Această fenofază marchează începutul formării mugurilor de rod. Practic, este o etapă de pregătire fiziologică în continuarea căreia este posibilă transformarea mugurului vegetativ în mugur de rod. Inducţia antogenă este insuficient cunoscută şi greu de identificat, ca urmare a lipsei unor modificări micro- sau macroscopice, pe parcursul desfăşurării ei. Doar în perioada finală a inducţiei antogene se poate remarca o aplatizare a conului de creştere, determinată de o activitate periferică mai intensă la nivelul mugurului. Sfârşitul inducţiei antogene poate fi pus în evidenţă la microscop, deoarece primordiile florii se găsesc sub formă de protuberanţe.
Este cunoscut faptul că inducţia antogenă are două etape distincte: o primă etapă reversibilă şi o a doua, ireversibilă.
GAUTIER (1993) consideră că inducţia antogenă se desfăşoară în perioada iunie-septembrie, la pomacee (măr, păr) şi în august la piersic.
HUET (citat de POPESCU şi colab., 1993) arată că la măr inducţia antogenă are loc în iunie-august.
Este deosebit de importantă afirmaţia lui BALDINI (1976) conform căreia, mugurele este indus ireversibil cu circa o lună înainte de apariţia primordiilor florale, localizat pentru măr prin luna iunie.
Acest aspect pune în evidenţă faptul că intervenţiile tehnologice făcute cu mai bine de o lună înainte de apariţia primordiilor florale (în aprilie-mai), pot influenţa favorabil evoluţia mugurilor, în timp ce intevenţiile de mai târziu nu mai au astfel de efecte.
