Cos (0 Produse)
Cosul este gol
Subtotal: 0.00 LEI

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți bolile și dăunătorii din livadă?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Pentru formarea şi întreţinerea coroanelor pomilor se folosesc următoarele operaţiuni tehnice: tăierile, schimbarea poziţiei ramurilor şi operaţiuni tehnice secundare

Tăierile

Tăierile sunt operaţii de chirurgie vegetală prin care se schimbă, temporar sau definitiv, poziţia ramurilor în coroană, a mugurilor pe ramură şi a raportului dintre rădăcină şi tulpină, cu scopul de a dirija creşterea şi rodirea pomilor.

În general, prin tăieri se produce scurtarea sau suprimarea de la punctul de inserţie a unor ramuri sau lăstari.

Prin tăierile executate în coroana pomilor se produc o serie de efecte asupra creşterii, fructificării, rezistenţei scheletului şi a calităţii fructelor.

         Influenţa tăierilor asupra creşterii

Tăierile efectuate asupra pomilor pot avea un efect general şi unul local, imediat.

Efectul general al tăierilor asupra creşterilor se poate observa după un timp mai îndelungat şi este evidenţiat de reducerea volumului coroanei ca urmare a diminuării creşterii totale a pomului.

Prin comparaţia volumului pomilor la care s-au făcut tăieri cu acela al pomilor la care nu s-au executat tăieri se observă că la pomii netăiaţi volumul coroanei este mult mai mare. Această diferenţă de volum a coroanei este datorată faptului că orice tăiere este de fapt o pierdere de substanţe sintetizate şi depuse în ţesuturile ramurilor tăiate. Prin îndepărtarea unei părţi din creşterile anuale se produce o micşorare a suprafeţelor asimilatoare pentru anul următor. Deci, hrănirea pomului este mai slabă ceea ce face ca şi creşterile să se reducă în comparaţie cu cele ale pomilor la care nu s-au făcut tăieri.

Se poate deci afirma că prin tăieri se produc efecte negative care afectează viaţa pomului. Numai prin tăieri nu se poate asigura creşterea totală a unui pom. Pentru a asigura creşterea pomilor, lucrările de tăiere trebuie să fie însoţite de fertilizare, irigare şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor.

Tăierile se execută numai în măsura în care ele devin necesare, şi trebuie apreciate ca măsură complementară în dirijarea creşterii şi fructificării plantelor pomicole.

         Efectul local al tăierilor asupra pomilor se observă relativ uşor şi imediat, prin scurtarea ramurilor anuale, din mugurul devenit terminal şi cei subterminali rezultând creşteri mult mai viguroase comparativ cu creşterile formate pe ramurile netăiate. Această diferenţă de creştere este determinată de modificarea raportului între partea subterană şi cea aeriană. Sistemul radicular rămas întreg absoarbe apa cu sărurile minerale dizolvate în ea, cu aceeaşi intensitate şi le trimite spre un număr mai mic de muguri rămaşi în coroană după executarea tăierilor. În consecinţă, un număr mai mic de puncte de creştere alimentate cu aceeaşi cantitate de hrană, duce la creşteri mai viguroase luate individual, şi comparate cu creşterile pomilor netăiaţi. În concluzie, se poate spune că, cu cât se fac tăieri mai severe la pomi, cu atât se obţin creşteri mai viguroase.

Prin tăieri, în general, se stimulează creşterile şi fortificarea ramurilor rămase în coroana pomilor. Această consolidare a ramurilor din coroană nu se realizează prin hrana suplimentară, ci prin repartizarea aceleiaşi cantităţi (de hrană) la un număr mai mic de puncte de creştere.

         Influenţa tăierilor asupra fructificării

Diminuarea volumului coroanei, prin tăieri, atrage după sine o mai slabă hrănire a pomului ca urmare a reducerii procesului de fotosinteză. Reducerea cantităţii de sevă elaborată duce la înrăutăţirea procesului de diferenţiere a mugurilor de rod. Acest aspect este evident la pomii tineri cărora li s-au făcut tăieri şi care în consecinţă, vor intra pe rod mai târziu decât cei cărora nu li s-au aplicat tăieri. Ultimii dau şi producţii mai mari de fructe.

În perioada de plină producţie pomii la care nu s-au făcut tăieri manifestă fenomenul de îmbătrânire prematură, iar producţia de fructe are o tendinţă de scădere. În această perioadă efectuarea tăierilor de rărire a coroanei are efecte benefice asupra hrănirii fructelor rămase în coroană şi, în acelaşi timp, sunt stimulate creşterile vegetative.

Din cele prezentate mai sus se desprinde şi concluzia că pomii tineri, la care procesul de creştere este dominant, pentru a stimula fructificarea, tăierile se vor limita la strictul necesar. Prin tăieri se stimulează creşterea care este totuşi mai mare în perioada de tinereţe. Astfel, tăierile în perioada de tinereţe întârzie intrarea pomilor pe rod.

Când pomii sunt în perioada de mare producţie tăierile au cu totul alt rol. În această perioadă creşterile sunt mici şi trebuie să fie stimulate. Pentru obţinerea rezultatelor dorite tăierile din această perioadă trebuie combinate cu fertilizarea.

