprafata se exfoliaza, ramanand prezent pe margini ca o bordura bruna. Frunzele puternic atacate cad prematur. In primaverile reci si ploioase, la unele soiuri sensibile ( de exemplu Golden Delicious ) se produce ingalbenirea si caderea in masa a fructelor atacate, fapt care duce la oprirea cresterii lastarilor si fructelor. Ulterior, pomii isi formeaza frunze noi, insa fructele raman foarte mici (multe dintre ele, avand si codita foarte lunga, se aseamana cu ciresele) si de calitate inferioara, putand fi valorificate numai la industrializare .

Pe fructe apar pete rotunde, asemanatoare celor de pe frunze cu consecinte grave: fructele tinere, puternic atacate, de usuca, iar cele cu atac partial cresc deformat si crapa in portiunea petelor. Craparea este foarte frecventa la fructele atacate. Pe fructele mature, apar pete rotunde, acoperite de puful brun-olivaceu. Petele se adancesc putin incepand din centru, la fel ca petele de pe frunze. Fructele cu pete de rapan au o valoare comerciala scazuta, nu rezista la pastrare.

Atacul pe lastari se manifesta ( bolile marului )sub forma unor pete rotunde sau alungite, de culoare cafenie. Vezi figura 2.

Agentul patogen

Venturia inaeaualis, sinonim Endostigme inaeaualis. La suprafata petelor se formeaza subcuticular, lagare de conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt simpli, bruni, cilindrici. La varful lor se formeaza, succesiv, conidii piriforme, galbene la maturitate, la inceput unicelulare, iar in final bicelulare (conidioforul cu conidia la varf, pare o lumanare aprinsa). In urma desprinderii conidiilor mature, la varful conidioforului raman cerculete (dendrite).

Ciupercile formeaza, toamna, in frunzele cazute, peritecii, de tip ascolocular, prevazute cu cativa perisori bruni, dispusi in jurul ostiolei. In interior se formeaza numeroase asce alungite, fiecare cu cate 8 ascospori bicelulari cu celule inegale, bruni-olivacei la maturitate. Maturarea ascosporilor are loc spre primavara, iar eliminarea lor din peritecii coincide cu momentul infrunzirii pomilor. Ascosporii, ajunsi pe organele verzi ale plantelor, produc infectiile primare. Ulterior incep si infectiile provocate de conidii, considerate a fi infectii secundare. Transmiterea peste iarna se face prin periteciile din frunzele cazute si prin miceliul si conidiile de pe ramurile atacate. Raspandirea in timpul vegetatiei se face prin ascospori si conidii.

Combaterea si prevenirea

Este de preferat ca plantatiile sa se infiinteze cu soiuri existente, fapt care face posibila reducerea aproape totala a tratamentelor chimice. La plantare se va avea in vedere ca soiurile sa fie grupate dupa gradul de rezistenta pentru a face posibila aplicarea diferentiata a tratamentelor. Se impun masuri pentru reducerea sursei de infectie din livezi: ingroparea prin aratura a frunzelor cazute, taierea si arderea lastarilor infectati, eliminarea pomilor batrani, rapanosi, din vecinatatea livezilor tinere.

In cazul soiurilor sensibile si mijlociu-rezistente, pomii trebuie protejati prin tratamente chimice. In perioada de repaus se aplica aplica tratamentul cu Zeama sulfocalcica   20%, cu Polisulfura de bariu- 6%. In perioada de vegetatie, primul tratament se face la infrunzire, utilizand produse cuprice (Cobox, Zeama bordeleza, Cuprozir), al doilea tratament are loc in faza de buton-rosu, inceputul infloritului, iar al treilea tratament se face la sfarsitul infloritului, folosind produse carbendozimice (Bavistin, Derosal, Topsin). In functie de avertizare, tratamentele pot continua, alternand produse din diferite grupe chimice.

Numarul de tratamente intr-o perioada de vegetatie este variabil (5-12), in functie de rezistenta soiurilor, conditiile climatice, rezerva biologica a patogenului in zona respectiva. Se are in vedere, de asemenea, destinatia fructelor (exigenta beneficiarului privind lipsa petelor de rapan pe fructe ). In conditii de atac mediu sau slab, exista posibiliatea aplicarii tehnicii S.A.T. (“Single aplication treatment”), care presupune un singur tratament la inceputul vegetatiei (la demugurit) folosind o concentratie mai mare a fungicidului ( de exemplu Ditianona =  0.6% ). Prin acest tip de tratament se asigura protejarea pomilor contra rapanului timp de o luna, reducandu-se cheltuielile a 2-3 tratamente.

O atentie deosebita trebuia sa se acorde aplicarii regulate a masurilor de combatere in pepiniere, pentru prevenirea aparitiei infectiilor pe ramurile puietilor. Deoarece ascosporii si condiile nu se raspandesc la distante mari, introducerea bolii in plantatiile nou infiintate este asigurata prin plantarea de puieti infectati, proveniti din acele pepiniere in care masurile de combatere nu

s-au aplicat.

 

  1. Fainarea marului – (Podosphaera leucotricha): Bolile marului

Simptome.

Fainarea se manifesta ( bolile marului )pe muguri, frunze, lastari si pe fructe.

Organele atacate sunt acoperite cu o pulbere fina, albastruie, formata din miceliul, conidioforii si conidiile fungului patogen. Mugurii atacati sunt mai ascutiti decat cei sanatosi si au solzii usor indepartati, fiind si uscati la varf. Evolutia lor este lenta, unii dezmuguresc, dar se usuca inainte de inflorire. Atacul pe frunze si lastari incepe odata cu aparitia acestora si continua pe parcursul perioadei de vegetatie a marului. Frunzele formate din mugurii atacati din anul precedent la inceput apar fara fructificatiile fungului patogen, avand culoarea aramie. Acestea se acopera, cu timpul, cu conidiofori si conidii. Frunzele puternic atacate se brunifica si cad din iunie si pana in toamna. La frunzele mai dezvoltate, in urma infectiilor secundare de fainare, se manifesta ( bolile marului )pete mici, albicioase, care se extind, ocupand portiuni ,arii din limb. Lastarii sunt atacati de la varf spre baza putand fi partiali sau total afectati, in functie de sensibiliatea solului si conditiile climatice.

Atacul de fainare pe inflorescente se manifesta ( bolile marului )prin atrofierea lor, petalele raman mici, inguste, carnoase, verzui, acoperite de miceliu (“flori de ceara”). Florile stocate se brunifica.

La fructele atacate, epiderma lor se acopera cu plasa constituita dintr-o retea de linii brune, marcand dezvoltarea hifelor miceliene.

In grupa soiurilor foarte sensibile sunt incluse Jonathan si Idared, iar  dintre cele rezistente la fainare se remarca urmatoarele soiuri: Malus spectabilis, Malus floribunda, Malus baccata, Pionner, Voinea, Generos. Vezi figura 3.

 

            Agentul patogen.

Fainarea marului este produsa de ciuperca Podosphaera leucotricha, clasa Ascomzcetes, ordinul Erysiphales, familia Erysiphaceae; (forma conidiana Oidium forinosum).

Ciuperca, parazit obligat, formeaza un miceliu de tip tol septzat, incolor, fixat cu ajutorul apresoriilor, pe suprafata organelor verzi ale plantei. Pe miceliu  se formeaza lanturi lungi de conidii cilindrice, unicelulare, incolore, cu dimensiunile: 16-27 x 10-17μ. In ultimii ani, spre sfarsitul vegetatiei, in pasla miceliana care imbraca lastarii ca un manson, se formeaza punctisoare brune-negricioase cleistoteciile ciupercii.

Transmiterea peste iarna are loc prin miceliul cuibarit intre solzii mugurilor. In conditiile din tara noastra, solul cleistoteciilor in transmitere este neglijabil. Raspandirea in cursul perioadei de vegetatie se face prin conidii.

Combatere si prevenire

Una din masurile importante in prevenirea aparitiei si raspandirii bolii este reprezentata de taierea si arderea lastarilor si ramurilor stocate in anul precedent. Aceste operatii trebuie efectuate cel putin in doua etape: o prima etapa imediat dupa inflorit; iar a doua etapa in perioada de repaus, cu ocazia taierilor care se fac anual. Fertilizarea trebuie sa se faca in doze moderate, aplicand si potasiu (alaturi de azot si fosfor), sporind astfel rezistenta pomilor la fainare.

Pentru a nu pierde momentul optim pentru combaterea chimica este necesara o buna evidenta a parcelelor atacate in anul precedent. In parcelele respective, dupa efectuarea taierilor se va aplica un tratament cu zeama sulfocaleica-20%. In perioada de vegetatie, tratamentele se incep la dezmugurit, folosind sulf muiabil, Kumulus, Thiovit, Microthiol – 0,7%. Urmatorul tratament se face in faza de buton rosu, utilizand aceleasi produse si concentratii. Un alt tratament are loc la sfarsitul infloritului, folosindu-se fungicide carbendazimice: Benlate, Bavistin, Derasal, care nu dauneaza polenului si nu sunt toxice pentru albine. Se mai utilizeaza si alte produse, din gama celor omologate precum: Rubigon, Bazcor, Punch, Sisthane, Sumi 8, Topas 100, Trifmine, Score Top.

Dupa taierea si adunarea ramurilor , se va lucra solul, pentru ingroparea resturilor.

3.     Putregaiul brun sau Mumificarea fructelor sau monilioza -( Monilinia fructigena) : Bolile marului

Simptome.

Simptomele sunt foarte evidente si caracteristice pe lastari, flori, fructe si frunze in diverse faze de dezvoltare. Atacul pe flori se manifesta ( bolile marului )in primaverile reci si ploioase prin ofilirea, inmuierea si brunificarea lor, precum si a frunzelor tinere din buchetele florale. Florile si frunzele atacate se usuca si raman agatate pe pom. Atacul pe fructe se manifesta ( bolile marului )in toate stadiile de dezvoltare. Fructele foarte tinere la mar se brunifica si se usuca.

