Grupa nuciferelor cuprinde nucul, alunul şi castanul, specii ce aparţin unor familii diferite (Juglandaceae, Betulaceae şi Fagaceae). Aceste specii au cerinţe mari faţă de căldură, suportă mai greu temperaturile scăzute din timpul iernii şi chiar brumele şi îngheţurile târzii de primăvară. De aceea ele sunt plasate în bazinele pomicole cu ierni blânde, veri mai răcoroase şi bogate în precipitaţii. Corylus avellana L. (alunul european, comun sau de pădure) este mai rezistent la ger comparativ cu celelalte specii de alun (Corylus maxima Mill. şi C.colurna L.).
Speciile de nucifere au fructele uscate, iar intrarea pe rod este tardivă mai ales la castan şi nuc. Au o durată de viaţă lungă (una sau mai multe sute de ani), cu excepţia alunului care este mai precoce şi are o durată de viaţă mai scurtă (20-25 de ani).
Polenizarea, la aceste specii, este anemofilă, indivizii obţinuţi din seminţe având o mare diversitate genetică şi fenotipică. Pentru a răspândi în cultură soiurile şi biotipurile valoroase s-a introdus înmulţirea prin altoire la nuc şi castan iar la alun se obţin rezultate bune prin marcotaj şi drajoni.
