Rădăcinile absorbante au ponderea cea mai mare (pot reprezenta până la 90% din numărul total de rădăcini). Sunt de culoare albă-străvezie, cu lungimea de 0,1-4,0 mm şi au menirea de a absorbi apa şi sărurile minerale din sol. Această categorie de rădăcini mai are şi rolul de sinteză primară a compuşilor organici (transformă azotul anorganic în azot organic), cu ajutorul energiei provenite din descompunerea substanţelor hidrocarbonate. Durata de viaţă a rădăcinilor absorbante este de 14-21 zile, rareori mai mult; sunt suculente, nu formează îngroşări secundare şi sunt îmbrăcate în perii absorbanţi sau micorize.
Perii absorbanţi sunt în general unicelulari şi cu densitate variabilă de la o specie la alta (170-300/mm2 la măr; 200/mm2 la păr; 380/mm2 la prun şi peste 600/mm2 la arbuştii fructiferi).
Prin intermediul perilor absorbanţi se asigură contactul sistemului radicular cu solul, ceea ce duce, în final, la realizarea unei suprafeţe mari de absorbţie.
Pe măsură ce o parte din perişorii absorbanţi mor se formează, în zona de creştere, alţii noi, iar locul în care perii absorbanţi s-au degradat (au murit) se numeşte zona aspră. Odată cu perişorii absorbanţi mor şi o parte din rădăcinile active iar locul lor este luat de cele formate pe segmentele noi ale ramificaţiilor rădăcinii. Majoritatea rădăcinilor active se găsesc la nivelul de proiecţie a coroanei pe sol. Cea mai mare densitate a rădăcinilor active se găseşte în zona care reprezintă proiecţia coroanei
Cunoaşterea modului de dispunere a rădăcinilor active are mare importanţă în procesul de fertilizare deoarece îngrăşămintele trebuie aplicate în zona rădăcinilor active.