         Tipurile de tăieri

În funcţie de felul cum se intervine asupra ramurilor tăierea poate fi de scurtare, de suprimare şi de reducţie

         Scurtarea este operaţia de tăiere aplicată ramurilor anuale şi constă în îndepărtarea unei părţi din acestea.

În funcţie de lungimea proţiunii de creştere anuală îndepărtată scurtarea poate fi:

Scurtare slabă (din creşterea anuală se taie 1/4-1/3). Ea se mai numeşte şi tăiere lungă şi are ca efect pornirea în vegetaţie a mugurului devenit terminal şi încă 2-3 muguri plasaţi sub acesta.

Scurtare mijlocie constă în îndepărtarea a 1/2 din lungimea creşterii anuale. În urma acestei tăieri pornesc în vegetaţie 3-4 muguri sau chiar mai mulţi cu diferenţieri în funcţie de specie.

Scurtare severă (tăiere puternică) se înregistrează când se îndepărtează din creşterea anuală 2/3 din lungime. În urma acestei tăieri mugurii plasaţi sub tăietură pornesc în vegetaţie.

Tăierile de scurtare au menirea de a stimula ramificarea. Prin tăierea unei ramuri la nivelul unui mugur se realizează în etapa următoare pornirea în vegetaţie a mai multor ramuri. Deci, prin tăierile de scurtare se urmăreşte stimularea ramificării iar, ca urmare a ramificării, are loc o îndesire a coroanei şi o umbrire mai accentuată în interiorul acesteia.

Pe măsură ce scurtarea este mai severă se stimulează mai mult creşterea şi, în final, îndesirea coroanei. În cazul în care se repetă tăierea scurtă, în aceeaşi perioadă de vegetaţie sau în ani la rând (Pillar), se realizează creşteri slabe care se pot transforma în semischelet sau ramrui de garnisire. Formarea unor creşteri slabe în urma unor scurtări severe repetate poartă denumirea de oboseală în urma tăierilor şi reprezintă principiul de bază în formarea coroanelor artificiale palisate.

         Suprimarea este lucrarea prin care ramura anuală este tăiată de la inel. Prin îndepărtarea ramurii de la inel nu are loc o nouă creştere care să înlocuiască pe cea îndepărtată, dar se stimulează creşterea lăstarilor rămaşi în coroană. Tăierile de suprimare duc la rărirea coroanei, la o mai bună iluminare a acesteia şi cu efecte benefice asupra creşterii şi fructificării pomilor.

Tăierea de la inel a ramurilor se face cu prioritate în cazul ramruilor concurente sau a ramurilor cu plasament defectuos (epitone – călăreţi sau hipotone – pandante), care stimulează umbrirea în coroană.

         Reducţia este operaţia de tăiere prin care se înlătură porţiuni de ramuri în vârstă de mai mulţi ani şi poartă denumirea de tăiere de transfer.

După perioada din cursul anului în care se fac lucrările de tăiere, acestea se pot executa în perioada de repaus (tăieri în uscat) şi în perioada de vegetaţie (tăieri în verde).

         Tăierile din perioada de repaus (tăieri în uscat). Tăierile din perioada de repaus se fac de la căderea frunzelor până în primăvara anului următor când pomii pornesc din nou în vegetaţie. Lurările de tăiere se vor începe cu speciile care suportă mai uşor gerul (mărul, părul) şi se vor încheia cu cele sensibile la ger (cais, migdal, piersic, cireş). În general, tăierile făcute spre primăvară se cicatrizează mai bine. În cazul în care tăierile la cais, migdal, piersic şi cireş se fac în cursul iernii şi apar geruri mari după tăiere, la locul secţionării apar scurgeri de clei. Se recomandă ca tăierile, la speciile respective, să se facă după ce au trecut gerurile de iarnă până la pornirea în vegetaţie.

În plantaţiile pe surpafeţe mari, lucrările de tăiere încep imediat după căderea frunzelor şi se continuă pe tot parcursul iernii.

         Lucrările în verde (tăierile în verde). Se fac în perioada de vegetaţie a pomilor. Prin lucrările în verde se reduc pierderile mari de substanţe sintetizate ca urmare a împiedicării formării de ramuri în poziţie nedorită, care trebuie apoi înlăturate prin tăierea în uscat.

Lucrările în verde diminuează procesul de acumulare a substanţelor organice prin reducerea suprafeţei de fotosinteză, cu efect nemijlocit asupra activităţii sistemului radicular. Acesta va absorbi mai puţină apă şi elemente nutritive şi, în consecinţă, creşterile anuale în ansamblu vor fi mai reduse.

Prin lucrările în verde se poate îndepărta până la 25-30% din frunzişul pomilor ceea ce poate duce la diminuarea volumului de lucru la tăierile din perioada de repaus. Tăierile în verde se recomandă, cu prioritate, în plantaţiile intensive şi superintensive ca măsură de limitare a vigorii de creştere a pomilor.

Lucrările în verde se bazează pe tăieri de scurtare şi suprimare a lăstarilor.

