d04c790e602bacd924443732cee36559
27bb207e91e7afd3272edd730b99d402
27bb207e91e7afd3272edd730b99d402
27bb207e91e7afd3272edd730b99d402
c941cc3bb92c1e6ee77a2e8850a1fa25
Pentru formarea şi întreţinerea coroanelor pomilor se folosesc următoarele operaţiuni tehnice: tăierile, schimbarea poziţiei ramurilor şi operaţiuni tehnice secundare
Tăierile
Tăierile sunt operaţii de chirurgie vegetală prin care se schimbă, temporar sau definitiv, poziţia ramurilor în coroană, a mugurilor pe ramură şi a raportului dintre rădăcină şi tulpină, cu scopul de a dirija creşterea şi rodirea pomilor.
În general, prin tăieri se produce scurtarea sau suprimarea de la punctul de inserţie a unor ramuri sau lăstari.
Prin tăierile executate în coroana pomilor se produc o serie de efecte asupra creşterii, fructificării, rezistenţei scheletului şi a calităţii fructelor.
Tăierile efectuate asupra pomilor pot avea un efect general şi unul local, imediat.
Efectul general al tăierilor asupra creşterilor se poate observa după un timp mai îndelungat şi este evidenţiat de reducerea volumului coroanei ca urmare a diminuării creşterii totale a pomului.
Prin comparaţia volumului pomilor la care s-au făcut tăieri cu acela al pomilor la care nu s-au executat tăieri se observă că la pomii netăiaţi volumul coroanei este mult mai mare. Această diferenţă de volum a coroanei este datorată faptului că orice tăiere este de fapt o pierdere de substanţe sintetizate şi depuse în ţesuturile ramurilor tăiate. Prin îndepărtarea unei părţi din creşterile anuale se produce o micşorare a suprafeţelor asimilatoare pentru anul următor. Deci, hrănirea pomului este mai slabă ceea ce face ca şi creşterile să se reducă în comparaţie cu cele ale pomilor la care nu s-au făcut tăieri.
Se poate deci afirma că prin tăieri se produc efecte negative care afectează viaţa pomului. Numai prin tăieri nu se poate asigura creşterea totală a unui pom. Pentru a asigura creşterea pomilor, lucrările de tăiere trebuie să fie însoţite de fertilizare, irigare şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor.
Tăierile se execută numai în măsura în care ele devin necesare, şi trebuie apreciate ca măsură complementară în dirijarea creşterii şi fructificării plantelor pomicole.
Efectul local al tăierilor asupra pomilor se observă relativ uşor şi imediat, prin scurtarea ramurilor anuale, din mugurul devenit terminal şi cei subterminali rezultând creşteri mult mai viguroase comparativ cu creşterile formate pe ramurile netăiate. Această diferenţă de creştere este determinată de modificarea raportului între partea subterană şi cea aeriană. Sistemul radicular rămas întreg absoarbe apa cu sărurile minerale dizolvate în ea, cu aceeaşi intensitate şi le trimite spre un număr mai mic de muguri rămaşi în coroană după executarea tăierilor. În consecinţă, un număr mai mic de puncte de creştere alimentate cu aceeaşi cantitate de hrană, duce la creşteri mai viguroase luate individual, şi comparate cu creşterile pomilor netăiaţi. În concluzie, se poate spune că, cu cât se fac tăieri mai severe la pomi, cu atât se obţin creşteri mai viguroase.
Prin tăieri, în general, se stimulează creşterile şi fortificarea ramurilor rămase în coroana pomilor. Această consolidare a ramurilor din coroană nu se realizează prin hrana suplimentară, ci prin repartizarea aceleiaşi cantităţi (de hrană) la un număr mai mic de puncte de creştere.
Diminuarea volumului coroanei, prin tăieri, atrage după sine o mai slabă hrănire a pomului ca urmare a reducerii procesului de fotosinteză. Reducerea cantităţii de sevă elaborată duce la înrăutăţirea procesului de diferenţiere a mugurilor de rod. Acest aspect este evident la pomii tineri cărora li s-au făcut tăieri şi care în consecinţă, vor intra pe rod mai târziu decât cei cărora nu li s-au aplicat tăieri. Ultimii dau şi producţii mai mari de fructe.
În perioada de plină producţie pomii la care nu s-au făcut tăieri manifestă fenomenul de îmbătrânire prematură, iar producţia de fructe are o tendinţă de scădere. În această perioadă efectuarea tăierilor de rărire a coroanei are efecte benefice asupra hrănirii fructelor rămase în coroană şi, în acelaşi timp, sunt stimulate creşterile vegetative.
Din cele prezentate mai sus se desprinde şi concluzia că pomii tineri, la care procesul de creştere este dominant, pentru a stimula fructificarea, tăierile se vor limita la strictul necesar. Prin tăieri se stimulează creşterea care este totuşi mai mare în perioada de tinereţe. Astfel, tăierile în perioada de tinereţe întârzie intrarea pomilor pe rod.
Când pomii sunt în perioada de mare producţie tăierile au cu totul alt rol. În această perioadă creşterile sunt mici şi trebuie să fie stimulate. Pentru obţinerea rezultatelor dorite tăierile din această perioadă trebuie combinate cu fertilizarea.
Tipurile de tăieri
În funcţie de felul cum se intervine asupra ramurilor tăierea poate fi de scurtare, de suprimare şi de reducţie
Scurtarea este operaţia de tăiere aplicată ramurilor anuale şi constă în îndepărtarea unei părţi din acestea.
În funcţie de lungimea proţiunii de creştere anuală îndepărtată scurtarea poate fi:
Scurtare slabă (din creşterea anuală se taie 1/4-1/3). Ea se mai numeşte şi tăiere lungă şi are ca efect pornirea în vegetaţie a mugurului devenit terminal şi încă 2-3 muguri plasaţi sub acesta.