Pe fructele dezvoltate, in functie de conditiile de mediu, pot sa apara patru forme de manifestare ale moniliazei:

a)                   Putregaiul brun. Se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unei pete brune care cuprinde pielita fructului si pulpa. La suprafata pulpei se formeaza cercuri concentrice de pernite alb-cenusii, apoi galbui. Pata se extinde, astfel dupa 6-10 zile, fructul este complet putrezit si, de cele mai multe ori, cade. Examinand fructul atacat, constatam, in mijlocul cercurilor de sporodochii, prezenta unei leziuni (un orificiu produs de viermele merelor). Forma aceasta de atac este intalnita in livezi, pe vreme umeda si calda.

b)                  Putregaiul negru. Se manifesta ( bolile marului )daca atmosfera se mentine umeda si cu temperaturi scazute, caz in care fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, avand un luciu caracteristic, fara a se mai acoperi cu fructificatii.

c)                   Mumifierea fructelor. Se intalneste in livada la fructele care, dupa ce au putrezit partial, sunt surprinse de timpul secetos si cald. Aceste fructe pierd apa, se zbarcesc, se intaresc (“ se mumifica ”) si raman prinse in pom, pana in anul urmator, asigurand sursa pentru infectiile primare.

d)      Putregaiul inimii fructului .Se intalneste la soiurile care au fructele cu canal stilar deschis si prin care fungul patogen patrunde, ajungand in cavitatea carpelara. Atacul este vizibil la exterior printr-o pata bruna la cavitatea caliciala sau pedunculara. Ramurile infectate de miceliul ciupercii care a patruns din flori sau fructe prezinta leziuni oval-alungite sau rotunde, cufundate cu scoarta uscata, care se pot exfolia si desprinde, lasand lemnul descoperit (cancer deschis). Lastarii de pe ramura afectata se usuca. Aceasta forma de atac, cu dezvoltare insidioasa, nu poate fi depistata in momentul culegerii fructelor pentru a fi depozitate, ci in perioada pastrarii se observa ca loturi intregi de fructe se transforma intr-o masa de putregai (mai ales in depozite paletizate, unde controlul se face mai greu). Putregaiul inimii fructului aduce pierderi economice importante.

Soiurile de mar prezinta sensibilitate diferita la atacul de monilioza. Astfel, sunt soiuri sensibile precum: Jonatan, Ardelean, Golden delicious, Red delicious, Starkrimson, Cretesc, Domnesc; iar dintre soiurile relativ rezistente amintim: Rosu de Cluj, Parmain, Lari Sinap, Gustav durabil, Masanschi. Vezi figura 4.

Agentul patogen

Monilioza este produsa de fungul Monilinia.

Ciuperca formeaza miceliu septat, ramificat, galbui si conidii unicelulare, elipsoidal trunchiate, galbene la maturitate, care sunt prinse in lanturi ramificate. Conidiile au dimensiuni cuprinse intre limitele: 15-25 * α-13μ.

In fructele mumificate se formeaza miceliu sclerotiform, care, dupa trecerea iernii, germineaza, dand nastere la apotecii pedunculate, de 3-5 nm diametru, pe care se formeaza asce cu ascospori unicelulari, elipsoidali, incolori.

Combatere si prevenire

Cele mai importante masuri pentru reducerea pierderilor sunt cele de igiena, care au rolul de a preveni imbolnavirea fructelor, acestea fiind: strangerea si arderea fructelor mumificate si putrede din pom, dar si pe cele cazute, taierea si arderea ramurilor atacate, culegerea cu grija si transportarea in conditii optime, folosirea ambalajelor curate, dezinfectarea depozitelor de fructe in fiecare an.

In perioada de vegetatie, majoritatea fungicidelor (Cobox, Tiuram, Metoben, Topsin, Captan) aplicate pentru combaterea rapanului, asigura si controlul moniliozei. La intrarea in parga se vor utiliza fungicide specifice precum. Ronilan, Romal, Sumilex, Konker. Pentru a rezista mai bine la pastrare, cu doua saptamani inainte de recoltare se poate face un tratament cu Caolin-0,2%, in amestec cu Metoben-0,07%.

Merele destinate pastrarii pot fi tratate inainte de depozitare cu solutia de Caroben T-0,2%, prin imbaiere. In acest caz, scoaterea la vanzare este admisa numai dupa 90 de zile.

O masura importanta pentru evitarea pagubelor este de a mentine in depozit o temperatura de 2-4˚C si umiditate de 75-85%.

In livada, pentru a reduce la maxim pagubele, sunt necesare tratamente de avertizare.

      4.       Rugina marului (Gymnosporangium tremelloides Hart. Sinonim Gymnosporangium juniperinum Mart) : Bolile marului

Simptome.

Boala se manifesta ( bolile marului )pe frunze, ramuri si fructe prin aparitia unor hipertrofii (umflaturi, cancere) caracteristice scoartei acestora.

Pe frunze, atacul se prezinta sub forma unor pete cu tesutul ingrosat, aproape circulare, cu diametrul variabil de 0,5-1 cm. Pe faza superioara a frunzei, petele prezinta o zona centrala, de culoare brun-inchis, inconjurata de o aureola galbena-portocalie, care se pierde treptat spre periferie. In centrul lor se observa cu lupa, picnidiile ciupercii, sub forma unor pete mici, negricioase. Pe fata interioara a frunzei se constata, mai tarziu, prezenta unor formatiuni tuberculiforme, care devin din ce in ce mai proeminente, ajungand vara la o inaltime de 2 mm. Acestea contin ecidiile, care sunt alungite, cilindrice, adesea curbate, spintecate de la varf spre baza, grupate una langa alta. Dupa eliberarea ecidiosporilor, acestia acopera ecidiile, care au acum culoare bruna-maronie. Vezi figura 5.

 Agentul patogen

Rugina marului este produsa de ciuperca Gymnosporangium tremelloides Hart.

Ciuperca este o specie heteroica; ecidiile, formate pe partea inferioara a frunzelor, au o peridie in forma de cupa si diametrul de 0,5-1 mm. Ecidiosporii sunt subsferici, de 28-45 * 25-35μ, cu membrana groasa de 3-5μ, avand o culoare bruna-castanie.

Ca gazda secundara, ienuparul nu este indispensabil pentru propagarea acestei rugini, insa prezenta lui mareste posibilitatea aparitiei acestei boli.

Printre soiurile sensibile amintim: Jonathan, York imperial, Ben Davis; dar exista si soiuri rezistente la aceasta boala, precum: Graham, Yellow Transparent, Baldwin.

Combatere si prevenire

Se recomanda distrugerea tufelor de ienupar din apropierea plantatiilor de meri. Pentru prevenirea unor atacuri puternice se vor aplica 3 tratamente cu zeama sulfocalcica, primul inainte de inflorit, al II-lea dupa caderea petalelor si al III-lea dupa doua-trei saptamani.

 

  1. 5.      Cancerul negru al marului (

    Physalospora cydonial, sinonim Physalospora malorum Shear) : Bolile marului

Simptome

Boala apare pe frunze, flori, fructe, ramuri, tulpini. Atacul pe frunze se manifesta ( bolile marului )sub forma de pete de 2-10 mm in diametru, putand exista si pete de forma lobata. Petele au marginea rosie-violacee, iar centrul brun-rosiatic deschis cu puncte negricioase (picnidiile patogenului). Frunzele atacate cad timpuriu. Florile atacate se ofilesc, petalele devin brune si se incretesc, iar staminele si pistilul se innegresc. Fructele prezinta pete brune care se pot extinde rapid, prezentand si o culoare mai inchisa. Suprafata fructelor se acopera cu numeroase puncte negre (picnidii), acestea devin de culoare neagra, iar pulpa se zbarceste si se usuca. Fructele pot fi atacate si in depozite, unde boala poate face pagube mari. La soiurile precoce, atacul este mai puternic la fructele care se gasesc inca pe pom, pe cand la cele tardive la fructele depozitate.

Atacul bolii pe trunchiul si ramurile de schelet ale pomilor este sub forma de cancere caracteristice. Plagile canceroase se formeaza in zona de insertie cu alte ramuri de ordin secundar sau tertiar care au fost initial infectate. Tesuturile necrozate prezinta o culoare neagra. Scoarta cade, rezultand rani deschise, cu lemnul innegrit. Merii tineri sunt mai rezistenti decat cei batrani.

Dintre soiurile de mar ce prezinta rezistenta fata de aceasta boala, amintim: Rozmarin blanche, Champion, Tare de Ghinda, iar dintre soiurile sensibile se remarca: Golden delicious, Startrimson, Esopus, London Pepping, Parmain d’or.

Agentul patogen

Boala este produsa de o ciuperca Psysalospora cidonice Arn.

Fungul patogen prezinta variabilitate morfologica si biologica. Miceliul este hielin la inceput, apoi olivaceu. Se dezvolta in tesuturile plantei gazda, unde formeaza picnidii globuloase negre de 250-350μm in diametru si cu osteola larga. In picnidii se formeaza picnospori de forma cilindrica, unicelulari, cu dimensiuni de 18-26 * 8-12 μm. Periteciile se formeaza in scoarta ramurilor in urma unui proces sexuat. Patogenul se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, picnidii si picnospori.

Combatere si prevenire

Principala masura de combatere consta in adunarea fructelor atacate si arderea sau ingroparea lor. Aceste lucrari trebuie insotite de taierea si distrugerea ramurilor atacate, precum si de dezinfectarea ranilor produse prin taierea ramurilor. Pe ramurile arbustilor forestieri si ornamentali se pot dezvolta cancere, de aceea se impune ca plantatiile de mar sa fie cat mai departe de acesti arbori.