         Scurtarea lăstarilor (ciupirea) este lucrarea prin care se elimină partea terminală, nelemnificată a lăstarului. îndepărtarea vârfului lăstarului atrage după sine oprirea creşterii pentru o anumită perioadă de timp şi de creere a unui surplus de hrană. Pe de altă parte, în urma îndepărtării părţii terminale a lăstarului, se înlătură dominanţa apicală şi se favorizează pornirea în vegetaţie a mugurilor de sub locul unde s-a tăiat. În concluzie, prin ciupire se realizează ramificarea într-un anumit punct.

Momentul când se face lucrarea de ciupire are o deosebită importanţă. Efectuarea unei ciupiri timpurii favorizează creşterea şi maturarea lăstarilor anticipaţi în timp ce ciupirea făcută mai târziu poate da sau nu naştere la lăstari noi. Dacă se formează totuşi lăstari anticipaţi, în multe cazuri, aceştia nu ajung la maturitate până toamna. În cazul în care mugurii au intrat în repaus nu mai are loc formarea de lăstari anticipaţi.

Lucrarea de ciupire a lăstarilor la pomii tineri efectuată prea de timpuriu, poate duce la formarea de lăstari anticipaţi viguroşi şi cu lemnul matur. În cazul pomilor de vigoare mică şi ajunşi în perioada de mare producţie, prin ciupire se obţin lăstari anticipaţi de vigoare foarte redusă, care transformându-se în ramuri de rod produc fructe mici.

         Suprimarea lăstarilor (plivirea) este operaţia prin care se înlătură lăstarii de la inel (bază). Scopul acestei lucrări este de a îndepărta din coroana pomilor lăstarii cu plasament nedorit şi de a stimula creşterea celor rămaşi pe pom. Suprimarea se aplică în primul rând la lăstarii concurenţi şi lacomi, pentru dirijarea acestora spre ramuri de garnisire. În pepinieră, se plivesc lăstarii de pe cep şi cei lăsaţi pentru îngroşarea trunchiului pomilor. În general, prin suprimarea unei părţi din lăstari se asigură o mai bună luminare în coroana pomilor şi se stimulează creşterea celor rămaşi.

         Schimbarea poziţiei ramurilor

Este cea de a doua operaţie tehnică prin care se influenţează creşterea şi fructificarea pomilor. Schimbarea poziţiei ramurilor se realizează prin dresare, înclinare şi arcuire.

         Dresarea ramurilor este operaţiunea tehnică prin care o ramură se aduce spre verticală pentru a-i stimula creşterea. Operaţiunea se practică cu prioritate la ramurile de schelet plasate în partea inferioară a etajului. Dresarea are efect negativ asupra fructificării (numărul de fructe este mai mic iar procesul de fructificare întârzie).

În perioada de formare a scheletului pomilor lucrările de dresare se fac numai la şarpantele a căror vigoare vrem să o stimulăm şi este nerecomandată pentru celelalte ramuri din coroana pomilor.

Lucrarea de dresare este destul de frecventă la unele forme de coroană cum ar fi: piramida etajată rărită, palmeta simetrică, diferite forme artistice etc.

         Înclinarea ramurilor reprezintă operaţiunea de aducere a ramurilor aproape de direcţia orizontală sau chiar mai jos. Prin apropierea ramurilor de orizontală se reduce vigoarea de creştere şi se stimulează procesul de fructificare. Operaţiunea de înclinare a ramurilor atrage după sine sporirea numărului de ramificaţii, însă vigoarea acestora pe ramurile orizontalizate, este mai mică. Deci, înclinarea ramurilor are ca obiectiv o mai bună garnisire a acestora, şi cu prioritate în treimea bazală (Fig.33).

Ramurile aduse la orizontală şi sub orizontală au creşteri anuale mai viguroase în treimea bazală. Vigoarea de creştere a lăstarilor scade de la baza ramurilor orizontalizate spre vârful lor.

Înclinarea ramurilor poate să ducă la îndesirea coroanelor grăbind formarea ramurilor de rod şi a fructelor.

În perioada de tinereţe lucrările de înclinare a ramurilor au importanţă deosebită în grăbirea intrării pe rod a pomilor.

Pentru ramurile de schelet înclinarea trebuie să asigure un raport optim între creştere şi fructificare.

Înclinarea se practică cu prioritate, ramurilor care nu sunt necesare pentru formarea coroanei pomilor.

La pomii ajunşi în perioada de mare producţie lucrările de înclinare a ramurilor nu se mai recomandă

         Arcuirea ramurilor reprezintă operaţia prin care se urmăreşte schimbarea direcţiei de creştere a părţii superioare a ramurilor. Prima porţiune din ramură (cea bazală) are de obicei o orientare ascendentă iar porţiunea terminală este înclinată mult sub orizontală .

Arcuirea ramurilor duce la reducerea vigorii de creştere a pomilor, comparativ cu cei la care nu s-au făcut arcuiri. Numărul ramurilor de rod este mult mai mare în coroana pomilor cu ramuri arcuite comparaiv cu cei la care nu s-a aplicat operaţia respectivă. Aceeaşi tendinţă o înregistrează şi producţia de fructe.

Ramurile arcuite diferenţiază formaţiuni de rod cu 2-3 ani mai repede decât cele care cresc liber. Producţia de fructe pe ramurile arcuite este mare în primii ani după arcuire şi scade pe măsură ce ele înaintează în vârstă.