Scurtare mijlocie constă în îndepărtarea a 1/2 din lungimea creşterii anuale. În urma acestei tăieri pornesc în vegetaţie 3-4 muguri sau chiar mai mulţi cu diferenţieri în funcţie de specie.
Scurtare severă (tăiere puternică) se înregistrează când se îndepărtează din creşterea anuală 2/3 din lungime. În urma acestei tăieri mugurii plasaţi sub tăietură pornesc în vegetaţie.
Tăierile de scurtare au menirea de a stimula ramificarea. Prin tăierea unei ramuri la nivelul unui mugur se realizează în etapa următoare pornirea în vegetaţie a mai multor ramuri. Deci, prin tăierile de scurtare se urmăreşte stimularea ramificării iar, ca urmare a ramificării, are loc o îndesire a coroanei şi o umbrire mai accentuată în interiorul acesteia.
Pe măsură ce scurtarea este mai severă se stimulează mai mult creşterea şi, în final, îndesirea coroanei. În cazul în care se repetă tăierea scurtă, în aceeaşi perioadă de vegetaţie sau în ani la rând (Pillar), se realizează creşteri slabe care se pot transforma în semischelet sau ramrui de garnisire. Formarea unor creşteri slabe în urma unor scurtări severe repetate poartă denumirea de oboseală în urma tăierilor şi reprezintă principiul de bază în formarea coroanelor artificiale palisate.
Suprimarea este lucrarea prin care ramura anuală este tăiată de la inel. Prin îndepărtarea ramurii de la inel nu are loc o nouă creştere care să înlocuiască pe cea îndepărtată, dar se stimulează creşterea lăstarilor rămaşi în coroană. Tăierile de suprimare duc la rărirea coroanei, la o mai bună iluminare a acesteia şi cu efecte benefice asupra creşterii şi fructificării pomilor.
Tăierea de la inel a ramurilor se face cu prioritate în cazul ramruilor concurente sau a ramurilor cu plasament defectuos (epitone – călăreţi sau hipotone – pandante), care stimulează umbrirea în coroană.
Reducţia este operaţia de tăiere prin care se înlătură porţiuni de ramuri în vârstă de mai mulţi ani şi poartă denumirea de tăiere de transfer.
După perioada din cursul anului în care se fac lucrările de tăiere, acestea se pot executa în perioada de repaus (tăieri în uscat) şi în perioada de vegetaţie (tăieri în verde).
Tăierile din perioada de repaus (tăieri în uscat). Tăierile din perioada de repaus se fac de la căderea frunzelor până în primăvara anului următor când pomii pornesc din nou în vegetaţie. Lurările de tăiere se vor începe cu speciile care suportă mai uşor gerul (mărul, părul) şi se vor încheia cu cele sensibile la ger (cais, migdal, piersic, cireş). În general, tăierile făcute spre primăvară se cicatrizează mai bine. În cazul în care tăierile la cais, migdal, piersic şi cireş se fac în cursul iernii şi apar geruri mari după tăiere, la locul secţionării apar scurgeri de clei. Se recomandă ca tăierile, la speciile respective, să se facă după ce au trecut gerurile de iarnă până la pornirea în vegetaţie.
În plantaţiile pe surpafeţe mari, lucrările de tăiere încep imediat după căderea frunzelor şi se continuă pe tot parcursul iernii.
Lucrările în verde (tăierile în verde). Se fac în perioada de vegetaţie a pomilor. Prin lucrările în verde se reduc pierderile mari de substanţe sintetizate ca urmare a împiedicării formării de ramuri în poziţie nedorită, care trebuie apoi înlăturate prin tăierea în uscat.
Lucrările în verde diminuează procesul de acumulare a substanţelor organice prin reducerea suprafeţei de fotosinteză, cu efect nemijlocit asupra activităţii sistemului radicular. Acesta va absorbi mai puţină apă şi elemente nutritive şi, în consecinţă, creşterile anuale în ansamblu vor fi mai reduse.
Prin lucrările în verde se poate îndepărta până la 25-30% din frunzişul pomilor ceea ce poate duce la diminuarea volumului de lucru la tăierile din perioada de repaus. Tăierile în verde se recomandă, cu prioritate, în plantaţiile intensive şi superintensive ca măsură de limitare a vigorii de creştere a pomilor.
Lucrările în verde se bazează pe tăieri de scurtare şi suprimare a lăstarilor.
Scurtarea lăstarilor (ciupirea) este lucrarea prin care se elimină partea terminală, nelemnificată a lăstarului. îndepărtarea vârfului lăstarului atrage după sine oprirea creşterii pentru o anumită perioadă de timp şi de creere a unui surplus de hrană. Pe de altă parte, în urma îndepărtării părţii terminale a lăstarului, se înlătură dominanţa apicală şi se favorizează pornirea în vegetaţie a mugurilor de sub locul unde s-a tăiat. În concluzie, prin ciupire se realizează ramificarea într-un anumit punct.
Momentul când se face lucrarea de ciupire are o deosebită importanţă. Efectuarea unei ciupiri timpurii favorizează creşterea şi maturarea lăstarilor anticipaţi în timp ce ciupirea făcută mai târziu poate da sau nu naştere la lăstari noi. Dacă se formează totuşi lăstari anticipaţi, în multe cazuri, aceştia nu ajung la maturitate până toamna. În cazul în care mugurii au intrat în repaus nu mai are loc formarea de lăstari anticipaţi.
