Din această grupă fac parte specii care aparţin familiei Rosaceae, subfamilia Pomoideae (măr, păr, gutui, moşmon, sorb).
Speciile din această grupă sunt bine adaptate condiţiilor din climatul temperat, unde s-au format. Ele au o rezistenţă bună la ger, suportând foarte bine iernile grele din climatul nostru.
Repausul de iarnă (anual) fiind lung, mugurii şi florile nu sunt afectate de gerurile şi brumele târzii de primăvară.
Se comportă bine în zona colinară, de deal şi chiar în regiuni submontane şi montane (unele soiuri de măr şi sorb), fiind pretenţioase faţă de umiditate şi de fertilitatea solului. Soiurile de vară, cu cerinţe mai reduse faţă de apă, pot fi cultivate şi în regiunile mai secetoase (pe versanţi nordici) şi la altitudini de peste 800 m, pe expoziţie sudică.
Durata de viaţă şi intrarea pe rod este relativ târzie (depinde de combinaţia soi x portaltoi). În plantaţiile extensive, durata de viaţă a pomilor este de 50-70 de ani iar fructificarea profitabilă, se realizează după 5-8 ani de la plantare. Durata de viaţă a pomilor din plantaţiile intensive şi superintensive este de 15-30 de ani şi aceştia dau producţii economice începând cu anul doi sau trei de la plantare.
Fructele sunt false (la formarea lor participă, pe lângă ovar, şi receptaculul florii) şi poartă denumirea de poamă.
Pentru această grupă sunt caracteristice şi ramurile de garnisire care, terminal sau pe treimea superioară din lungimea ramurii de rod, prezintă muguri micşti, iar mugurii vegetativi sunt plasaţi pe treimea bazală şi mijlocie a ramurii. Această dispunere a mugurilor face ca procesul de degarnisire la seminţoase să fie foarte lent.
La măr şi la păr, la locul de prindere a fructului pe ramura suport, are loc o acumulare de substanţe organice de rezervă, ceea ce face ca ţesuturile să se îngroaşe şi să dea naştere unor formaţiuni numite burse. Pe burse se formează noi ramuri de garnisire (de regulă prefructifere şi chiar fructifere în proporţie de 8-10%). Diferenţierea, la locul de formare a fructului, de noi formaţiuni de rod împiedică degarnisirea ramurilor.
Tăierile de fructificare şi chiar şi cele de formare a coroanei pot fi efectuate pe tot parcursul perioadei de repaus (la măr), deoarece aceste specii îşi vindecă relativ uşor rănile. Majoritatea soiurilor de pomacee sunt autosterile şi au în general afinitate bună atât cu portaltoii generativi cât şi cu cei vegetativi.