De regulă, arcuirea se practică la ramurile care nu sunt necesare pentru formarea coroanei deoarece această operaţiune scurtează perioada de tinereţe a pomilor şi implicit, stimulează intrarea pe rod. Operaţia este contraindicată pentru ramurile de schelet, a căror creştere ar fi blocată. Arcuirea ramurilor de schelet şi a axului se foloseşte la un număr restrâns de forme de coroană (Lepage, palmeta ruzină). Este de reţinut că şi la aceste forme de coroană arcuirea se face numai după ce ramurile de schelet au ajuns la o anumită lungime. Cu toate că arcuirea ramurilor este recomandată la pomii tineri ea nu poate reprezenta singurul procedeu de formare a coroanei pomilor. Arcuirea ramurilor trebuie combinată cu dresarea, înclinarea şi tăierea etc.

Arcuirea unui număr mare de ramuri în coroana pomului duce la îndesirea coroanei. Ramurile ajung să se umbrească reciproc şi se degarnisesc. Arcuirea se va face numai în concordanţă cu alte operaţiuni tehnice.

         Operaţiuni tehnice secundare

Operaţiunile tehnice secundare au o pondere mai mică în comparaţie cu tăierile şi dirijarea ramurilor, ele sunt reprezentate de incizia inelară, crestarea, incizia transversală, incizia longitudinală, strangularea, extirparea mugurilor, torsionarea şi frângerea ramurilor.

         Incizia inelară este operaţiunea prin care se îndepărtează scoarţa, pe o lăţime de 3-6 mm, sub formă circulară, fără a degrada vasele lemnoase. Lucrarea se poate executa cu multă uşurinţă primăvara la dezmugurit sau în perioada de încetinire a creşterii lăstarilor, pentru ca până toamna să se cicatrizeze rana.

Incizia inelară influenţează creşterea şi fructificarea pomilor, în sensul că sub zona incizată lăstarii cresc mai viguros. În partea superioară inelării fructele sunt mai mari, se coc mai repede şi au un conţinut mai mare în zaharuri iar pentru anul viitor se realizează o diferenţiere mai bună a mugurilor de rod.

Incizia are rolul de a împiedica circulaţia bazipetală a substanţelor de creştere şi a celor trofice.

Când incizia inelară se face primăvara la pornirea în vegetaţie se stimulează o legare abundentă a fructelor în partea superioră a inciziei. Reluarea circulaţiei sevei prin zona incizată, nu afectează diferenţierea mugurilor de rod.

Întârzierea incizării în fenofaza de încetinire a creşterii lăstarilor stimulează diferenţierea mugurilor de rod şi accelerează maturarea fructelor, favorizează mărimea fructelor şi sporeşte conţinutul lor în zahăr. La incizia executată vara în faza de încetinire şi încetare a creşterii lăstarilor, efectul este foarte redus, chiar de neobservat.

Prin incizarea inelară se poate stimula ramificarea, grăbirea fructificării pe ramurile viguroase care nu sunt necesare pentru formarea coroanei pomilor şi care urmează să fie eliminate din coroană în viitor. Nu se recomandă incizia inelară la un număr prea mare de ramuri din coroana unui pom deoarece s-ar reduce vigoarea ramurilor inelate şi s-ar deregla activitatea sistemului radicular.

         Crestarea este operaţiunea care se execută numai pe o porţiune din circumferinţa ramurii deasupra sau sub un mugure şi constă din eliminarea scoarţei şi a lemnului din inelele exterioare ale alburnului, pe o lăţime de câţiva mm. Crestarea are formă de semilună sau “V” şi se execută înainte de pornirea pomilor în vegetaţie. Efectele crestării sunt locale şi mai puţin pronunţate în sensul că nu afectează întreaga ramură. Crestarea practicată deasupra unui mugur stimulează pornirea acestuia în vegetaţie, iar când se efectuează deasupra unei ramuri favorizează creşterea acesteia în ansamblu.

Crestarea sub un mugur sau ramură duce la diminuarea vigorii de creştere a acestora.

         Incizia transversală constă în degradarea vaselor liberiene şi parţial a celor lemnoase prin incizia executată deasupra sau sub un mugur, respectiv ramură fără a îndepărta scoarţa. Efectul este asemănător cu cel al crestării dar mai puţin dur, înseamnă că rana este mai mică şi se vindecă mai repede.

         Strangularea constă în gâtuirea cu un inel de sârmă a unei ramuri pentru a favoriza creşterea ei. Se practică mai mult la marcotajul simplu (în crosă) şi în plantaţiile intensive pentru echilibrarea creşterilor.

         Extirparea (orbirea) este lucrarea prin care se îndepărtează mugurii de pe ramuri înainte de pornirea lor în vegetaţie. Se foloseşte cu prioritate în pepinieră, pentru proiectarea coroanelor şi la ramurile de schelet şi semischelet, pentru a împiedica formarea de lăstari concurenţi a căror prezenţă ar diminua creşterea lăstarului principal.

         Torsionarea constă din răsucirea ramurii sau a lăstarului în jurul propriului ax, în vederea degradării parţiale a vaselor conducătoare. Torsionarea dă rezultate bune la seminţoase şi mai puţin favorabile la sâmburoase datorită apariţiei scurgerilor cleioase (gomoze).

