Ramurile de schelet pleacă direct din axul pomului. Ele sunt elemente stabile ale coroanei, au o durată de viaţă egală cu a pomului şi se formează în perioada de tinereţe a acestuia.
Grosimea şi lungimea ramurilor de schelet este dependentă de vigoarea pomului (la pomi viguroşi, ramurile de schelet sunt bine dezvoltate iar la cei pitici sunt slab dezvoltate). La pomii conduşi pe spalier nu este necesar ca ramurile de schelet să fie groase deoarece greutatea fructelor este parţial suportată de sistemul de susţinere (stâlpi şi sârmă de susţinere).
Între axul pomului şi ramurile de schelet se formează unghiul de inserţie (de creştere sau ramificare). Valoarea optimă a acestui unghi este de 45-55-60º. La un unghi de inserţie mai mic se favorizează creşterea în detrimentul ramificării şi fructificării. Dacă unghiul este mai mare se stimulează fructificarea în detrimentul creşterii.
Ramurile de schelet pot fi dispuse în lungul axului pomului solitar sau sub formă de etaje.
Unghiul format între două ramuri de schelet din acelaşi etaj se numeşte unghi de divergenţă sau de deschidere. Valoarea lui poate fi variabilă în funcţie de numărul de şarpante dintr-un etaj (două, 180º; trei, 120º; patru, 90º).
Importanţa elementelor de schelet se reduce pe măsură ce se intensifică cultura sau apare sistemul de susţinere.