Pentru prevenirea infectiilor, in primavara se aplica tratamente cu produse cuprice, de exemplu zeama bordeleza. In stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor se va avea in vedere  faptul ca germinarea sporilor si producerea infectiei se fac numai la temperaturi ridicate. De asemenea, se recomanda aplicarea corecta in perioada de vegetatie a tratamentelor fitosanitare pentru prevenirea atacului de daunatori si patogeni de rani.

 

                              C. Bacterioze : Bolile marului

 

1. Arsura bacteriana (Pseudomonas syringae sinonim Pseudomonas syringae von Hall.) : Bolile marului

Simptome

Boala se manifesta ( bolile marului )pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor initial se innegresc, in zonele internervuriene apar pete brune, care de obicei conflueaza si ocupa intreaga suprafata a limbului. Dupa putin timp, frunzele se usuca in intregime, dar nu cad. Florile infectate se brunifica si se ofilesc ca si cand ar fi distruse de ingheturi tarzii. Mugurii odata desfacuti se brunifica si se prabusesc sau dupa inflorire pe peduncul apare o necroza, urmata de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifesta ( bolile marului )prin aparitia unor leziuni rotunde sau neregulate, cu marginile difuze, in dreptul carora tesuturile se zbarcesc, avand la inceput o culoare verde intens si un aspect umed, apoi brun-roscat, pana la brun inchis. Tesuturile din dreptul leziunilor se scufunda si prezinta crapaturi mai mult sau mai putin adancite in pulpa fructului. Pe lastari, ramuri si trunchi (frecvent in jurul nodurilor ramase de la taieri) apar plagi uscate (fara exsudat), adancite, de culoare cenusie, scoarta in dreptul lor fiind aderenta la lemn. Ramurile cuprinse de jur imprejur se usuca. Uneori se produc deformari si rasuciri ale ramurei atacate. Pe ramurile mai batrane si pe trunchi, leziunile apar dupa 4-6 zile de la infectie, dar boala se propaga mai lent si deseori ramane localizata. Vezi figura 6.

Agentul patogen

Arsura lateriana a marului este produsa de bacteria Erwinia amzlovora, cls. Schizomycetes, ord. Eubacteriales, fam. Enterobacteriaceae. Bacteriile se prezinta sub forma de bastonase, de 0,9-1,5 * 0,7-1μ, este mobila, cu flageli peritrichi, asporogena, necapsulata, gram-negativa, neacidorezistenta. Temperatura optima de dezvoltare este de 30˚C, cea minima de 3˚C, iar cea letala de 45-50˚C. Bacteriile rezista peste iarna in scoarta ramurilor atacate si in muguri. Raspandirea in cursul vegetatiei se face prin insecte, picaturi de apa, unelte. Infectia se produce prin leziuni si prin stomate sau lenticele.

Soiurile rezistente la atacul arsurii bacteriene sunt: Tetofsky, Ben Davis, Delicious, Charlemoff. Dintre soiurile sensibile sunt cunoscute: Yellow Transparent si Transcendent. Soiul Jonatan se gaseste in categoria soiurilor moderat susceptibile.

Combatere si prevenire

Se vor aplica masuri de igiena culturala: taieri (ramurile bolnave vor fi taiate la o distanta de 50-70 cm mai jos de leziunea formata, aceasta operatie efectuandu-se inainte de luna decembrie) adunarea lastarilor si ramurilor cu simptome de atac si arderea lor. Se va folosi numai material de inmultire sanatos. Tufele de liliac, aflate in preajma livezilor vor fi scoase deoarece constituie o sursa pentru infectii. Gramineele infectate (de exemplu: costrei) vor fi distruse. O masura importanta impotriva acestei boli o constituie eliminarea soiurilor sensibile si luarea in cultura a soiurilor rezistente la aceasta boala. Atacul pe flori poate fi prevenit prin aplicarea de tratamente preventive cu zeama bordeleza sau cu Zinel in perioada de inflorire. Plantarea numai a puietilor sanatosi reprezinta o conditie esentiala in prevenirea acestei boli.

  1. Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens) : Bolile marului

Simptome

Boala se manifesta ( bolile marului )mai frecvent pe radacini si la baza tulpinii, in regiunea coletului si mai rar pe organele aeriene, sub forma unor umflaturi (tumori, gale) de marime foarte variabila. Tumorile canceroase sunt la inceput albe sau verzui-rosiatice, moi si netede; cu timpul ele cresc, se lignifica, se intaresc si devin brune, avand suprafata aspra. Pe radacini, tumorile prezinta asperitati pe suprafata lor, numarul lor ajungand pana la 19 la un pom.

Ca urmare a atacului bolii, pomii se dezvolta slab, raman in urma in dezvoltare (coroana lor atinge aproximativ o treime comparativ cu aceea a pomilor sanatosi). De cele mai multe ori, frunzele pomilor sunt usor colorate si ingustate. Pomii infectati dau recolte slabe si de calitate inferioara.

Agentul patogen

Cancerul bacterian este produs de Agrobacterium tumefaciens.

Bacteriile au forma de bastonase, de 1-3 * 0,4-0,8μ, cu un flagel polar, sunt gram-negative, neacidorezistente, aeroba. Raspandirea la distante mari se face cu materialul infectat, folosit la plantare. Diseminarea in pepiniera are loc prin intermediul apei, uneltelor (folosite in pepiniera, dar, mai ales la cizelarea radacinilor in vederea plantarii), daunatorilor din sol, si, de asemenea, prin particulele de sol transportate pe rotile masinilor. Formarea tumorilor canceroase se datoreaza unor endotoxine secretate de bacterii, care determina o diviziune haotica a celulelor ce duce la aparitia tumorilor. Bacteria este purtatoarea unei plasmide (plasmida Ti) continand gene care induc tumorogeneza.

Combatere si prevenire

La baza combaterii acestei boli stau in primul rand masurile cu caracter preventiv: plantarea pomilor sanatosi, distrugerea pomilor infectati in pepiniere, evitarea amplasarii pepinierilor pe terenuri infectate cu cancer, eliminarea excesului de apa prin drenuri, evitarea inundatiei in pepiniere, incadrarea pepinierelor intr-o rotatie judicioasa. Dupa desfiintarea pepinierelor si a livezilor puternic infestate, terenul se va cultiva cel putin cinci ani cu cereale si numai dupa aceea se va putea replanta. Combaterea daunatorilor din sol, (viermi albi si sarma) pentru evitarea rosaturilor la radacini este foarte benefica.

Rezultate foarte bune se obtin prin combaterea biologica, tratand radacinile pomilor cu preparate pe baza de tulpini nepatogene ale bacteriei  “A.t” : Nogall, Galeine, Kerr-84.

Combaterea curativa a cancerului bacterian cu extirparea tumorilor si mocirlirea radacinilor cu adaos de produse chimice (Carpene, Captadin, Criptodin, Baycor) contribuie la vindecarea pomilor.

 

  1. 3.     

    Radacini firoase (Agrobacterium rhizogenes): Bolile marului

Simptome

Aceasta boala produce atacuri mai frecvente in pepiniere, la puietii altoiti de 1-3 ani. La inceput se formeaza unele tumori pe radacinile mai groase sau pe colet, in aceasta faza boala putandu-se confunda cu cancerul bacterian. Dupa doua luni de la infectie, incep sa apara simptomele caracteristice. In aceasta faza/perioada, din tumori iau nastere numeroase radacini subtiri, firoase, care formeaza smocuri, uneori foarte dese. Aceasta excesiva formare de radacini apare la locul de sudura al altoiului cu portaltoiul. Plantele atacate mai puternic au o vegetatie mai slaba. La inceput, radacinile subtiri au o consistenta moale, carnoasa, mai tarziu devenind tari, fibroase.

Agentul patogen 

Boala este produsa de bacteria Agrobacterium rhizogenes Conn.

Bacteria se formeaza sub forma de bastonase, in medie de 1,44 * 0,33μ, este aeroba, mobila, un flagel polar, fiind de asemenea gram-negativa, capsulata si neacidorezistenta. Spre deosebire de Agrobacterium tumefacienes, aceasta specie este capabila sa formeze acizi in prezenta zaharurilor, utilizeaza numai intr-o mica masura compusii organici si anorganici ai azotului. Temperatura optima de crestere este cuprinsa intre 20-28˚C.

Dezvoltarea radacinilor firoase este foarte puternica la 24˚C si cand umiditatea este de 90%. Bacteria patrunde in radacini prin rani. Ca si in cazul infectiei cu Agrobacterium tumefaciens, perioada de circulatie este si aici mai lunga primavara si mai scurta vara.

Boala este favorizata atunci cand vremea este calda si umeda, in terenurile invadate de insecte, care produc rani la radacini si in perioadele de crestere foarte activa a organelor infectate.

 

Combatere si prevenire

Se vor aplica aceleasi masuri ca in cazul combaterii cancerului bacterian al marului.

 

  1. Focul bacterian - (Erwinia amylovora): Bolile marului

Simptome.

Bacteria Erwinia amylovora poate ataca toate organele aeriene ale pomului. Arsura inflorescentelor este de obicei primul simptom si apare primavara devreme. Florile atacate apar la inceput hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Pe timp calduros si umed, uneori, din peduncul exudeaza picaturi de lichid. Boala se intinde repede si bacteriile invadeaza frunzele invecinate. Pe lastarul respectiv frecvent apare o ulceratie mica, astfel lastarul se brunifica. Inflorescentele infectate pot sa cada sau sa ramana atasate de pom, constituind un simptom important pentru detectarea lor de la distanta. Lastarii si ramurelele sunt, dupa inflorescente, organele cele mai sensibile ale plantelor. La lastari, infectia progreseaza mai rapid. De asemenea, atacul poate aparea si pe fructele dezvoltate, chir si la cele in curs de maturare. Pe acestea se remarca pete rotunde decolorate, apoi brune si cu picaturi de exsudat pe suprafata.

Pe ramuri si trunchi, apar pete mari, adancite. Scoarta atacata se necrozeaza si este lipsita de lemn. Indepartand scoarta, se poate observa lemnul colorat in brun-roscat. La  suprafata plagilor apar, de asemenea, picaturi de exsudat, cleioase si incolore la inceput, apoi acestea se intaresc devenind galbene-brunii.

