Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro
Cerinte plantare prun fata de factorii ecologici
Pe teritoriul tarii noastre prunul întalneste conditii favorabile de crestere si fructificare. Este o specie rustica care se adapteaza usor la diferite conditii de mediu, avand cerinte plantare prun modeste fata de sol si lumina, fiind însa mai exigent la caldura si în special la regimul de apa.
Cerinte plantare prun fata de lumina
Prunul are cerinte modeste fata de lumina asemanatoare cu cele ale visinului si soiuri de par si mar de vara.
Pentru a realiza o crestere si fructificare echilibrata, prunul necesita 2100 – 2200 ore stralucire solara din care 75 % în perioada de vegetatie (aprilie-septembrie). Numarul zilelor cu cer senin sa fie de 110 – 120, din care minimum de 14 – 16 zile în lunile august – septembrie, pentru asigurarea unei fotosinteze intense în perioada maturarii fructelor.
Capacitatea de utilizare a energiei solare este diferita în functie de soi. Ea se poate exprima prin cantitati de substanta uscata sintetizata în fructe pentru fiecare grad de temperatura activa din timpul perioadei de vegetatie fiind de peste 2 kg s.u./1°C la soiurile Centenar, Pitestean, Rivers timpuriu, Ialomita (V.Cociu, R.Roman – 1985).
Prunul are frunze mici cu suprafata medie de 16,7 cm2/buc (N. Constantinescu – 1967), care lasa sa patrunda usor lumina în interiorul coroanei fapt ce permite reducerea distantei de plantare a pomilor pana la o anumita limita biologica.
Cu toate ca prunul nu este pretentios la lumina, pentru a se obtine recolte bogate, superioare calitativ se impune ca tehnologia de cultivare sa asigure o luminare corespunzatoare a coroanei, prin respectarea urmatoarelor verigi tehnologice:
Amplasarea livezilor pe terenuri în panta, cu expozitie sudica, sud-est si sud-vest;
Orientarea randurilor de pomi pe directia nord – sud sau nord – vest, sud – est si nord – est, sud – vest;
Aplicarea corecta si în fiecare an a taierilor de întretinere si luminare a coroanei, diferentiate în functie de soi, tipul de livada, varsta pomilor s.a.;
Stabilirea distantei de plantare a pomilor în corelatie cu vigoarea lor, respectiv, cu înaltimea si grosimea coroanei, pentru a evita umbrirea reciproca, mai ales în intervalul de timp cand soarele este mai sus de 45° fata de orizont, perioada în care lumina este cel mai eficient valorificata;
Utilizarea formelor de coroana care sa permita patrunderea usoara a luminii în interior si sa asigure o luminare cat mai buna a elementelor biostructurale (vas întarziat aplatizat, palmeta liber aplatizata).
Cerinte plantare prun fata de apa
Dintre toti factorii ecologici, prunul are cele mai mari cerinte fata de apa, situandu-se alaturi de gutui si soiurilor tarzii de mar, dar înaintea parului. El da rezultate bune în zonele cu 650 – 750 mm precipitatii anuale, din care minimum 100 – 120 mm cad în luna iunie si 70 – 80 mm în luna august (Gh.Amzar-1984).
În ultima perioada cultura prunului s-a extins în campie, silvostepa si stepa, unde în cazul precipitatiilor mai mari de 500 mm anual, necesita comportarea deficitului hidric prin irigare.
În timpul perioadei de vegetatie, prunul are cerinte mari fata de apa în fenofaza cresterii intense a lastarilor si fructelor, la întarirea endocarpului si la începutul coacerii fructelor. Consumul este mai redus în timpul înfloritului, a maturarii fructelor cat si la coacerea lemnului. Dupa recoltare nevoia de apa se reduce treptat, pana la sfarsitul perioadei de vegetatie.
Insuficienta apei din sol determina obtinerea de fructe mici, cu calitati gustative inferioare si împiedica diferentierea normala a mugurilor de rod.
Soiurile de prun de vara sunt mai rezistente la seceta decat cele cu maturare mijlocie si tarzie. În comparatie cu celelalte specii pomicole prunul are o rezistenta mijlocie fata de insuficienta apei din sol. În cazul altoirii pe portaltoiul Porumbar de Iasi, rezistenta la seceta creste, cultura lui reusind în zona de silvostepa fara irigare.
Excesul apei în sol, peste 75 % din capacitatea de camp, provoaca pieirea pomilor prin asfixie radiculara, datorita scaderii continutului de oxigen sub limita asimilabila. În cazul stagnarii apei, în urma ploilor abundente, se impune drenarea apei în exces în timp cat mai scurt pentru a evita pierderile de recolta sau chiar moartea pomilor. Dintre soiurile cultivate la noi s-au dovedit pretentioase la umiditate Gras Romanesc, Vanat Romanesc, Vanat de Italia cat si Nectarina Rosie, care în conditii de seceta si higroscopicitate redusa leaga slab, fructele raman mici si cad prematur. Mai rezistente la seceta sunt soiurile Agen 707, Anna Spath, Renclod Althan, Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Stanley s.a., care reusesc si în conditii de uscaciune din judetele Dambovita (C.Magherescu, V.Stanciu-1984).