Lucrarea de ciupire a lăstarilor la pomii tineri efectuată prea de timpuriu, poate duce la formarea de lăstari anticipaţi viguroşi şi cu lemnul matur. În cazul pomilor de vigoare mică şi ajunşi în perioada de mare producţie, prin ciupire se obţin lăstari anticipaţi de vigoare foarte redusă, care transformându-se în ramuri de rod produc fructe mici.
Suprimarea lăstarilor (plivirea) este operaţia prin care se înlătură lăstarii de la inel (bază). Scopul acestei lucrări este de a îndepărta din coroana pomilor lăstarii cu plasament nedorit şi de a stimula creşterea celor rămaşi pe pom. Suprimarea se aplică în primul rând la lăstarii concurenţi şi lacomi, pentru dirijarea acestora spre ramuri de garnisire. În pepinieră, se plivesc lăstarii de pe cep şi cei lăsaţi pentru îngroşarea trunchiului pomilor. În general, prin suprimarea unei părţi din lăstari se asigură o mai bună luminare în coroana pomilor şi se stimulează creşterea celor rămaşi.
Schimbarea poziţiei ramurilor
Este cea de a doua operaţie tehnică prin care se influenţează creşterea şi fructificarea pomilor. Schimbarea poziţiei ramurilor se realizează prin dresare, înclinare şi arcuire.
Dresarea ramurilor este operaţiunea tehnică prin care o ramură se aduce spre verticală pentru a-i stimula creşterea. Operaţiunea se practică cu prioritate la ramurile de schelet plasate în partea inferioară a etajului. Dresarea are efect negativ asupra fructificării (numărul de fructe este mai mic iar procesul de fructificare întârzie).
În perioada de formare a scheletului pomilor lucrările de dresare se fac numai la şarpantele a căror vigoare vrem să o stimulăm şi este nerecomandată pentru celelalte ramuri din coroana pomilor.
Lucrarea de dresare este destul de frecventă la unele forme de coroană cum ar fi: piramida etajată rărită, palmeta simetrică, diferite forme artistice etc.
Înclinarea ramurilor reprezintă operaţiunea de aducere a ramurilor aproape de direcţia orizontală sau chiar mai jos. Prin apropierea ramurilor de orizontală se reduce vigoarea de creştere şi se stimulează procesul de fructificare. Operaţiunea de înclinare a ramurilor atrage după sine sporirea numărului de ramificaţii, însă vigoarea acestora pe ramurile orizontalizate, este mai mică. Deci, înclinarea ramurilor are ca obiectiv o mai bună garnisire a acestora, şi cu prioritate în treimea bazală (Fig.33).
Ramurile aduse la orizontală şi sub orizontală au creşteri anuale mai viguroase în treimea bazală. Vigoarea de creştere a lăstarilor scade de la baza ramurilor orizontalizate spre vârful lor.
Înclinarea ramurilor poate să ducă la îndesirea coroanelor grăbind formarea ramurilor de rod şi a fructelor.
În perioada de tinereţe lucrările de înclinare a ramurilor au importanţă deosebită în grăbirea intrării pe rod a pomilor.
Pentru ramurile de schelet înclinarea trebuie să asigure un raport optim între creştere şi fructificare.
Înclinarea se practică cu prioritate, ramurilor care nu sunt necesare pentru formarea coroanei pomilor.
La pomii ajunşi în perioada de mare producţie lucrările de înclinare a ramurilor nu se mai recomandă
Arcuirea ramurilor reprezintă operaţia prin care se urmăreşte schimbarea direcţiei de creştere a părţii superioare a ramurilor. Prima porţiune din ramură (cea bazală) are de obicei o orientare ascendentă iar porţiunea terminală este înclinată mult sub orizontală .
Arcuirea ramurilor duce la reducerea vigorii de creştere a pomilor, comparativ cu cei la care nu s-au făcut arcuiri. Numărul ramurilor de rod este mult mai mare în coroana pomilor cu ramuri arcuite comparaiv cu cei la care nu s-a aplicat operaţia respectivă. Aceeaşi tendinţă o înregistrează şi producţia de fructe.
Ramurile arcuite diferenţiază formaţiuni de rod cu 2-3 ani mai repede decât cele care cresc liber. Producţia de fructe pe ramurile arcuite este mare în primii ani după arcuire şi scade pe măsură ce ele înaintează în vârstă.
De regulă, arcuirea se practică la ramurile care nu sunt necesare pentru formarea coroanei deoarece această operaţiune scurtează perioada de tinereţe a pomilor şi implicit, stimulează intrarea pe rod. Operaţia este contraindicată pentru ramurile de schelet, a căror creştere ar fi blocată. Arcuirea ramurilor de schelet şi a axului se foloseşte la un număr restrâns de forme de coroană (Lepage, palmeta ruzină). Este de reţinut că şi la aceste forme de coroană arcuirea se face numai după ce ramurile de schelet au ajuns la o anumită lungime. Cu toate că arcuirea ramurilor este recomandată la pomii tineri ea nu poate reprezenta singurul procedeu de formare a coroanei pomilor. Arcuirea ramurilor trebuie combinată cu dresarea, înclinarea şi tăierea etc.
Arcuirea unui număr mare de ramuri în coroana pomului duce la îndesirea coroanei. Ramurile ajung să se umbrească reciproc şi se degarnisesc. Arcuirea se va face numai în concordanţă cu alte operaţiuni tehnice.
Operaţiuni tehnice secundare
Operaţiunile tehnice secundare au o pondere mai mică în comparaţie cu tăierile şi dirijarea ramurilor, ele sunt reprezentate de incizia inelară, crestarea, incizia transversală, incizia longitudinală, strangularea, extirparea mugurilor, torsionarea şi frângerea ramurilor.