         Frângerea se aplică numai la ramurile care în alte condiţii se suprimă de la inel. Frângerea de la inel duce la stimularea fructificării ramruilor frânte şi favorizează intrarea pe rod a pomilor. Prin frângere se degradează până la 50% din vasele conducătoare iar ramura frântă devine pandantă, cu creşteri moderate şi mai viguroase spre vârful ei.

 

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți bolile și dăunătorii din livadă?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Coroanele naturale sau dirijate utilizate în practica pomicolă, se clasifică după următoarele criterii: volumul coroanei, forma conturului proiecţiei coroanei pe sol şi prezenţa sau absenţa axului.

Coroane cu volum mare
În această grupă sunt incluse coroanele globuloase cu ax respectiv piramida etajată rărită, primaida neetajată (leader), piramida mixtă şi tufa; coroane globuloase fără ax respectiv vasul ameliorat, vasul întârziat, vasul californian şi coroane aplatizate cu ax care includ palmeta simetrică cu braţe oblice, palmeta neetajată, palmeta arcuită, palmeta ruzină, palmeta liberă etc
Coroane cu volum mic
În această categorie sunt incluse: coroanele globuloase, cilindrice şi conice cu ax respectiv piramida joasă, Pillar, fusul subţire, axul vertical, fusul nord olandez şi fusul tufă ameliorat; coroanele globuloase fără ax respectiv vasul tufă, coroanele aplatizate cu ax incluzând palmeta simplă, drapelul Marchand, sistemul Haag, Haag modificat, coroanele aplatizate fără ax cum ar fi Ypsilon transversal, evantai, triplă încrucişare Delbard, gard fructifer cu schelet arcuit şi cordonul tufă.
Coroane artistice
Această categorie cuprinde: palisade cu ax (cordonul vertical, cordonul oblic, piramida aripată), palisade fără ax (gardul belgian, “U” simplu, “U” dublu, palmeta Verrier, cordonul orizontal simplu, dublu şi etajat, vasul candelabru şi palmeta candelabru)
În cazul coroanelor globuloase proiecţia lor pe sol apare sub formă de cerc, iar la cele aplatizate proecţia este o elipsă cu diametrul mare pe direcţia rândului.
Coroanele globuloase de volum mare (cu ax şi fără ax) sunt caracteristice pentru plantaţiile de tip clasic, agropomicole, folosite la specii de măr, păr, cireş, cais, piersic şi prun. Ele au dezavantajul că păstrează în coroană mult lemn neproductiv iar randamentul fotosintetic este mai mic.
Coroanele aplatizate sunt mai bine luminate şi mai aerisite faţă de cele globuloase cu volum mare. în plantaţiile cu coroane aplatizate se realizează rânduri compacte separate între ele prin alei tehnologice pe care se deplasează agregatele.
Coroanele artistic palisate sunt folosite mai mult în plantaţiile din gospodăriile familiale. Ele se obţin prin orientarea braţelor şi a axului pomului pe sistemul de susţinere prin tăieri mai mult sau mai puţin severe executate în diferite perioade ale anului Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Plantele GOJI : Denumirea stiintifica : Lycium barbarum
Recoltare : Mijlocul verii pana la primul inghet..
Fructe : Cu nuante de la Rosu la Portocaliu.

GERMINAREA, CREȘTEREA SI PLANTAREA DE Plante GOJI

ALEGEREA LOCULUI DE PLANTARE
Alegeti o locatie insorita. Plantele Goji vor creste in aproape orice tip de sol, de la nisip la argila grea dar prefera un sol bine drenat de calitate moderata cu un PH mediu de 7. NU plantati Goji unde solul este mereu umed sau ud . Ei nu vor creste bine.

CREȘTERE

Plantele Goji au nevoie sa fie bine udate pentru primele 2 luni . Aceasta este o regula generala care, desigur, va depinde de clima dumneavoastra. Dupa ce plantele Goji au crescut la inaltimea de 70 centimetri, taiati varful principal de crestere la partea superioara . Acest lucru va forta ramura sa germineze noi ramuri laterale .

TAIEREA CRENGILOR

Plantele Goji cresc foarte repede vara cand lumina si temperatura satisface nevoile sale de crestere si dezvoltare. Fara taiere un copac goji ar deveni urat, cu structura baldachin si randament productiv puternic diminuat.
Forma de taiere din Ningxia China ( locul de origine pentru goji ) este copacel mic cu forma de umbrela . Planta este limitata la un singur trunchi cu ramuri laterale ce sunt pastrate de aproximativ 60 cm lungime. Partea de jos (60 – 90cm) de la baza copacului Goji este continuu curatata de noi ramuri de crestere . Noii lastari care vin de la sol vor fi eliminati .
1. Taierea plantelor Goji in primul an de la plantare
a . Lasati cel mai mare si sanatos lastar ca trunchi principal ; elimina orice muguri laterale sub 50 cm
b . Cand cresterea ajunge la 60 cm , scoateti varful de crestere al tulpinii principale pentru a stimula cresterea de ramuri laterale .
c . Noile ramuri laterale , care au unghi < 45 de grade de la tulpina principala , taiati-le. Lasati 3-4 lastari laterali cu unghi > 45 de grade de la tulpina principala.