Bacteriile se propaga rapid diseminand patogenul, atat in coroana pomului respectiv, cat si la pomii vecini, astfel incat, in conditii nefavorabile devreme ( ploaie cu vant ), infectia se generealizeaza, pomii par a fi arsi de flacari si, dupa aproximativ trei luni, livada se usuca aproape total. Vezi figura 7.

Agentul patogen

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora.

Bacteria se prezinta sub forma de bastonase este cu Gram-negativa, acoperita pe toata suprafata cu cili. Aceasta bacterie rezista de la un an la altul in leziunile ulceroase de pe ramuri si trunchiul pomilor infectati. Infectiile se fac prin leziuni si prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, hidatode). Bacteria infecteaza rozaceele cultivate, dar si pe cele spontane: mar, par, gutui, mosmon, piersic, prun, migdal, sscorus, paducel.

Soiurile aflate in prezent in cultura sunt sensibile la focul bacterian.

 

Combatere si prevenire

Aplicarea masurilor de carantina asupra materialului vegetal este o masura obligatorie. In zonele situate aproape de focarele deja depistate, se va face un control riguros al tuturor pomilor, imediat dupa inflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infectie aparute. Se vor controla si gardurile vii, perdelele de protectie din randurile soselelor, parcurile, precum si arboretele  din luncile raurilor, in vederea depistarii si lichidarii focarelor de foc bacterian.

La pomii fructiferi, se impune ca lastarii atacati sa fie taiati (eliminand si 30 cm din portiunea sanatoasa) si distrusi prin ardere, operatie urmata imediat de tratamente chimice. Daca atacul bolii este foarte puternic, pomul va fi scos. Toamna se realizeaza un alt control sever, in vederea depistarii si inlaturarii lastarilor atacati.

In perioada de vegetatie, taierea lastarilor atacati se va face pe vreme uscata, utilizand o foarfeca dezinfectata cu hipoclorit de sodiu – 1%.

Tratamentele chimice se aplica inainte de inflorit, folosind produse chimice precum : Champion, Funguran OH, Kocide. In timpul infloritului se fac 2-3 tratamente, la interval de 5-7 zile, cu Aliette –0,15 %.

Ultimul tratament se recomada a fi facut toamna, inainte de caderea frunzelor, utilizand produse cuprice. (Champion 50).

Se recomanda distrugerea insectelor vectoare pentru aparitia acestei boli.

Folosirea solurilor rezistente reprezinta cea mai importanta masura; aceste soiuri fiind reprezentate de soiuri provenite din Mallus floribunda.

 

 

D. Antofitoze: Bolile marului

 

1.Vascul marului - (Viscum album ssp. Mali): Bolile marului

Simptome

Atacul acestei boli in coroana pomului se recunoaste usor, mai ales in timpul iernii, dupa tufele de culoare verde si conformatia caracteristica. Simptomele bolii evolueaza lent. Ramurile pe care traieste vascul manifesta o vigoare mai slaba, iar uneori se ajunge la uscarea lor. In locul unde s-a instalat vascul, ramura prezinta umflaturi evidente sub forma de gale, de marime variabila. Si lemnul este de asemenea slabit si deseori se produce moartea ramurilor parazitare. Pe tesuturile modificate patologic, vascul nu se poate dezvolta si moare. Vascul se poate dezvolta numai pe plantele rezistente la toxinele lui.

Agentul patogen

Marul este parazitat de Viscum album ssp. Mali (fam. Loranthaceae). Vascul este o planta lemnoasa, arbustiva, dezvoltandu-se sub forma unei tufe sferice, de 30-60 cm inaltime, cu tulpina scurta si groasa si ramuri verzi, cu frunze opuse, carnoase, pieloase, groase, verzi deschis, alungit-ovale, prinse cate doua la varful ramurilor.

Florile vascului sunt mici, unisexuate, dioice, mascule sau femele, dispuse cate 3-5 in dicozii capituliforme, sunt verzui si foarte putin vizibile. In florile femele se formeaza fructe (bace) albe, semitransparente, globuloase, cu diametrul de 3-6 mm, cu pulpa moale, vascoasa, lipicioasa. Semintele sunt verzi, fara tegument, cu 1-2 embrioni, ovale sau cu trei muchii.

Combatere si prevenire

Se recomanda taierea cu fierastraul a ramurilor pe care s-a instalat vascul, sub locul in care acesta s-a dezvoltat. Uneori, vascul se reface dezvoltand lastari din cordoanele sugatoare corticale, de aceea este nevoie sa se repete operatia de taiere. Prin indepartarea continua a vascului, el nu mai ajunge sa produca fructe si nu se mai poate raspandi.

combaterea bolile marului

 

         E. Alte boli ale marului (boli neparazitare): Bolile marului

 

1. Sticlozitatea marului (boala fiziologica): Bolile marului

La exteriorul fructelor depozitate se observa pete sau zone translucide, in drepul carora coaja se desprinde usor de pulpa. In sectiune se constata zone sticloase, translucide, dispuse mai ales sub forma de evantai, pornind de la casuta seminala. In timp, zonele translucide se brunifica, iar fructul putrezeste. Cauza aparitiei acestei boli o constituie aprovizionarea cu apa in exces in perioada maturarii fructelor, dupa o perioada mai lunga de seceta. Aceasta boala se previne prin irigarea ritmica a pomilor de-a lungul perioadei de vegetatie si se aplica si o fertilizare echilibrata. Deoarece boala se combate greu, se recomanda ca soiurile sensibile sa fie supraaltoite.

      2. Brunificarea pulpei - (Internal breskdown): Bolile marului

Este o alterare care apare in timpul conservarii fructelor in depozite frigorifice, ca urmare a scaderii exagerate a temperaturii (deasupra limitei de inghetare). Se manifesta ( bolile marului )printr-o brunificare a pulpei fructului la o mica distanta de epiderma, care progreseaza in adancime, insa nu ajunge pana la inima. Fructele prezinta la exterior un aspect sanatos, astfel incat boala devine evidenta numai la taiere. Pulpa este descompusa si poate mirosi a aldehida acetica.

Boala este favorizata de urmatorii factori: recoltarea prea tarzie a fructelor, seceta excesul de umiditate din sol, lipsa caldurii si a insolatiei, taierile prea severe. Soiurile putin sensibile sunt: Pomme Cloche, Bohnaptel, Belle Fleur; iar cele foarte sensibile sunt: Parmen auriu, Ontario, Renet de Campegne.

3. Putregaiuri de depozit

In afara de Monilina, putrezirea fructelor depozitate poate fi cauzata si de: Botrytis cinerea, Penicilium expansum, Aspergillus niger, Rhizopus nigricans, Frescrium, Trichothecium roseum.

Portiunile putrezite sunt acoperite de mucegai roz, verde, albastru, alb sau cenusiu, dupa specia prezenta. Apare frecvent in depozitele slab aerisite, mai ales pe fructele din containere plasate in partea superioara a stivelor.

Pentru prevenire si combatere se vor respecta masurile recomandate in cazul moniliozei.

 

Plantarea marului – www.pom-fructifer.ro vanzare pomi fructiferi altoiti

Plantarea marului – www.pom-fructifer.ro vanzare pomi fructiferi altoiti

- VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI - Marul se planteaza in sistem clasic, intensiv si superintensiv, realizand densitati de 200 – 2500 pomi/ha. In exploatatiile viabile , soiurile de mar asociate cu portaltoi de vigoare mica (M27, EMLA,Mac9, P22) pot realiza in densitati de 2670 pomi /ha, peste 60t fructe/ha in anii 4-7 de la plantare.

Formele de coroana recomandate sunt: piramida etajata rarita (pentru liveu’zile clasice), palmete (pentru livezile intensive), fusul subtire, cordonul fus-tufa si Tesa (pentru livezile superintensive).

In Germania, Nuberling a a lansat un model nou de plantare a marului de mare densitate, cu randuri scurte (80-100m) simple si sau duble, la distanta de 2,2 – 2,5 m intre randuri si benzi; intre pomi  pe rand distanta este de 0,2-0,3 m iar intre randurile din banda de 15m.

Plantarea se face in santuri superficiale si inguste, nu mai adanci de 15-20 cm. Peste radacini se aseaza un amestec din pamant si gunoi fermentat, inraport de 2:1, care sa acopere 4/5 din portaltoi.

Pomii se conduc pe spalier (in forma de V sau T) confectioant din beton, lemn sau fier cornier, prevazut in partea superioara cu doua sarme paralele, distantate la 80-100 cm una de alta.

Pana la atingerea inaltimii de 2,2 m, pomii sunt dirijati inclinat sub unghiuri mici, pe tulpini de trestie.

Pe versanti, marul va fi amplasat in treimea inferioara si mijlocie, pe expozitiii mai insorite (S,S-V), in zonele dealurilor mijlocii si mici (E,V,NV).

Intrucat soiurile sunt in marea lor majoritate autosterile in parcela se planteaza alternativ 2-4 soiuri interfertile alternand cate 6-8 randuri din fiecare soi.

p1

Specificul intretinerii planatiilor de mar - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

  Conducerea pomilor tineri

 

In livezile intensive de mar formele de coroana aplatizate sunt cele mai indicate (palmeta etajata, palmeta neetajata) si intr-o mica masura fusul tufa aplatizat, tripla incrucisare Delbard, drapel Morchand. Sub forma de palmeta cu brate oblice se conduc bine soiurile Jonathan, Golden Delicious, Red Melba, James Grieve si alte soiuri de vigoare mijlocie si mare. Soiurile de vigoare slaba, de tip spur ca Wagener si Starkrimson, altoite pe portaltoi de vigoare redusa (M9,M26), se comporta bine cand sunt conduse sub forma de palmeta cu brate oblice dispuse neregulat.