Incizia inelară este operaţiunea prin care se îndepărtează scoarţa, pe o lăţime de 3-6 mm, sub formă circulară, fără a degrada vasele lemnoase. Lucrarea se poate executa cu multă uşurinţă primăvara la dezmugurit sau în perioada de încetinire a creşterii lăstarilor, pentru ca până toamna să se cicatrizeze rana.
Incizia inelară influenţează creşterea şi fructificarea pomilor, în sensul că sub zona incizată lăstarii cresc mai viguros. În partea superioară inelării fructele sunt mai mari, se coc mai repede şi au un conţinut mai mare în zaharuri iar pentru anul viitor se realizează o diferenţiere mai bună a mugurilor de rod.
Incizia are rolul de a împiedica circulaţia bazipetală a substanţelor de creştere şi a celor trofice.
Când incizia inelară se face primăvara la pornirea în vegetaţie se stimulează o legare abundentă a fructelor în partea superioră a inciziei. Reluarea circulaţiei sevei prin zona incizată, nu afectează diferenţierea mugurilor de rod.
Întârzierea incizării în fenofaza de încetinire a creşterii lăstarilor stimulează diferenţierea mugurilor de rod şi accelerează maturarea fructelor, favorizează mărimea fructelor şi sporeşte conţinutul lor în zahăr. La incizia executată vara în faza de încetinire şi încetare a creşterii lăstarilor, efectul este foarte redus, chiar de neobservat.
Prin incizarea inelară se poate stimula ramificarea, grăbirea fructificării pe ramurile viguroase care nu sunt necesare pentru formarea coroanei pomilor şi care urmează să fie eliminate din coroană în viitor. Nu se recomandă incizia inelară la un număr prea mare de ramuri din coroana unui pom deoarece s-ar reduce vigoarea ramurilor inelate şi s-ar deregla activitatea sistemului radicular.
Crestarea este operaţiunea care se execută numai pe o porţiune din circumferinţa ramurii deasupra sau sub un mugure şi constă din eliminarea scoarţei şi a lemnului din inelele exterioare ale alburnului, pe o lăţime de câţiva mm. Crestarea are formă de semilună sau „V” şi se execută înainte de pornirea pomilor în vegetaţie. Efectele crestării sunt locale şi mai puţin pronunţate în sensul că nu afectează întreaga ramură. Crestarea practicată deasupra unui mugur stimulează pornirea acestuia în vegetaţie, iar când se efectuează deasupra unei ramuri favorizează creşterea acesteia în ansamblu.
Crestarea sub un mugur sau ramură duce la diminuarea vigorii de creştere a acestora.
Incizia transversală constă în degradarea vaselor liberiene şi parţial a celor lemnoase prin incizia executată deasupra sau sub un mugur, respectiv ramură fără a îndepărta scoarţa. Efectul este asemănător cu cel al crestării dar mai puţin dur, înseamnă că rana este mai mică şi se vindecă mai repede.
Strangularea constă în gâtuirea cu un inel de sârmă a unei ramuri pentru a favoriza creşterea ei. Se practică mai mult la marcotajul simplu (în crosă) şi în plantaţiile intensive pentru echilibrarea creşterilor.
Extirparea (orbirea) este lucrarea prin care se îndepărtează mugurii de pe ramuri înainte de pornirea lor în vegetaţie. Se foloseşte cu prioritate în pepinieră, pentru proiectarea coroanelor şi la ramurile de schelet şi semischelet, pentru a împiedica formarea de lăstari concurenţi a căror prezenţă ar diminua creşterea lăstarului principal.
Torsionarea constă din răsucirea ramurii sau a lăstarului în jurul propriului ax, în vederea degradării parţiale a vaselor conducătoare. Torsionarea dă rezultate bune la seminţoase şi mai puţin favorabile la sâmburoase datorită apariţiei scurgerilor cleioase (gomoze).
Frângerea se aplică numai la ramurile care în alte condiţii se suprimă de la inel. Frângerea de la inel duce la stimularea fructificării ramruilor frânte şi favorizează intrarea pe rod a pomilor. Prin frângere se degradează până la 50% din vasele conducătoare iar ramura frântă devine pandantă, cu creşteri moderate şi mai viguroase spre vârful ei.
Coroanele naturale sau dirijate utilizate în practica pomicolă, se clasifică după următoarele criterii: volumul coroanei, forma conturului proiecţiei coroanei pe sol şi prezenţa sau absenţa axului.
Coroane cu volum mare
În această grupă sunt incluse coroanele globuloase cu ax respectiv piramida etajată rărită, primaida neetajată (leader), piramida mixtă şi tufa; coroane globuloase fără ax respectiv vasul ameliorat, vasul întârziat, vasul californian şi coroane aplatizate cu ax care includ palmeta simetrică cu braţe oblice, palmeta neetajată, palmeta arcuită, palmeta ruzină, palmeta liberă etc
Coroane cu volum mic
În această categorie sunt incluse: coroanele globuloase, cilindrice şi conice cu ax respectiv piramida joasă, Pillar, fusul subţire, axul vertical, fusul nord olandez şi fusul tufă ameliorat; coroanele globuloase fără ax respectiv vasul tufă, coroanele aplatizate cu ax incluzând palmeta simplă, drapelul Marchand, sistemul Haag, Haag modificat, coroanele aplatizate fără ax cum ar fi Ypsilon transversal, evantai, triplă încrucişare Delbard, gard fructifer cu schelet arcuit şi cordonul tufă.
Coroane artistice
Această categorie cuprinde: palisade cu ax (cordonul vertical, cordonul oblic, piramida aripată), palisade fără ax (gardul belgian, „U” simplu, „U” dublu, palmeta Verrier, cordonul orizontal simplu, dublu şi etajat, vasul candelabru şi palmeta candelabru)
În cazul coroanelor globuloase proiecţia lor pe sol apare sub formă de cerc, iar la cele aplatizate proecţia este o elipsă cu diametrul mare pe direcţia rândului.