2 .Taierea plantelor Goji intre 2-5 ani
In mod traditional Goji se taie in timpul iernii in perioada de repaos vegetativ. Pentru a obtine o mai buna productivitate si o calitate mai mare a fructelor, este necesara taierea de vara pentru a controla cresterea exagerata a coronamentului si a realiza structura rezonabile
Uneori este necesar sa taiati scurt unele ramuri productive pentru a lasa un spatiu prin care lumina sa penetreze si aerul sa circule. Astfel evitam autoumbrirea si sufocarea plantei.

FERTILIZAREA

Nu aveti nevoie sa fertilizati planta Goji. Totusi pentru o crestere mai rapida si fructificare mai buna este recomandat sa o facem. Primavara devreme vom folosi un ingrasamant cu continut mediu de azot (prea mult azot impiedica fructificarea iar prea putin determina crestere lenta. Daca il folosim primavara devreme, isi va pierde proprietatile prin spalare cu apa care este udata planta Goji; pana vara cand intervine fructificarea si astfel vom avea o productie optima calitativ si cantitativ. Avem in vedere ca din totalul ingrasamantului utilizat doar ¼ ajunge la planta). Este singura data in an cand folosim ingrasamant pe baza de azot. In mijlocul verii , planta ta Goji va beneficia de un ingrasamant care contine o sursa buna de fosfor. Acest lucru va promova inmugurirea. Puteti continua utilizarea acestui ingrasamant chiar pe timpul sezonului fructificarii, care este, de obicei, toamna tarziu . Goji sunt produse pe o perioada extinsa de timp , de obicei din august pana prin noiembrie sau pana la un ger greu. Mult mai recomandate sunt ingrasamintele organice imprastiate toamna tarziu la suprafata solului. Acestea pot inlocui in totalitate azotatul si fosfatul.

RECOLTAREA

La inceputul verii planta Goji va incepe sa infloreasca . Flori mici albe si violete sunt foarte delicate si frumoase. Florile nu au parfum, dar albinele par sa se bucure de ele. Daca nu aveti suficiente albine polenizatoare in zona dumneavoastra, un stup ar ajuta la cresterea productiei, chiar daca aveti doar cateva plante. Se poate realiza si o polenizare manuala prin ruperea unei ramuri inflorite de la o planta Goji cu care se vor atinge usor ramurile inflorite de la celelalte plante.
O planta goji de 6 ani ar trebui sa aiba un randament de aproximativ 4 kilograme de fructe/an.Goji produce fructe de la sfarsitul verii pana la primul ger. Recoltarea se face prin culegere manuala sau prin plasarea unui material textil pe pamant si scuturarea ramurilor pana fructele coapte cad.

SFATURI FINALE

  • Nu atingeti fructele necoapte cu mainile pentru ca vor oxida si se vor transforma in negru .
  • Inaltimea ideala este de aproximativ 1,5 – 2m. Eliminati orice ramuri peste aceasta inaltime.
  • Pastrati o zona libera intre bolta si sol de aproximativ 35 de cm pentru aerisire.
  • Identificati ramurile ineficiente care, de obicei cresc foarte repede in sezonul de crestere, la aproximativ 45 de grade si indepartati-le.
  • Protejati plantele Goji tinere de animale si pasari.

 

Cultivarea plantelor GOJI

 

A fost dovedit stiintific ca plantele goji si consumul lor ajuta vederea, protejeaza ficatul, maresc productia de sperma a organismului barbatesc, cresc longevitatea, impiedica formarea celulitei, cresc imunitatea organismului si contin mai multa vitamina C decat portocalele si mai mult fier decat carnea. Au in schimb o singura problema: sunt scumpe. Partea buna este ca pot fi cultivate in climatul Romanesc cu usurinta si astfel putem consuma kilograme intregi pe parcursul lunilor de vara din numai cateva fire plantate. Cultivarea plantelor Goji nu numai ca este mai rentabila pentru portofelul dumneavoastra, dar este si mai ecologica. Se cultiva la scara industriala in China, Mongolia si Tibet.

Cum sa crestem plantele Goji?

Dupa plantare, plantele Goji cresc foarte usor in aproape orice tip de sol, sunt rezistente la seceta si vor creste chiar in locuri semi-umbrite. Pot creste din seminte si din butasi. Este mai facil sa cumparam butasi pentru ca semintele de Goji putrezesc usor in compost dar trebuie si tinute in caldura in primele 12 luni. Astfel pentru argumente practice, achizitia de butasi de Goji este cea mai rapida si eficienta optiune.

Dupa ce au un an sunt pregatite sa reziste iernilor, plantate afara. Fara taiere cresc in tufa care ajunge pana la 3 metri, cu lastari care cu usurinta ating 4 metri. Daca este taiata controlat va avea forma estetica si va produce mai multe fructe.

Cand vi le livram plantele Goji arata ca un bat cu radacina. Nu va faceti griji, este aspectul lor normal de butas. Daca se planteaza imediat si se uda bine va avea Frunze in aproximativ 3 saptamani. Sapati o groapa cu adancime si latime de 50 cm si plasati planta goji cu radacina in groapa lasand 5 centimetri din tulpina ingropati in pamant. Groapa se sapa la aceasta adancime mare pentru ca pamantul sa fie afanat si radacinile sa razbata usor in sol in primul an de la plantare. Totusi, daca sunteti un client comod, puteti opta pentru o adancime/latime de 30 cm a gropii de plantare.