In toata perioada de formare a coroanelor trebuie sa predomine operatiile de modificare si dirijare a pozitiilor ramuilor de schelet si semischelet, taierile reducandu-se la minimum.Indifernt de forma de coroana operatiile in verde trebuie sa predomine fata de cele efectuate in periada de repaus.

 Taierile de fructificare - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 p2

Marul necesita taieri de fructificare an de an.Taierile efectuate o data la 2-3 ani nu asigura productii mari si sustinute si nu sunt eficiente in prevenirea si combaterea alternantei de rodire. Aceste taieri se aplica diferentiat, in functie de varsta pomilor, soi, incarcatura cu muguri de rod si alti factori.

Im conditii favorabile  de agrotehnica, pomii care se afla la inceputul perioadei de rodire, prezinta creteri vegetative viguroase, iar proportia de muguri mixti ce se diferentiaza an de an este in crestere. In plus la acesti pomi, ramurile de semischelet sunt tinere in formare.

La soiurile cu crestere viguraosa si cu intrare tarzie pe rod (Red Delicious) pentru a grabi inceperea fructificarii, taierile vor fi cat mai sumare, limitandu-se la rarirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifica cresterea vegetativa, in detrimentul rodirii la aceste soiuri arcuirea unor ramurianuale, in vederea grabirii fructificarii lor, este necesara. Dimpotriva,la soiurule foarte precoce, cu vigoare slaba sau mijlocie (Wagener premiat, Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesara, ea incarcand inutil costul productiei. La aceste soiuri pomii au tendinta sa se supraincarce cu fructe inca de la a doua sau a treia fructificare. Sub greutatea rodului, ramurile principale de schelet inca neconsolidate, se arcuiesc, formand prematur “arcade de rodire”,care le diminueaza si mai mult

cresterea. Pentru a preveni  aparitia acestui fenomen nedorit, este necesar sa se suprime inflorescentele ce apar pe prelungirile anuale ale sarpantelor sa sa se normeze riguros productia de fructe. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative , se recurge in masura mai mare la raritul ramurilor si chiar la scurtarea lor.

Cu alte cuvinte, la soiurile de tip spur, cultivate in sistem inensiv, inmterventiile urmaresc stimularea cresterilor vegetative (care in mod natural sunt foarte slabe) si temperarea proceselor de fructificare, care incep prea de timpuriu si se desfasoara cu mare intensitate.

La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil, tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata. Ramurile de semischelet se alugesc, devin  atarnande si se epuizeaza. Ramurile roditoare imbatranesc, iar vetrele de rod se complica. Itrucat noile ramuri de rod se formeaza pe portiunile tinerea ale scheletului, care au pozitie periferica rodul se indeparteaza catre partile exterioare ale coroanei.

Pentru aputea fructifica anual si in mod sustinut, pomii in plina productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm,astfel ca la fiecare fruct sa revina in medie 30-50 de frunze; mugurii mixti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati pe pom, ramurile de semischelet  sa fie tinere (2-4 ani), cu potential biologic ridicat, iar intre ramurile de rod florifere (tepuse, mieluse, mladite) si neflorifere (pintenu si smicele) sa existe in raport de 1:2-3.

Ramurile de rod ale marului purtatoare de fructe (bursele) au nevoie de o perioada de  “refacere biologica”.Numai la unele soiuri (Jonathan, James Grieve, Frumusetea Romei) si antr-o proportie foarte redusa, ele sunt apte sa formeze muguri mixti in anul cand poarta fructe. Obisnuit, la cele mai multe soiuri (Parmen auriu, Banana de iarna, Wagener premiat) exista o alternanta de rodire de la ramura la ramura in cadrul fiecarui pom.De obicei,pe bursele care porata fructe se formeaza pinteni sau smicele, incat ele nu vor fructifica anul urmator, ci peste un an. Asadar, pomul este apt sa rodeasca in fiecare an si in mid sustinut, dar nu pe aceleasi ramuri derod, ci in mod alternativ.

Principala veriga in taierile de fructificare o reprezinta ramurile de semischelet. Ele trebuie sa fie scurte si tinere,.Cand nu depaseste varsta de 4 ani, se scurteaza deasupra a 1-3 ramuri de rod situate spre baza lor. Portiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regula se atrofiaza natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet intinerite dau fructe mari si de buna calitate formand totodata si lastari mai vigurosi.

In mod curent la taierile de fructificare se procedeaza astfel:

In primul rand se apreciaza “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numarul mugurilor diferentiati (mixti) , gradul de alungire ti varsta semischeletului, desimea ramurilor in coroana, prezenta sau absenta alternantei de rodire.

Cand cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au multi muguri mixti, se efectueaza o rarire si o scurtare mai energica a elementelor de schelet si semischelet, concomitent cu diminuarea incarcaturii cu muguri mixti. Dimpotriva, cand cresterile anuale indica un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar sa se lase pomului I incarcatura mai mare cu muguri mixti.

Cand incacatura cu muguri mixti este cu mult sub cea optima, se va cauta sa se mentina pe cat posibil toate ramurile purtatoare de rod in anul respectiv; dimpotriva, la o suprainarcare cu muguri mixti se elimina pana la 60-70 % din acestia.

- VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

Ramurile de semischelet si cele de rod se trateaza diferit si in functie de pozitia lor in coroana. Este cunoscut ca seva se dirijeaza  de preferinta spre partile laterale ale pomului, unde favorizaeza cresterea de ramuri viguroase (fenomenul polaritatii), in detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni intr-o anumita masura acest fenomen nedorit, in partea inferioara a coroanei se retin ramuri de semischelet mai viguroase si cu pozitie oblica, pentru a favoriza circulatia sevei, se elimina, cand sunt supranumerare, ramurile de semischelet atarnande, debile, imbatranite, iar cele ramase se normeaza cat mai judicios. Dimpotriva, in partea superioara a coroanei se retin ramuri de semischelet  cu pozitie mai apropiata de orizontala, de vigoare mijlocie sau relativ slaba, carora li se lasa si o incarcatura mai mare cu muguri mixti, pentru ca florile si apoi fructele ce vor rezulta din acestia sa consume excesul de vigoare.

Fiecare ramura de rod a marului necesita un tratament diferentiat. Astfel, pintenii si tepusele nu se scurteaza, ci se raresc daca sunt asezate prea des, lasand intre ele spatiu de 8-10 cm.

Smicelele nu se scurteaza, chiar cand depasesc lungimea de 25-30 cm mai des la inceputul perioadei de rodire; ele  se garnisesc in mod natural cu pinteni si tepuse; dupa ce se realizaeza aceasta garnisire, se poate reduce ramura (acum devenita de semischelet) deasupra a 3 –4 pinteni sau tepuse situate spre baza ei.

Nuielusele nu se scurteaza, ci doar se raresc lasand intre ele spatii de 15-18 cm, in anii cand pomii poarta o incarcatura cu muguri bine dezvoltati de la baza lor, renuntandu-se deci la rodul pe care-l poarta in anul respectiv.

Mladitele prezinta mai multe situatii: cand, in afara de mugurele mixt terminal mai au inca 1-2 muguri mixti laterali, ele nu se scurteaza, se raresc doar cand sunt prea dese, la distanta indicata la mieluse. Daca insa mladitele poarta mai ulti muguri mixti laterali, se lasa numai 2-3 din acestia si deasupra lor se scurteaza ramura. Trebuie retinut ca la mladite scurtarea se poate face  deasupra unui mugure vegetativ, cat si a unui mugure mixt, intrucat acesta din urma, dand nastere unei burse, asigura continuitatea ramurii.

Ramificatiile fructifere (vetrele de rod) pot fi taiate si simplificate dupa necesitati cu conditia ca pe fiecare din ele sa se mentina cel putin o ramura de rod florifera (tepusa, mielusa, mladita) sau neflorifera (pinten smicea). O ramificatie fructifera (vatra) tanara sau intinerita la timp, trebuie sa fie apta sa-si hraneasca bine fructele pe care le poarta si sa formeze cel putin un lastar lung de 15-25 cm.

Ramurile anuale vegetative, situate de regula la periferia coroanei, in cazul cand sunt prea dese, concurente, asezate deasupra si dedesubtul bratelor, se suprima in intregime; cele necesare pomului raman o parte nescurtate (acestea se garnisesc in mod natural cu tepuse, mieluse si pinteni), iar o alta parte se scurteaza cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lastari vigurosi, care sa opresca suprafata foliara a pomului.

Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecinta unui exces de vigoare sau a unei incarcaturi de fructe cu mult sub posibilitatile plantei, fie urmare a unei greseli de taiere. Aceste ramuri se trateaza diferit, in functie de situatia pomului. Cand sunt necesare pentru completarea unor goluri in coroana, ramurile lacome se scurteaza deasupra unui mugur sau ramura orientata spre exteriorul coroanei; cand sunt de prisos se elimina in intregime.

Pomii care se afla in peridicitate de rodire, necesita taieri de fructificare diferentiate de la un an la altul pana la lichidarea acestui fenomen.

In anul fara sau cu productie slaba este necesara o intinerire radicala a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lastari vigurosi, care sa diferntieze muguri mixti in cantitate mai mica.

In anul cu rodire maxima, sa se elimine prin taieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inductiei florale, datorita unui inflorit si legat abundent.In plus sa se conserve ma maximum, lemnul de semischelet tanar, cu potential biologic ridicat, apt sa formeze lastari mai vigurosi care sa asigurr suprafata foliara necesara pentru cresterea fructelor concomitent cu fiferentierea mugurilor.

In practica, multi portaltoi procedeaza invers, agravand alternanta. Ei lasa mult semischelet in anul fara rod, de teama sa nu ajunga la o crestere excesiva a lastarilor. In acest caz rezulta lastari numerosi, in general de vigoare slaba, care diferentiaza o cantitate excesiva de muguri, ajungandu-se din nou la supraincarcarea pomului in anul urmator.