Coroanele globuloase de volum mare (cu ax şi fără ax) sunt caracteristice pentru plantaţiile de tip clasic, agropomicole, folosite la specii de măr, păr, cireş, cais, piersic şi prun. Ele au dezavantajul că păstrează în coroană mult lemn neproductiv iar randamentul fotosintetic este mai mic.
Coroanele aplatizate sunt mai bine luminate şi mai aerisite faţă de cele globuloase cu volum mare. în plantaţiile cu coroane aplatizate se realizează rânduri compacte separate între ele prin alei tehnologice pe care se deplasează agregatele.
Coroanele artistic palisate sunt folosite mai mult în plantaţiile din gospodăriile familiale. Ele se obţin prin orientarea braţelor şi a axului pomului pe sistemul de susţinere prin tăieri mai mult sau mai puţin severe executate în diferite perioade ale anului Continue reading
Plantele GOJI : Denumirea stiintifica : Lycium barbarum
Recoltare : Mijlocul verii pana la primul inghet..
Fructe : Cu nuante de la Rosu la Portocaliu.
ALEGEREA LOCULUI DE PLANTARE
Alegeti o locatie insorita. Plantele Goji vor creste in aproape orice tip de sol, de la nisip la argila grea dar prefera un sol bine drenat de calitate moderata cu un PH mediu de 7. NU plantati Goji unde solul este mereu umed sau ud . Ei nu vor creste bine.
Plantele Goji au nevoie sa fie bine udate pentru primele 2 luni . Aceasta este o regula generala care, desigur, va depinde de clima dumneavoastra. Dupa ce plantele Goji au crescut la inaltimea de 70 centimetri, taiati varful principal de crestere la partea superioara . Acest lucru va forta ramura sa germineze noi ramuri laterale .
Plantele Goji cresc foarte repede vara cand lumina si temperatura satisface nevoile sale de crestere si dezvoltare. Fara taiere un copac goji ar deveni urat, cu structura baldachin si randament productiv puternic diminuat.
Forma de taiere din Ningxia China ( locul de origine pentru goji ) este copacel mic cu forma de umbrela . Planta este limitata la un singur trunchi cu ramuri laterale ce sunt pastrate de aproximativ 60 cm lungime. Partea de jos (60 – 90cm) de la baza copacului Goji este continuu curatata de noi ramuri de crestere . Noii lastari care vin de la sol vor fi eliminati .
1. Taierea plantelor Goji in primul an de la plantare
a . Lasati cel mai mare si sanatos lastar ca trunchi principal ; elimina orice muguri laterale sub 50 cm
b . Cand cresterea ajunge la 60 cm , scoateti varful de crestere al tulpinii principale pentru a stimula cresterea de ramuri laterale .
c . Noile ramuri laterale , care au unghi < 45 de grade de la tulpina principala , taiati-le. Lasati 3-4 lastari laterali cu unghi > 45 de grade de la tulpina principala.
2 .Taierea plantelor Goji intre 2-5 ani
In mod traditional Goji se taie in timpul iernii in perioada de repaos vegetativ. Pentru a obtine o mai buna productivitate si o calitate mai mare a fructelor, este necesara taierea de vara pentru a controla cresterea exagerata a coronamentului si a realiza structura rezonabile
Uneori este necesar sa taiati scurt unele ramuri productive pentru a lasa un spatiu prin care lumina sa penetreze si aerul sa circule. Astfel evitam autoumbrirea si sufocarea plantei.
Nu aveti nevoie sa fertilizati planta Goji. Totusi pentru o crestere mai rapida si fructificare mai buna este recomandat sa o facem. Primavara devreme vom folosi un ingrasamant cu continut mediu de azot (prea mult azot impiedica fructificarea iar prea putin determina crestere lenta. Daca il folosim primavara devreme, isi va pierde proprietatile prin spalare cu apa care este udata planta Goji; pana vara cand intervine fructificarea si astfel vom avea o productie optima calitativ si cantitativ. Avem in vedere ca din totalul ingrasamantului utilizat doar ¼ ajunge la planta). Este singura data in an cand folosim ingrasamant pe baza de azot. In mijlocul verii , planta ta Goji va beneficia de un ingrasamant care contine o sursa buna de fosfor. Acest lucru va promova inmugurirea. Puteti continua utilizarea acestui ingrasamant chiar pe timpul sezonului fructificarii, care este, de obicei, toamna tarziu . Goji sunt produse pe o perioada extinsa de timp , de obicei din august pana prin noiembrie sau pana la un ger greu. Mult mai recomandate sunt ingrasamintele organice imprastiate toamna tarziu la suprafata solului. Acestea pot inlocui in totalitate azotatul si fosfatul.
La inceputul verii planta Goji va incepe sa infloreasca . Flori mici albe si violete sunt foarte delicate si frumoase. Florile nu au parfum, dar albinele par sa se bucure de ele. Daca nu aveti suficiente albine polenizatoare in zona dumneavoastra, un stup ar ajuta la cresterea productiei, chiar daca aveti doar cateva plante. Se poate realiza si o polenizare manuala prin ruperea unei ramuri inflorite de la o planta Goji cu care se vor atinge usor ramurile inflorite de la celelalte plante.
O planta goji de 6 ani ar trebui sa aiba un randament de aproximativ 4 kilograme de fructe/an.Goji produce fructe de la sfarsitul verii pana la primul ger. Recoltarea se face prin culegere manuala sau prin plasarea unui material textil pe pamant si scuturarea ramurilor pana fructele coapte cad.