Dupa plantare tasati pamantul in jurul plantei si udati foarte bine cu 10 litri de apa/zit imp de 2 zile pentru ca pamantul sa completeze spatiile goale dintre radacini. Aerul lasat la radacini poate genera putrezire si formarea de micoze si putregaiuri. Distanta de plantare intre plante este de 1 metru intre plante. Adaugati la suprafata compost sau mranita dar fara sa atingeti tulpina cu ea pentru ca poate fi acida.

Plantarea Goji

Din anul 2, plantele Goji vor incepe sa produca frucete si datul pe rod il consideram din anul 4. Primavara devreme vor produce flori mici, delicate cu forma de trompeta, albe sau purpurii. Florile se transforma in fructe la inceputul toamnei. Fructul copt este dulce si zemos. Florile vor continua sa infloreasca pana da primul inghet, atunci cand fructele vor fi rosii. Sunt deosebit de frumoase in gradina, delicioase, nutritive, ieftin de plantat si usor de intretinut.

Proprietati nutritive ale plantelor Goji.

Multe dintre proprietatile nutritive legendare ale plantelor Goji sunt confirmate astazi de studiile stiintifice moderne.

Plantele Goji sunt plante lemnoase perene care cresc pana la inaltimi de 3 metrii lungime

Cultura lor este originara in China dar se cultiva si in Tibet si Mongolia. Se recomanda a fi scuturate din pomisor, in loc sa fie culese cu mana deoarece sunt foarte delicate iar strangerea lor puternica poate cauza stricarea precoce..

Fructele Goji se pot conserva prin uscare la umbra. Se mai numeste si ,,Fructul Fericirii” pentru efectul de bine care il induce dupa consum. Se pot consuma proaspete, ca infuzie sau tinctura. Cea mai cunoscuta proprietate terapeutica a plantelor Goji este de a imbunatati vederea prin continutul ridicat de b-caroten (8g/100g) intr-o forma inalt biologic activa care are o compozitie asemanatoare cu cea deja existenta in organis,.

Este folosit in industria cosmeticelor pentru ca efectul lor antioxidant a fost demonstrat prin teste pe soareci in laborator prin cresterea nivelului de hydroxyprolina, indicand cresterea nivelului de sinteza a colagenului, efecte extraordinar de benefice pentru piele. Se mai foloseste pentru lipsa de energie, mancarimi, diabet zaharat, vedere incetosata, tuse, infertilitate.

La aceasta planta putem folosi si radacina amara, racoritoare si antibacteriana care ajuta la tratarea tusei si scaderea febrei, a tensiunii si a nivelului de colesterol din sange. Are proprietati diuretice si purgative.

Analiza plantelor Goji la Institutul de Nutritie din Beijing a descoperit urmatoarele substante in compozitia fructelor Goji.

Selenium si Germanium: Agenti anti-cancer.

Beta Sitosterol: Agent anti-inflamator

Zeaxanthin si Lutin: Protejeaza vederea

Betaina: Produce colina in ficat care ajuta la detoxifiere

Cyperon: Folosit in tratamentul cancerului cervical si in problemele de menstruatie

Solavetivon: Agent anti-bacterian si anti-fungal

Physalin: Agent folosit in tratarea leucemiei, cancerului si a hepatitei B.

 

Continut al fructelor Goji

 

20 de fructe Goji uscate consumate zilnic:

1) inhiba cresterea tumorii canceroase si imbunatatesc rezistenta la boli
2) anti-oxidant puternic care ne extinde durata de viata si imbunatateste memoria;
3) neutraliza efectele secundare ale chimioterapiei si radiatiilor;
4) normalizeaza tensiuniea arteriala si echilibreaza zaharul din sange
5) continut mic de colesterol deci pierdere in greutate.
6) sprijinina sanatatea ochilor si imbunatateste vederea
7) este suport pentru functionarea sanatoasa a ficatului.
8) este suport pentru functionare renala normala
9) creste absorbtia de calciu

Informatii nutritionale

Fructele Goji:
1) Contin 18 aminoacizi.
2) Contin 21 de minerale.
3) Contin mai multe proteine ​​decat graul intreg.
4) Contine vitaminele B-complex.
Goji este un produs alimentar de sanatos care a intrat in zeci de mii de familii .
Fructele Goji pot consolida muschii si oasele , rezistenta la frig si la caldura si pot prelungi viata daca se consuma 20 fructe/30 zile/an.

NU ezitati! Comandati acum plante goji pentru gradina dvs. sau transformati un teren in plantatie de goji. Sunati-ne pentru a solicita o oferta de pret. La cantitati mai livrarea este gratuita

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Comercializam cantități mari de molid (Picea Abies) pentru Craciun 2016 la preturi avantajoase:

– vanzare molid crescut în mediu natural (dar si in pepiniera: Brad argintiu sau brad normandian la ghiveci sau balot de pamant, import Polonia cu inaltimi de peste 1,5 m ), calitatea I
– vanzare cantitati mari incepand cu 10 decembrie 2015 dar si individuale in sudul tarii. Puteti solicita poze reale cu brazii!
– acte de proveniență
– distribuție la domiciliul clientului – livrare gratuită pentru cantități mari numai dupa semnarea contractului, vizualizarea produselor si plata lor!
– coroană bogată, dimensiuni de la 1,7 metri la 2,7 metri, avantaj client: la cantități mari (peste 100 buc.) nu facem diferență de preț în funcție de Inaltime.

