Perioada embrionară începe odată cu fecundarea ovulului şi se încheie în momentul în care are loc germinarea seminţelor.
La speciile alogame individul nou format este un hibrid între soiurile ce au participat la polenizare şi fecundare. Din această cauză puieţii hibrizi, manifestă o variabilitate fenotipică mai mult sau mai puţin evidentă şi o mare plasticitate ecologică. În majoritatea cazurilor hibrizii obţinuţi au caractere şi însuşiri inferioare ambilor părinţi.
În momentul recoltării fructelor, la cele mai multe specii şi soiuri seminţele sunt mature morfologic (au mărimea, culoarea, luciul, desenul etc. caracteristice soiului), însă nu sunt mature fiziologic (nu au capacitatea de a germina). Maturitatea fiziologică se atinge numai după parcurgerea perioadei de postmaturare.
Ajungerea la maturitatea fiziologică nu presupune modificări morfologice în plus. Transformările biochimice şi fiziologice legate de postmaturare, se produc numai în condiţii de temperatură cuprinsă între 0-7ºC şi o umiditate la nivelul seminţei de circa 60% (în mediul de stratificare de circa 28-30%).
Durata perioadei de maturare fiziologică (postmaturarea) este determinată de filogenia caracteristică fiecărei specii. La speciile ale căror fructe se coc devreme (cireşe, vişine) perioada de postmaturare este mai îndelungată comparativ cu a celor ce se maturează mai târziu (gutui, măr, păr). Dacă temperatura în mediul de stratificare se poate menţine între 0 şi 4ºC, durata perioadei de postmaturare se înjumătăţeşte. Creşterea umidităţii în mediul de stratificare poate provoca mucegăirea seminţelor.
Dacă în cursul perioadei de postmaturare temperatura coboară sub 0ºC procesul se opreşte şi se va relua când temperatura depăşeşte 0ºC. Blocarea postmaturării are loc şi în cazul în care temperatura în mediul de stratificare depăşeşte 10ºC.
Perioada embrionară se încheie în momentul în care seminţele încep să germineze.