A fost dovedit stiintific ca plantele goji si consumul lor ajuta vederea, protejeaza ficatul, maresc productia de sperma a organismului barbatesc, cresc longevitatea, impiedica formarea celulitei, cresc imunitatea organismului si contin mai multa vitamina C decat portocalele si mai mult fier decat carnea. Au in schimb o singura problema: sunt scumpe. Partea buna este ca pot fi cultivate in climatul Romanesc cu usurinta si astfel putem consuma kilograme intregi pe parcursul lunilor de vara din numai cateva fire plantate. Cultivarea plantelor Goji nu numai ca este mai rentabila pentru portofelul dumneavoastra, dar este si mai ecologica. Se cultiva la scara industriala in China, Mongolia si Tibet.
Dupa plantare, plantele Goji cresc foarte usor in aproape orice tip de sol, sunt rezistente la seceta si vor creste chiar in locuri semi-umbrite. Pot creste din seminte si din butasi. Este mai facil sa cumparam butasi pentru ca semintele de Goji putrezesc usor in compost dar trebuie si tinute in caldura in primele 12 luni. Astfel pentru argumente practice, achizitia de butasi de Goji este cea mai rapida si eficienta optiune.
Dupa ce au un an sunt pregatite sa reziste iernilor, plantate afara. Fara taiere cresc in tufa care ajunge pana la 3 metri, cu lastari care cu usurinta ating 4 metri. Daca este taiata controlat va avea forma estetica si va produce mai multe fructe.
Cand vi le livram plantele Goji arata ca un bat cu radacina. Nu va faceti griji, este aspectul lor normal de butas. Daca se planteaza imediat si se uda bine va avea Frunze in aproximativ 3 saptamani. Sapati o groapa cu adancime si latime de 50 cm si plasati planta goji cu radacina in groapa lasand 5 centimetri din tulpina ingropati in pamant. Groapa se sapa la aceasta adancime mare pentru ca pamantul sa fie afanat si radacinile sa razbata usor in sol in primul an de la plantare. Totusi, daca sunteti un client comod, puteti opta pentru o adancime/latime de 30 cm a gropii de plantare.
Dupa plantare tasati pamantul in jurul plantei si udati foarte bine cu 10 litri de apa/zit imp de 2 zile pentru ca pamantul sa completeze spatiile goale dintre radacini. Aerul lasat la radacini poate genera putrezire si formarea de micoze si putregaiuri. Distanta de plantare intre plante este de 1 metru intre plante. Adaugati la suprafata compost sau mranita dar fara sa atingeti tulpina cu ea pentru ca poate fi acida.
Din anul 2, plantele Goji vor incepe sa produca frucete si datul pe rod il consideram din anul 4. Primavara devreme vor produce flori mici, delicate cu forma de trompeta, albe sau purpurii. Florile se transforma in fructe la inceputul toamnei. Fructul copt este dulce si zemos. Florile vor continua sa infloreasca pana da primul inghet, atunci cand fructele vor fi rosii. Sunt deosebit de frumoase in gradina, delicioase, nutritive, ieftin de plantat si usor de intretinut.
Multe dintre proprietatile nutritive legendare ale plantelor Goji sunt confirmate astazi de studiile stiintifice moderne.
Plantele Goji sunt plante lemnoase perene care cresc pana la inaltimi de 3 metrii lungime
Cultura lor este originara in China dar se cultiva si in Tibet si Mongolia. Se recomanda a fi scuturate din pomisor, in loc sa fie culese cu mana deoarece sunt foarte delicate iar strangerea lor puternica poate cauza stricarea precoce..
Fructele Goji se pot conserva prin uscare la umbra. Se mai numeste si ,,Fructul Fericirii” pentru efectul de bine care il induce dupa consum. Se pot consuma proaspete, ca infuzie sau tinctura. Cea mai cunoscuta proprietate terapeutica a plantelor Goji este de a imbunatati vederea prin continutul ridicat de b-caroten (8g/100g) intr-o forma inalt biologic activa care are o compozitie asemanatoare cu cea deja existenta in organis,.
Este folosit in industria cosmeticelor pentru ca efectul lor antioxidant a fost demonstrat prin teste pe soareci in laborator prin cresterea nivelului de hydroxyprolina, indicand cresterea nivelului de sinteza a colagenului, efecte extraordinar de benefice pentru piele. Se mai foloseste pentru lipsa de energie, mancarimi, diabet zaharat, vedere incetosata, tuse, infertilitate.
La aceasta planta putem folosi si radacina amara, racoritoare si antibacteriana care ajuta la tratarea tusei si scaderea febrei, a tensiunii si a nivelului de colesterol din sange. Are proprietati diuretice si purgative.
Analiza plantelor Goji la Institutul de Nutritie din Beijing a descoperit urmatoarele substante in compozitia fructelor Goji.
Selenium si Germanium: Agenti anti-cancer.
Beta Sitosterol: Agent anti-inflamator
Zeaxanthin si Lutin: Protejeaza vederea
Betaina: Produce colina in ficat care ajuta la detoxifiere
Cyperon: Folosit in tratamentul cancerului cervical si in problemele de menstruatie
Solavetivon: Agent anti-bacterian si anti-fungal
Physalin: Agent folosit in tratarea leucemiei, cancerului si a hepatitei B.
Continut al fructelor Goji
20 de fructe Goji uscate consumate zilnic:
1) inhiba cresterea tumorii canceroase si imbunatatesc rezistenta la boli
2) anti-oxidant puternic care ne extinde durata de viata si imbunatateste memoria;
3) neutraliza efectele secundare ale chimioterapiei si radiatiilor;
4) normalizeaza tensiuniea arteriala si echilibreaza zaharul din sange
5) continut mic de colesterol deci pierdere in greutate.
