Se manifestă prin scăderea recoltei, an de an, şi se încheie prin lipsa totală a rodirii. La începutul acestei perioade predomină rodirea, procesul de reînnoire progresivă nu mai are loc, iar uscarea începe cu creşterile anuale de la periferia coroanei cu tendinţă centripetă. Alternanţa de fructificare se intensifică de la un an la altul.
Ca urmare a scăderii recoltei an de an, se declanşează creşteri noi prin lăstari lacomi, prin care se reface creşterea vegetativă, însă regresivă.
Producţia este tot mai mică de la un an la altul şi se deplasează cu preferinţă spre periferia coroanei. Fructele au dimensiuni mai mici decât cele caracteristice soiului în perioada de mare producţie.
Pentru a se realiza o producţie totuşi profitabilă şi în această perioadă, este necesară o îmbunătăţire a nivelului agrotehnic în favoarea creşterii vegetative. Lăstarii lacomi sunt folosiţi pentru completarea şi refacerea coroanei, iar cei care pot determina o îndesire a coroanei se elimină de la inel. Deoarece calusarea rănilor se face mai anevoios, este necesară vopsirea sau ungerea lor cu mastic.