 

 

Intretinerea solului - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

Sistemul de intretinere a solului inflienteaza ritmul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc si prin aceasta are un efect direct asupra dezvolarii pomilor, productiei si calitatii acesteia (Gradinariu, 1994).

Cel mai indicat si eficient sistem de intretinere a solului in plantatiile intensive si superintensive din zonele cu precipitatii abundente, este inierbarea intervalelor dintre randuri combinata cu lucrarea pe randul de pomi in . In cazul inierbarii intervalelor se aplica 4-6 cosiri, iar iarba rezultata se lasa ca mulci.

Se mai foloseste ogorul negru intrerupt pe terenurile fara pericol de eroziune, sistem in care mobilizarea solului se face prin lucrari superficiale pana in luna august, dupa care se lasa sa se inierbeze intervalele.

In livezile clasice situate pe pante nemecanizabile solul se lucreaza in copca cu cazmaua la 20-25 cm adancime toamna, iar in perioada de vegetatie se aplica 2-3 prasile.

Pentru majoritatea tonelor de cultura a marului din tara noastra se recomanda folosirea benzilor inierbate in alternanta cu ogorul negru, chiar daca cele mai moderne tehnologii din tari cu pomicultura avansata recomanda covorul inierbat pe intreaga suprafata pentru obtinerea fructelor de calitate superioara.

Ogorul lucrat, pe langa avantajele cunoscute, prezinta multe dezavantaje atat tehnologice, cat si boi-pedologice si fizico-mecanice.

Aceasta metoda se recomanda in zonele aride, neirigate.

 

 

 Fertilizarea plantatiilor de mar - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

Fertilizarea in plantatiile de mar presupune si o analiza a factorilor care conditioneaza absorbtia elementelor minerale de catre radacini.

In prezent exista o serie de elemente care permit conceperea mai rationala a tehnicii de fertilizare, luand in considerare variabile pe care tehnicile de cultura si irigatie le introduc in actualele sisteme culturale .

Noua conceptie de fertilizare a marului presupune controlarea, mai ales in perioadele specifice, a absorbtiei, translocatiei, disponibilitatilor de energie si competitiei dintre organele pomului. In acest sens fertilizarea trebuie sa se coreleze  cu sistemul de intretinere a solului, irigarea.

In plantatiile tinere de mar (2-3 ani) dozele de ingrataminte ce se aplica trebuie sa fie moderate sau chiar pot lipsi, daca fertilizarea de baza s-a efectuat corect si solul este bine aprovizionat cu elemente nutritive.Daca acesti parametri nu sunt indepliniti, atunci se va fertiliza annual cu circa 80 kg N, 60 Kg P2O5 si 40 kg K2O s.a /ha. Odata la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd. Se recomanda ca aplicarea acestor ingrasaminte sa se realizeze numai pe randurile de pomi, in benzi a caror latime creste progresiv cu varsta pomilor.

In plantatiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odata la 3-4 ani, iar annual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 si 60-80 kg K2O la hectar, functie de fertilitatea solului, incarcatura de rod, varsta pomilor.

Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul si 1/3 din azot se vor aplica toamna si se incorporeaza odata cu aratura.

A doua treime de azot se aplica primavara devreme, pe solul dezghetat si umed, iar ultima dupa legarea fructelor. In anii care se administreaza gunoi de grajd, dozele de ingrasaminte minerale se reduc la jumatate.

In functie de momentul in care azotul este facut disponibil se modifica in mod considerabil comportamentul vegetativ si productiv al marului. Azotul stimuleaza productia totala de substanta uscata mai ales daca este disponibil in perioada iunie – iulie, cand substanta uscata produsa este orientata cu precadere spre structurile permanente ale pomilor (tulpina, ramuri de schelet si radacini). Dezvoltarea vegetativa superioara, astfel indusa, determina un mai mare consum hidric, de care depinde rata mai mare a absorbtiei calciului  si potasiului, indeosebi in intervalul iulie-august.

Diferentierea mugurilor de rod este infuentata net de disponibilitatile de azot in perioada iunie – septembrie a anului precedent.

Forma de azot utilizata influienteaza in mod considerabil reacta plantelor la fertilizare, chiar si in conditiile aplicarii unor doze egale. In general foema nitrica stimuleaza activitatea vegetativa mai mult decat forma amoniacala. Totodata,forma amoniacala favorizeaza acumularea azotului si fosforului in frunzele de mar in timp ce forma nitrica conduce la acumularea unor cantitati sporite de calciu.

In general, elementele nutritive sunt furnizate pomilor prin intemediul solului, prin diferite moduri: ptin aplicare generalizata sau localizata, la suprafasa sau incorporate. Alegerea intre un mod sau altul poate depinde de modelele de intretinere a solului, metada de irigare.

Aplicarea ingrasamintelor se mai poate realiza la nivelul partilor aeriene (fertilizarea foliara) precum si prin irigatia fertilizanta.

In toate cazurile, cantitatile de ingrasaminte ce se vor aplica vor fi calulate in urma cartarii agrochimice a solului;analizelor de fructe si frunze. In urma acestor analize, precum si a altora efectuate mai multi ani consecutivi s-a ajuns la concluzia ca pentru o plantatie superintensiva de mar (2500 pomi/ha), amplasata pe un sol cernoziom cambic in zona de NE a Romaniei se recomanda urmatoarea conduita de fertilizare:

N200 P180 K300 Ca 250 Mg 80 kg s.a/ha, completata cu o norma de irigare de 1500 m/ha (G. Gradinariu, 1994) .

 

 - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI MAR

Irigarea plantatiilor de mar - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

Cat priveste aportul hidric, tinand cont de conditiile actuale si previzibile, s-a ajuns la concluzia ca irigarea marului presupune aplicarea de udari frecvente cu norme mici de apa, pentru asigurarea unei cantitati optime in anumite zone ale sistemului radicular, care sunt in masura sa sustina metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat sa se utilizeze metode de irigare localizata, la suprafata sau subteran in functie de tipul de sol si mai ales in conditiile climitoce.

In livezile tinere de mar situate in zonele de stepa si silvostepa, pentru pomi si portaltoi vegetativi cu inradacinare superficiala se folosesc 200-250 m cubi / ha apa la o udare, pentru umectarea solului pana la adancimea de 35 – 40 cm. Pentru pomii cu inradacinare mai profunda se utilizeaza cantitati mai mari de apa la o udare (300-350 m cubi/ha), pentru a se umecta solul pe o adancime de 50-60 cm. Numarul de udari variaza de la 2-3 pana la 4-5 functie de perioadele de seceta.

In livezile pe rod se aplica 4-5 udari cu cantitati de apa cuprinse intre 400-700 m cubi/ha.

Momentele de aplicare a udarilor sunt: inainte de dezmugurit (daca iarna a fost secetoasa); la 15-20 zile dupa legarea fructelor; dupa caderea fiziologica din iunie, in timpul cresterii intense a lastarilor la 20-25 zile inainte de recoltatul fructelor si dupa recoltare pentru aprovizionarea solului.

In conditiile ecologice de NE a Romaniei, pentru optimizarea umiditatii din sol la cultura intensiva a marului este necesara o norma de irigare de 900 m cumi apa/ha pentru metoda de irigare localizata (prin picurare( si de 1500 m cubi/ha pentru udarea prin aspersiune deasupra coroanei. Pentru celelalte metode (prin scurgere la suprafata) este necesara o norma de irigare de 200 m

cubi /ha administrate in minim 4 reprize mai ales in perioadele critice pentru pomi (G.Gradinariu, 1994) .

 

 Normarea incarcaturii de rod - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

La soiurile de mar care nu au tendinta de a se supraincarca cu rod, fie datorita proportiei reduse de muguri de flori fecundate (Renet de Canada, Frumos de Boskoop), fie caderii fiziologice intense (Jonathan) se poate obtine o buna normare a productiei numai prin taieri de fructificare nu au eficienta dorita, fiind necesara completarea lor cu raritul chimic al florilor, eventual cu rarirea fructelor pe cale chimica pe cale chimica sau manuala.

Rarirea chimica a florilor se realizeaza prin stropiri cu DNOC (Sandolin) sau Naftilacetamida. DNOC se aplica la inflorirea maxima (80 % flori deschise) sau la caderea petalelor, in concentratie de 200-500 mg/l, pentru soiurile autosterile si cu 50 – 100 % mai concentrate pentru soiurile partial autofertile. Naftilacetamida se aplica la caderea petalelor sau in urmatoarele 5 zile, in concentratie de 50-100 mg/l.

Pentru rarirea chimica a fructelor se aplica cu Sevin sau acidul Alfanaftilacetic (ANA).Sevinul (Carbonil) se utilizeaza in doze de 1000-2500 mg/l, cand fructele au 12-14 mm in diametru. Acidul Alfanaftilacetic se aplica in concentratie de 10-20 mg/l, dupa 14-15 zile de la caderea petalelor.

Rarirea normala trebuie incheiata in max 40 zile de la inflorirea primelor flori. Distanta intre fructele ramase se recomanda sa fie de 10-15 cm in cazul soiurilor cu fructe mici si 15-20 cm la soiurile cu fructe mari, pastrandu-se in fiecare inflorescenta fructul cel mai mare.

 Combaterea bolilor si daunatorilor - VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 - VANZARE POMI FRUCTIFERI CERTIFICATI

Marul este una din speciile cele mai atacate de boli si daunatori.Dupa mai multi cercetatori (Parker, 1979, Way,1988) la mar s-au intalnit 80 de boli, 64 de specii de insecte de nematozi. Aceste cifre sunt intr-o dinamica permanenta, in acelasi timp trebuie sa precizam ca nu toate aceste boli sau daunatori sunt prezente in majoritatea zonelor de cultura a marului si nici acolo unde exista,nu toate provoaca pierderi economice importante.

Bolile cele mai importante sunt: Mozaicul marului (Apple mosaic virus), Proliferarea marului (Apple proliferation), Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter pv tumefacieus), Focul bacterian (Erwinia amylovora), Fainarea marului (Podosphaera leucotricha), Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul merilor (Venturia inequalis).