6) sprijinina sanatatea ochilor si imbunatateste vederea
7) este suport pentru functionarea sanatoasa a ficatului.
8) este suport pentru functionare renala normala
9) creste absorbtia de calciu
Informatii nutritionale
Fructele Goji:
1) Contin 18 aminoacizi.
2) Contin 21 de minerale.
3) Contin mai multe proteine decat graul intreg.
4) Contine vitaminele B-complex.
Goji este un produs alimentar de sanatos care a intrat in zeci de mii de familii .
Fructele Goji pot consolida muschii si oasele , rezistenta la frig si la caldura si pot prelungi viata daca se consuma 20 fructe/30 zile/an.
NU ezitati! Comandati acum plante goji pentru gradina dvs. sau transformati un teren in plantatie de goji. Sunati-ne pentru a solicita o oferta de pret. La cantitati mai livrarea este gratuita
– vanzare molid crescut în mediu natural (dar si in pepiniera: Brad argintiu sau brad normandian la ghiveci sau balot de pamant, import Polonia cu inaltimi de peste 1,5 m ), calitatea I
– vanzare cantitati mari incepand cu 10 decembrie 2015 dar si individuale in sudul tarii. Puteti solicita poze reale cu brazii!
– acte de proveniență
– distribuție la domiciliul clientului – livrare gratuită pentru cantități mari numai dupa semnarea contractului, vizualizarea produselor si plata lor!
– coroană bogată, dimensiuni de la 1,7 metri la 2,7 metri, avantaj client: la cantități mari (peste 100 buc.) nu facem diferență de preț în funcție de Inaltime.
– Abies alba cunoscut sub denumirea populara de Brad alb – bradul traditional Romanesc de Craciun. Desi in ultima vreme se promoveaza tot mai mult pomul artificial de Craciun, un brad natural nu poate fi inlocuit cu unul din plastic oricat s-ar incerca
– vanzare Brazi Craciun 2015 din mediul natural sau din import. Calitatea I
– dimensiuni intre 2-3 m, coroana foarte bogata.
O revolutie în combaterea buruienilor a avut loc o data cu sinteza primelor erbicide si promovarea lor în practica, dupa al II-lea razboi mondial. Într-un timp extrem de scurt, metoda chimica de combatere a buruienilor a progresat enorm prin diversificarea sortimentului de erbicide, încat în prezent nu exista specie care sa nu fie combatuta de unul sau mai multe erbicide.
În ultimul timp se vorbeste tot mai mult de combaterea buruienilor pe cale biologica. Sunt deja numeroase cercetari pe plan mondial cu rezultate promitatoare în aceasta privinta. Continue reading
Aceasta boala, cunoscuta intre bolile vitei de vie este originara din America de Nord, unde a fost observata inca din anul 1834 de catre L.D. Schweimetz. Datorita schimburilor comerciale, mana a fost introdusa in Europa, mai intai in Franta, unde primele infectii au fost contactate de catre J. Plachon in 1878 si din aceasta tara s-a raspandit peste tot cu mare rapiditate, determinand impreuna cu filoxera pagube considerabile plantatiilor viticole. La noi in tara mana a fost observata in anul 1887 in podgoriile Buzaului, dar dupa P. Viala este aproape imposibil ca ea sa fi aparut asa de tarziu, tinand seama ca boala este semnalata in tarile vecine inca din anul 1881. Pagubele produse de mana sunt foarte mari, nu numai in anul in care boala se manifesta cu intensitate, ci si in anii urmatori. Pierderile de recolta datorita acestei boli pot varia de la 10% pana la 70-80% in functie de conditiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile manate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool, fara buchet si se imbolnavesc de “balosire”.
Simptome – Atacul de mana se manifesta in toate organele aeriene de vita de vie: frunze, lastari tineri, carcei, flori, ciorchini, boabe. Continue reading
Vand butasi vita de vie Feteasca Neagra si va prezint acest soiul Feteasca Neagra. Acesta este cunoscut in tara noastra din cele mai vechi timpuri si considerat soi autuhton.Se poate crede ca acest soi este o selectie din flora spontana având la baza pe Vitis silvestris.In alte tari nu este cunoscut.
Sinonime : in România –Poama fetei negre, Coada rândunicii, Pasareasca.
Arealul de cultura : soiul este putin raspândit si nu depaseste mult hotarele tarii noastre. Se cultiva in general in podgoriile din Moldova si in podgoria Dealul Mare din regiunea Ploiesti. Continue reading
Lucrarile agrotehnicecare se aplica solului la vita de vie capata o importanta deosebita prin specificul culturii vitei de vie care ocupa terenul timp indelungat de 30-35 ani si chiar mai mult. Se stie ca solurile cu utilizare viticola sunt soluri antropice (modificate), slab structurate, cu un continut scazut de humus si cu o porozitate capilara mai redusa.
Pentru mentinerea starii de afanare a solului, a unui raport optim intre porozitatea capilara de 25-30% si cea necapilara de 70-75% pastrare humusului in sol si asigurarea accesibilitatii elementelor nutritive pentru vita de vie, sunt necesare lucrarile agrotehnice ale solului. Continue reading
In viticultura se folosesc mai multe sisteme de vita de vie care se definesc, in principal, prin felul elementelor lemnoase care se lasa pe butuc la vita de vie si in secundar prin numarul si lungimea acestora.
Sistemul de taiere vita de vie scurt. Se caracterizeaza prin folosirea in exclusivitate, a elementelor scurte de rod (cepi de 1-2 ochi). Continue reading
Cerintele vitei de vie fata de factorii de mediu sunt importante de studiat pentru ca in interiorul ecosistemului viticol si la nivelul butucului de vita-de-vie se stabilesc conexiuni multiple.