Comercializam cantități mari de brad ( Abies Alba) pentru Craciun 2013 la preturi avantajoase:

– Abies alba cunoscut sub denumirea populara de Brad alb – bradul traditional Romanesc de Craciun. Desi in ultima vreme se promoveaza tot mai mult pomul artificial de Craciun, un brad natural nu poate fi inlocuit cu unul din plastic oricat s-ar incerca

– vanzare Brazi Craciun 2015 din mediul natural sau din import. Calitatea I

– dimensiuni intre 2-3 m, coroana foarte bogata.

 

Pentru comenzi sunați la numărul de telefon: 0735.023.717

 

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți bolile și dăunătorii din livadă?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Combaterea buruienilor

O revolutie în combaterea buruienilor a avut loc o data cu sinteza primelor erbicide si promovarea lor în practica, dupa al II-lea razboi mondial. Într-un timp extrem de scurt, metoda chimica de combatere a buruienilor a progresat enorm prin diversificarea sortimentului de erbicide, încat în prezent nu exista specie care sa nu fie combatuta de unul sau mai multe erbicide.

În ultimul timp se vorbeste tot mai mult de combaterea buruienilor pe cale biologica. Sunt deja numeroase cercetari pe plan mondial cu rezultate promitatoare în aceasta privinta. Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți bolile și dăunătorii viței de vie?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Bolile vitei de vie: Plasmopara viticola – mana vitei de vie

Aceasta boala, cunoscuta intre bolile vitei de vie este originara din America de Nord, unde a fost observata inca din anul 1834 de catre L.D. Schweimetz. Datorita schimburilor comerciale, mana a fost introdusa in Europa, mai intai in Franta, unde primele infectii au fost contactate de catre J. Plachon in 1878 si din aceasta tara s-a raspandit peste tot cu mare rapiditate, determinand impreuna cu filoxera pagube considerabile plantatiilor viticole. La noi in tara mana a fost observata in anul 1887 in podgoriile Buzaului, dar dupa P. Viala este aproape imposibil ca ea sa fi aparut asa de tarziu, tinand seama ca boala este semnalata in tarile vecine inca din anul 1881. Pagubele produse de mana sunt foarte mari, nu numai in anul in care boala se manifesta cu intensitate, ci si in anii urmatori. Pierderile de recolta datorita acestei boli pot varia de la 10% pana la 70-80% in functie de conditiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile manate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool, fara buchet si se imbolnavesc de “balosire”.

Simptome – Atacul de mana se manifesta in toate organele aeriene de vita de vie: frunze, lastari tineri, carcei, flori, ciorchini, boabe. Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Vand butasi vita de vie Feteasca Neagra si va prezint acest soiul Feteasca Neagra. Acesta este cunoscut in tara noastra din cele mai vechi timpuri si considerat soi autuhton.Se poate crede ca acest soi este o selectie din flora spontana având la baza pe Vitis silvestris.In alte tari nu este cunoscut.

Sinonime : in România –Poama fetei negre, Coada rândunicii, Pasareasca.

Arealul de cultura : soiul este putin raspândit si nu depaseste mult hotarele tarii noastre. Se cultiva in general in podgoriile din Moldova si in podgoria Dealul Mare din regiunea Ploiesti. Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți mana viței de vie?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Lucrarile agrotehnicecare se aplica solului la vita de vie capata o importanta deosebita prin specificul culturii vitei de vie care ocupa terenul timp indelungat de 30-35 ani si chiar mai mult. Se stie ca solurile cu utilizare viticola sunt soluri antropice (modificate), slab structurate, cu un continut scazut de humus si cu o porozitate capilara mai redusa.

Pentru mentinerea starii de afanare a solului, a unui raport optim intre porozitatea capilara de 25-30% si cea necapilara de 70-75% pastrare humusului in sol si asigurarea accesibilitatii elementelor nutritive pentru vita de vie, sunt necesare lucrarile agrotehnice ale solului. Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți mana viței de vie?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

In viticultura se folosesc mai multe sisteme de vita de  vie care se definesc, in principal, prin felul elementelor lemnoase care se lasa pe butuc la vita de vie si in secundar prin numarul si lungimea acestora.

 

Sistemul de taiere vita de vie scurt. Se caracterizeaza prin folosirea in exclusivitate, a elementelor scurte de rod (cepi de 1-2 ochi). Continue reading

Pomi fructiferi de vanzare - cele mai bune soiuri altoite

Doriți să combateți mana viței de vie?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Cerintele vitei de vie fata de factorii de mediu sunt importante de studiat pentru ca in interiorul ecosistemului viticol si la nivelul butucului de vita-de-vie se stabilesc conexiuni multiple.

Alaturi de actiunea reglatoare exercitata de om si societate asupra ecosistemului viticol in vederea optimizarii acestuia la nivelul unei plante intregi se manifesta anumite fenomene de autoreglare care mentin un echilibru intre functiile butucului, cu consecinte importante pentru productie si calitatea acesteia. Continue reading