Daunatorii cei mai importanti sunt: Paduchele testos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), Paduchele lanos al marului (Eriosoma lanigerum), Paduchele verde al marului (Aphis pomi), Gargarita bobocilor de mar (Anthonomus pomorum), Viermele merelor (Cydia pomonella).

Combaterea merelor si daunatorilor la mar se face prin aplicarea a doua tratamente in perioada de repaos cu unl din produsele: Oleocalux 1,5 %; zeama sulfocalcica 20 % sau polisulfura de bariu 6 %; in perioada de vegetatie se efectueaza minim 6-9 tratamente, din care trei inainte de inflorit. Primul tratament se face la inceputul dezmuguritului, contra gargaritei florilor cu Detox 25 0,6 %; Carbetox 37 0,4 % sau Fosfatox R35 0,1 %. Al doilea trarament se face contra rapanului si fainarii, cu zeama sulfocalcica 2% sau cu zeama bordoleza 0,5 %+sulf muiabil 0,7 % eventual cu Captan 50 0,25 % +Karathane 0,1 %.

Acest tratament se repeta in subfaza de rasfirare a inflorescentelor pana la deschiderea primelor flori. In locul Captanului se poate folosi Dithane M45 0,2 % SAU Topsin M70 0,070 %.

Dupa inflorit, incepand din momentul cand la 10-15 % din flori au cazut petalele, se mai manifesta inca 4-5 tratamente mixte la avertizare.

 

Particularitatile maturarii si recoltarii merelor- VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI

 

Spre deosebire de fructele altor specii, merele ai insusirea sa-si continue maturarea si sa-si desavarseasca insusirile gustative in timpul pastrarii.

Soiurile de mere de vara si de toamna se recolteaza in parga, cu 7-10 zile inainte de maturarea de consum, cand au ajuns la marimea si coloratia specifica. Recoltarea se face in momentul optim, pentru a preveni caderea si deprecierea fructelor. Fiind mai perisabile, acestea se expediaza la beneficiar, imediat dupa recoltare, cand rezistenta lor la manipulare si transport este mai mare.

Pentru soiurile de iarna, recoltarea merelor are loc la un grad de maturare care asigura o capacitate de pastrare cat mai buna si care se stabileste prin urmarirea unui grup de indicatori cum ar fi:

-         marimea specifica a soiului;

-         culoarea de fond a pielitei variaza de la verde intens spre o culoare verde-galbui;

-         amidonul este prezent in sectiunea transversala a fructelor in zona cuprinsa intre partea exterioara a casei seminale si partea exterioara a fasciculelor libero-lemnoase mediene;

-         fermitatea fructelor; intensitatea respiratorie;

Recoltarea se face manual, productivitatea la cules fiind infuentata de talia pomilor, densitatea si marimea fructelor.

Fluxul temnologic al valorificarii merelor cuprinde ca verigi principale: recoltarea, ambalarea, manipularea, transportul, conditionarea, pastrarea si comercializarea. www.pom-fructifer.ro vanzare pomi fructiferi altoiti

 

 

 

Marul – cerinte fata de mediu – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar

                Cerintele marului fata de lumina – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar

 

Marul face parte din grupa speciilor pomicole cu cerinte moderate, care sunt satisfacute pe teritoriul intregii tari. O iluminare buna a aparatului foliar si fructelor asigura o corelatie mai atragatoare si un continut mai bogat in hidrati de carbon, deci o valoare comerciala ridicata. Acest lucru trebuie avut in vedere la stabilirea distantelor de plantare si la formarea coroanelor, astfel incat, toate orgenale sa fie bine expuse la soare. Lumina are un rol esential in formarea pigmentilor in ultimele patru sapatmani inainte de recoltare. Din aceasta cauza taierea in verde favorizeaza colorarea fructelor in regiuni cu toamne insorite.

 

Cerintele marului fata de caldura – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar

 

Marul are cerinte moderate fata de caldura, cultura dand rezultate bune in zone cu temperatura medie anuala de 7,5 – 11 grade C.

In oerioada de vegetatie, optimul coloric este de 12 – 19 gtade C, dar majoritatea soiurilor de toamna si de iarna reusesc si la 15 – 16 grade C.

Marul porneste in vegetatie primavara tarziu, cand se realizeaza 8grade C in aer, iar pentru inflorire necesita peste 11 grade C.

Soiurile Starkrimson, Red delicious, Starking delicious sunt foarte pretentioase la temperatura din timpul infloririi, avand nevoie de 18 – 22 grade C cel putin 3 – 7 zile consecutiv, pentru a asigura 10% fructe legate.

Pentru maturarea fructelor sima globala de temperatura este de 1350 grade C la soiurile de vara, 2750 grade Cla cele de toamna, iar la soiurile de iarna 2950 grade C (Gh. Mihaiescu).

Temperaturile excesive din timpul verii grabesc maturarea frcutelor si provoaca arsuri superficiale la soiul Jonathan,vitrozitate in centrul fructelor de Parmen auriu sau brunificare interna.

Marul este o specie rezistenta la ger. Bioelementele epigee suporta in timpul iernii temperaturi de (-33 grade C) – (-36 grade C), iar cele hipogee (-7 grade)- (-12 grade) in sol. Florile in faza de boboc rezista la (-2,5 grade C) – (-3,5 grade C), in plina inflorire la (-1,6 grade C) – (–2,2 grade C), iar fructele abia legate la  -1,1 grade C. Soiurile Golden delicious si Jonathan pot suporta in faza de boboc –5 grade C.

Cerintele marului fata de apa – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar

 

Marul are cerinte mari fata de apa, necesitand annual 650 –700 mm precipitatii pentru soiurile de iarna si toamna si minim 550-600 mm pentru cele de vara. Umiditatea atmosferica favorabila este de 70 – 80 % in perioada de repaus, 55-70 % in perioada infloririi si 65-70% in restul perioadei de vegetatie. Umiditatea atmosferica favorabila este de 70-80% in perioada de repaus, 55-70 % in perioada infloririi si 65 –70 % in restul perioadei de vegetatie. Umiditatea optima a solului este de 75 % din capacitatea de camp pentru apa. Seceta prelungita este greu suportata de mar, in special cand este altoit pe portaltoi vegetativ cu inradacunare superficiala (M9,M26,M27,M106), fructele raman mai mici sau cad prematur, sunt fade si slab suculente.

Stagnarea apei in sol mai mult de 10-12 zile in timpul perioadei de repaus si 4-5 zile in timpul vegetatiei, provoaca asfixia  radiculara si uscarea pomilor mai ales in cazul altoirii pe M2,M104, M109,M111.

 

Cerintele marului fata de factorii edafici si expozitia   terenului – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar

 

Marul are fata de sol o plasticitate mare datorita gamei foarte largi de portaltoi. Cele mai bune rezultate se obtin pe soluri fertile, adanci, bine aerate si drenate. Mai pretentiosi la sol, sunt pomii altoiti pe M9,M106,M4. Nu sunt corespuzatoare pentru cultura marului solurile reci, compacte, slab aerate, cu exces de umiditate, cu cel mult 15% calciu activ. Necesita ca reactia solului sa fie slab acida sau neutra (ph = 6,2 – 7,2) iar panza de apa freatica sa fie situata la 1,2 – 1,5 m in cazul portaltoilor de vigoare mica si de 2 – 2,5 m la portaltoii vigurosi.

Referitor la expozitia terenului, aceasta specie, in regiunile racoroase si umede din zona dealurilor inalte din apropierea muntilor prefera expozitiile sudice, sud – estice si sud – vestice unde gaseste mai multa caldura in sudul tarii datorita temperaturilor mai mari sunt acceptate si expozitiile vestice, nord-vestice si nord – estice.

culegerea marului vand pomi fructiferi  mar livada batrana

Particularitati de crestere ale Marului

Particularitati de crestere ale Marului

 

Particularitati de crestere ale Marului  va sunt explicate pe larg in articolul ce urmeaza. Nu uitati! Vindem pomi fructiferi altoiti, vita de vie, trandafiri, portaltoi cu transportul la domiciliul clientului.

Sistemul radicular este infuentat ca volum, ritm de crestere de portaltoi, soi, natura solului, etc. Masa mare a radacinilor merilor altoiti pe diversi portaltoi este repartizata în straturi de sol de la 15-18 cm (Constantinescu,1967), fiind în corelatie directa cu modul de înradacinare a portaltoiului respectiv. O parte dintre radacini pot ajunge la adâncimi de 2-4 m, iar unele chiar pâna la 9 m.

În cazul cultivarii marului altoit pe pe portaltoi cu înradacinare superficiala (M27, M9, M26, M4) este necesara sustinerea pomilor cu tutori sau pe spalier, pentru a evita dezradacinarea lor de vânturi sau sub greutatea recoltelor. Aceleasi soiuri altoite pe M7 au o înradacinare medie iar când sunt folositi portaltoii MM106, MM104, A2 si franc, înradacinarea este profunda. Extinderea sistemului radicular este mai mare de 2-3 ori raza proiectiei coroanei la pomii maturi.

Forma si dimensiunile coroanei specifice soiului. Coroanele pot fi sferice sau globuloase (Cretesc, Patul, Jonathan); larg piramidale (Starking delicious); invers piramidale (Parmen auriu, Wagener premiat) sau chiar columnara (Wijcik, Wolz, Bolero). Vigoarea merilor cultivati este foarte variata, fiind determinata de soi, portaltoi, factorii de mediu, agrotehnica folosita. Vigoarea foarte diferita a soiurilor existente în cultura a permis gruparea lor în mai multe grupe: soiuri foarte viguraose (Frumos de Boskoop, Gravenstein); viguroase (Voinea, Frumos de Voinesti, Auriu de Bistrita); vigoare mijlocie (Romus 3, James Grieve, Pionier, Idared, Golden Delicious); submijlocie (Gloria, Romus 1, Falticeni); slaba (Starkrimson, Wagener premiat, Golden spur, Delia).