Cerinte plantare prun fata de temperatura
Alaturi de visin si mar, prunul se numara printre speciile pomicole mai putin pretentioase la caldura. Cultura reuseste în zonele în care temperatura medie anuala este de 8.15 – 11°C, media anuala a temperaturilor maxime de 16 – 17°C, iar cea a temperaturilor minime de 3,9 – 4,4°C (Gh.Amzar-1984)
Primavara pomii pornesc în vegetatie cand temperatura este de 7°C (pragul biologic dupa Gasparin ,citat de A.Negrila-1980), pentru declansarea dezmuguritului necesitand ca suma gradelor de temperatura (peste 0°C) sa fie de 145 – 169°C, iar pentru înflorirea deplina de 210 – 386°C. În timpul înfloririi , polenizarii si fecundarii, temperatura optima este de 15 – 24°C, pentru a se realiza un procent corespunzator de legare a florilor. La temperatura de peste 25°C organele de reproducere devin sterile. Durata perioadei de înflorire depinde de temperatura, fiind de 7 – 10 zile la 5 – 17°C si de numai 3 – 5 zile la 22°C.
Maturarea fructelor la soiurile timpurii necesita 2000 – 2200°C temperatura activa, la cele cu coacere mijlocie 2200 – 2400°C, iar la cele tarzii 3200 – 3500°C.
Temperaturile mai mari de 35°C sunt nefavorabile pentru desfasurarea normala a functiilor vitale . Ele determina intensificarea transpiratiei ,ofilirea frunzelor (în perioade secetoase), si chiar caderea lor prematura, influenteaza nefavorabil diferentierea mugurilor floriferi, provoaca arsuri pe partile tulpinii expuse puternic la soare.
Cerintele soiurilor de prun fata de caldura sunt diferite, cele mai pretentioase fiind:Agen, Vinete de Italia, Tuleu gras, Anna Spath, Nectarina Rosie. Acestea dau rezultate bune în sudul si vestul tarii, în zona de dealuri si de campie mici, la altitudinea de 300 – 400m. Dintre soiurile mai putin pretentioase se evidentiaza Gras Romanesc, care valorifica foarte bine în zona dealurilor înalte de 600 – 700m.
Fata de temperaturile scazute din timpul iernii, prunul se comporta destul de bine, rezistand pana la -30……-32°C, la fel ca visinul, fiind însa mai sensibil ca marul (A.Gherila-1980)
Soiurile provenite din Prunus nigra, Prunus ussuriensis, Prunus americana, precum si hibrizi interspecifici Opata si Okia (SUA), Novinka si Dessertnaia (CSI), suporta geruri mult mai mari.
Dintre soiurile cultivate în tara noastra mai rezistente la ger sunt: Gras Romanesc, Gras Ameliorat, Vanat Romanesc, Renclod Althan, Anna Spath, Diana, Dambovita, iar mai sensibile s-au dovedit Pescarus, Rivers timpuriu, Agen etc.
În conditiile meteorologice dovedite din iarna 1984 – 1985 cand în judetul Iasi, temperatura minima a fost de -30°C în lunile decembrie, ianuarie si februarie, analizandu-se rezistenta la ger a mugurilor floriferi, la sase soiuri de prun altoite pe P.F.Galbior, pierderile au fost de 25 – 30%. Radacinile prunului îngheata cand temperatura în sol este de -10 – 14°C.
Cerintele plantare prun fata de sol
Prunul se numara între speciile pomicole cu cerinte plantare prun cele mai mici fata de structura si textura solului. El gaseste conditii de fructificare si favorabile de crestere pe versantii cu panta pana la 15° si pana la altitudinea de 500m (Zarnesti-Arges). Are nevoie de o reactie a solului acida sau neutra (pH optim 5,8 – 7,2 , minim 5,4 ,maxim 8,3). Are toleranta mai mare decat marul si parul la variatia reactiei solului. Reuseste si pe soluri cu textura fina, daca acestea au un regim hidric favorabil.
Nu poate supravietui daca volumul de sol negleizat explorat de sistemul radicular scade sub 0,3 m3/m2 (D.Teaci s.a. -1978) .
Prunul valorifica bine aproape pe toate tipurile de sol din tara noastra. În zona pomicola propriu-zisa plantatii reusite de prun se întalnesc pe urmatoarele tipuri de sol: brune slab, mediu si puternic podzolite, pseudogleizate, brun-roscate de padure si podzoluri. Prunul are o crestere slaba pe regosoluri si soluri brune coluviale. Este singura specie care se comporta multumitor pe soluri negre umede de faneata, rezistand în masura redusa chiar pe cernoziomul levigat freatic, umed, din Campia Transilvaniei (St.Harnung – 1975)
Pe cernoziomul castaniu (Marculesti-Ialomita) si cernoziom degradat (Iasi) prunul gaseste conditii favorabile de crestere si fructificare.
În concluzie cultura prunului da rezultate bune pe sol cu 40 – 50% argila,
15 – 20% porozitate de aeratie, minimum 30 % din volumul de sol, negleizat, ph-ul solului de 5,5 – 8,4 , continutul maxim de carbonat de calciu (CaCO3) de pana la 15 – 16%, adancimea apei freatice de 1,5 – 2m.