 

 

Capacitatea de ramificare a marului

 

Unele soiuri (Jonathan, Kaltherer Bohner, Granny Smith) au capacitate de ramificare mare iar altele mijlocie (Golden delicious) sau slaba (Wagener premiat, Parmen auriu, în general toate tipurile de spur). Soiurile care ramifica slab si rodesc pe ramuri scurte formeaza coroane rare si mai înguste, cele care ramifica puternic si rodesc pe ramuri lungi, dau coroane mai dese si largi, de regula mai slab luminate.

 

Specificul fructificarii – Particularitati de crestere ale Marului

 

Tipul de fructificare este caracterizat prin volumul zonei productive, prin amplasarea ramurilor de rod pe lemn mai tânar sau mai vârsta, precum  si prin evolutia zonei productive în coroana.Pe baza acestor criterii au fost determinate patru tipuri de fructificare:

Tipul I de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Cuprinde soiurile cunoscute si sub denumirea “spur”. Acestea sunt  putin numeroase: Starkrimson este considerat soiul tipic, apoi Wellspur, Goledenspur, Yellowspur, Wagener premiat.

Fructificarea tipurilor spur prezinta urmatoarele particularitati:

-         volumul zonei productive de pe fiecare sarpanta este redus datorita absentei sau numarului redus de ramificatii;

-         ramurile de rod caracteristice sunt tepusile; mielusile si mladitele, lipsesc sau apar numai în mod exceptional; ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele datorita internodurilor scurte, caracteristice pentru spur;

-         ramurile de rod sunt situate pe lemn batrân de 2-5 ani, sau chiar mai batrân, direct pe sarpante;

-         zona productiva ramâne apropiata de ramura de schelet, nu se departeaza de centrul coroanei, sarpantele nu se degarnisesc, în schimb se manifesta mai pregnant, alternanta de rodire;

-         ramificarea la aceste soiuri este saraca; ele manifesta însa, tendinta de a emite cresteri noi, puternice în treimea bazda a sarpantelor. Aceasta tendinta bazitana se manifesta mai puternic pe portaltoi vigurosi si este mai redusa pe portaltoi de vigoare scazuta, predominanta axului central nu este

-         întotdeauna evidenta, ramurile bazde concureaza axul devenind egale cu el, sau în unele cazuri chiar îl depaseste.

 

Tipul II de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Prezinta ca soi caracteristic Parmen auriu. Caracteristicele acestui grup de  soiuri sunt:

-         insertia sarpantelor pe trunchi se face sub unghiuri deschise si este rezistenta;

-         sunt caracteristice ramurile de rod ce sunt inserate pe ramuri în vârsta de 2-5 ani;

-         volumul zonei de fructificare este ceva mai mare si mai departata de sarpanta, situându-se pe ramificatii de schelet puternice (2-5 ani) care nu-si modifica pozitia sub greutatea rodului si nu se degarnisesc;

-         soiurile din aceasta grupa prezinta o evidenta predominanta a axului central, dar si o puternica tendinta bazitana, mai des pe portaltoi vigurosi si semivigurosi; în schimb, pe portaltoi de vigoare scazuta bozitonia este atenuata, dar se mentine predominanta axului

 

Tipul III de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Denumit si “atandard” are ca soi caracteristic Golden Delicious si cuprinde marea majoritate a soiurilor cultivate, întreaga “familie” Golden Delicious, cu exceptia tipurilor spur, “familia Jonathan, Mutsu, Idared, Starking Delicious, Richared si James Grieve. Aceste soiuri au urmatoarele particularitati:

-         volumul zonei productive de pe fiecare sarpanta este mare datorita ramificatiilor;

-         ramurile de rod cele mai frecvente sunt mielusile si mladitele si sunt situate pe lemn tânar (schelet si semischelet) de 1-3 ani si lipsesc pe lemnul mai batrân;

-         zona productiva se departeaza rapid de centrul pomului si de ramurile purtatoare, ramurile de semischelet se apleaca, iar sarpantele se degarnisesc;

-         la soiurile din aceasta grupa ramurile nu ajung sa concureze axul (ca la tipul spur), cresterea axului si ramificarea fiind bine echilibrate si dau pomului aspectul de trunchi de con.

 

Tipul IV  de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Are ca soiuri caracteristice Granny Smith si Frumusetea Romei, ce prezinta urmatoarel particularitati:

-         ramurile de rod caracteristice sunt mielusile si mladitele, ce sunt situate pe

lemn tânar de 1-3 ani si lipsesc de pe ramurile mai batrâne care sunt degarnisite;

-         zona productiva se departeaza rapid spre varful ramificatiilor lungi situate

în treimea superioara a sarpantelor;

-         ramificatiile de schelet se arcuiesc sub greutatea fructelor dând un aspect

“plângator”;

-         la soiurile din aceasta grupa se manifesta o accentuata tendinta acrotona, pomul având aspect cilindric

 

 

 

 

 

Tipul columnar

 

Are ca soiuri caracteristice Bolero, Wijcik, ce prezinta urmatoarele particularitati:

-         ramurile de rod caracteristice sunt tepusele care sunt situate pe lemn de 2-3 ani, inserate direct pe ax;

-         capacitatea de ramificare foarte redusa, volumul coroanei este redus, cresterile vegetative anuale reduse, internodii foarte scurte.

Datorita numarului mare de fructe pe pom apare alternanta de rodire.

 

Polenizarea marului – Particularitati de crestere ale Marului

 

În multe zone din tara noastra exista plantatii de pomi de vârste diferite care nu rodit niciodata, desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice si agrotehnice. Faptul ca multio dintre acesti pomi au înflorit, dar nu au legat fructe, dovedeste ca florile lor s-au polenizat cu polen propriu. Florile de mar, în marea lor majoritate sunt autosterile si de aceea pentru legarea fructelor ele au nevoie sa se polenizeze cu polen strain (de la alte soiuri sau specii).

Unele soiuri de mar (Renet de Canada si Frumos de Boskoop) au polenul rau si nu sunt bune polenizatoare, iar altele (Kaltherer Bohmer si London Pepping) în anumite conditii climatice se comporta bine ca soiuri autofertile. Soiurile Parmen auriu si Renet Bauman formeaza în unele zone polen cu vitalitate scazuta si nu sunt bune pentru polenizare.

În anumite conditii naturale, unele soiuri de mar leaga fructe si pe cale partenocarpica, cum este cazul la Renet de Canada, Gravenstein Borovinka, Cretesc, Renet Orleans. Uneori, procentul fructelor partenocarpice este destul de ridicat si influienteaza productia. Astfel, Desqmard, citat de Coutanceau a gasit la Clermont – Ferrand (Franta) urmatoarle proportii de fructe partenocarpice la soiul Renet de Canada: 24,4 % în anul 1935; 40,8 % în anul 1936 si 18 % în anul 1937.

 

Caderea fiziologica a fructelor

 

La mar, caderea fructelor are loc în doua etape:

-         una la circa doua saptamâni dupa legare si

-         în iunie, când fructele ating marimea unei alune (caderea fiziologica din iunie).

Caderea fiziologica a fructelor se datoreste în primul rând insuficientei substantelor nutritive din planta, mersului anormal al climei (sezon prea rece dupa legat sau prea cald, care produce un dezechilibru fiziologic), fecundasiei incomplete.

În ceea ce priveste caderea fiziologica a fructelor în cele doua etape, soiurile de mar se comporta în mod diferit. Astefl:

-         la unele soiuri (Parmen auriu, Rome Beauty, Ontario), prima cadere fiziologica este slaba, în schimb caderea din iunie este foarte intensa;

-         la alte soiuri (Clar Alb) se inregistreaza o cadere fiziologica moderata în ambele etape;

-         un alt grup de soiuri (Frumos de Boskoop, Renet de Canada, Renet cox orange, Renet Blenheim) leaga în general putine fructe, iar caderea fructelor este foarte accentuata în prima etapa si slaba în etapa a doua.

Soiurile la care caderea fiziologica nu constituie unpericol sunt: Astrahan alb, Borovinka, Banana de iarna, Clar alb, Parmena  auriu.

Dintre soiurile la care caderea fiziologica este de obicei foarte accentuata, astfel încât recoltele pot fi uneori compromise, se pot mentiona: Jonathan, Patul durabil, Frumos de Boskoop, Wagener premiat, Cretesc.

Prin apicarea corecta si la timp a complexului de masuri agrotehnice, caderea fiziologica a fructelor poate fi atenuata sau chiar prevenita.

 

Caderea prematura – Particularitati de crestere ale Marului

 

Începe din lunile iulie-august si dureaza pâna la recoltarea fructelor. Fenomenul se accentueaza pe masura apropierii de maturare. Este un fenomen negativ care determina mari pierderi economice.

Caderea prematura se manifesta pregnant la mar, la soiurile Parmen auriu, Jonathan.

Consideram ca aceasta cadere se datoreaza unor particularitati genetice ale speciei si soiului.Totodata, precizam ca unii factori tehnologici sau ecologici pot accentua sau diminua acest fenomen nedorit.

De ex. Seceta, atacul de boli si daunatori, ploile sau irigarea exagerata dupa o seceta prelungita,lipsa hranei din sol, accentueaza caderea prematura a fructelor.

Pentru reducerea caderii premature a fructelor se aplica lucrari culturale care converg catre asigurarea unei hraniri abundente (combaterea bolilor si daunatorilor, fertilizare echilibrata, irigare), iar ca masura directa, efectuarea unor tratamente care sporesc legatura fructului de ramura. Se folosesc pentru aceasta acidul alfanaftilacetic,naftilacetamida si acidul diclorfenoxiacetic.

vand pomi fructiferi altoiti mar 2 vand pomi fructiferi mar 2 vand pomi fructiferi  mar livada batrana