Alaturi de actiunea reglatoare exercitata de om si societate asupra ecosistemului viticol in vederea optimizarii acestuia la nivelul unei plante intregi se manifesta anumite fenomene de autoreglare care mentin un echilibru intre functiile butucului, cu consecinte importante pentru productie si calitatea acesteia. Continue reading
Soiuri mar Radaseni a fost obtinut de C. Radulescu la SCPP Falticeni din polenizarea libera a soiului Jonathan, in 1962 si omologat ca soi nou in 1979.
Pomul este semiviguros, cu coroana sferica, ramuri de schelet solide, garnisite cu formatiuni fructifere mijlocii si scurte. Lastarii au o grosime mijlocie, sunt rosietici – cenusii, cu lenticele mari evidente la baza.
Intra pe rod in anul 4 de la plantare, produce mult si rezista mai bine la rapan si fainare, comparativ cu soiul Jonathan. Continue reading
Combaterea bolilor marului, respectiv a rapanului se face prin tratamente aplicate pentru protejarea organelor vegetative in stadiile preflorale (cand se disting bobocii florali si cand apar petalele, punct rosu in varful bobocilor florali).
Postfloral se aplica 2-3 tratamente, incepand din stadiul primelor petale cazute, si urmatoarele 10-15 zile. Urmeaza alte tratamente la intervale de 20-25 de zile pana in luna septembrie, in functie de umiditatea aerului care trebuie sa fie abundenta. Continue reading
Click pentru a descarca imagini cu bolile marului
Simptome
Boala se manifesta ( bolile marului )exclusiv pe frunze, in special pe cele de la baza lastarilor. Apar pete de culoare verde deschis, galben crem sau aproape alba. Uneori petele au forma de inel, de linii drepte sau sinuoase ori de benzi cloratice dispuse de-a lungul nervurilor. In cursul verii pot sa apara si puncte necrotice, in cadrul petelor galbui. Spre sfarsitul verii, frunzele se ingalbenesc si cad, afectand grav puietii din pepiniera, a caror dezvoltare este oprita. In livezi, fructele pomilor afectati sunt de dimensiuni reduse. In general, simptomele acestei boli nu se intalnesc pe aceeasi frunza sau ramura, fiind atacata numai o parte din coroana sau numai anumite ramuri.
Pomii puternic afectati vegeteaza slab si dau productii scazute. Continue reading
Plantarea pomilor fructiferi SFATURI SI RECOMANDARI in articolul de mai jos. Va reamintim ca pepinera noastra vinde pomi fructiferi, vita de vie si trandafiri de cea mai buna calitate!
Infiintarea plantatiilor pomicole necesita cheltuieli de investitii mari, urmarindu-se obtinerea unor produse sporite de fructe, de calitate in conditiile promovarii tehnologice de cultura si ale unei eficiente economice maxime. Continue reading
– VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI – Marul se planteaza in sistem clasic, intensiv si superintensiv, realizand densitati de 200 – 2500 pomi/ha. In exploatatiile viabile , soiurile de mar asociate cu portaltoi de vigoare mica (M27, EMLA,Mac9, P22) pot realiza in densitati de 2670 pomi /ha, peste 60t fructe/ha in anii 4-7 de la plantare.
Formele de coroana recomandate sunt: piramida etajata rarita (pentru liveu’zile clasice), palmete (pentru livezile intensive), fusul subtire, cordonul fus-tufa si Tesa (pentru livezile superintensive). Continue reading
Cerintele marului fata de lumina – pom-fructifer.ro: vand pomi fructiferi altoiti mar
Marul face parte din grupa speciilor pomicole cu cerinte moderate, care sunt satisfacute pe teritoriul intregii tari. O iluminare buna a aparatului foliar si fructelor asigura o corelatie mai atragatoare si un continut mai bogat in hidrati de carbon, deci o valoare comerciala ridicata. Acest lucru trebuie avut in vedere la stabilirea distantelor de plantare si la formarea coroanelor, astfel incat, toate orgenale sa fie bine expuse la soare. Lumina are un rol esential in formarea pigmentilor in ultimele patru sapatmani inainte de recoltare. Din aceasta cauza taierea in verde favorizeaza colorarea fructelor in regiuni cu toamne insorite. Continue reading
Particularitati de crestere ale Marului va sunt explicate pe larg in articolul ce urmeaza. Nu uitati! Vindem pomi fructiferi altoiti, vita de vie, trandafiri, portaltoi cu transportul la domiciliul clientului.
Sistemul radicular este infuentat ca volum, ritm de crestere de portaltoi, soi, natura solului, etc. Masa mare a radacinilor merilor altoiti pe diversi portaltoi este repartizata în straturi de sol de la 15-18 cm (Constantinescu,1967), fiind în corelatie directa cu modul de înradacinare a portaltoiului respectiv. O parte dintre radacini pot ajunge la adâncimi de 2-4 m, iar unele chiar pâna la 9 m. Continue reading
Vand portaltoi mar si va ofer informatii despre Portaltoii marului Gama portaltoilor existenti în cultura este mare, pentru producerea materialului saditor la mar se folosesc atât portaltoi vegetativi cât si generativi.
Portaltoii vegetativi
Vand portaltoi mar M 27 Portaltoi cu vigoare foarte scazuta, nu drajoneaza, are o înradacinare slaba, necesita spalier. Se preteaza pentru soluri foarte fertile cu suficienta umiditate, fiind sensibil la seceta, are o rezistenta satisfacatoare la ger. Imprima pomilor o vigoare foarte mica, este indicat pentru soiuri de vigoare mijlocie (Golden Delicious, Kidd s Orange Red) în plantatii de mere, cu panta pâna la 6% si pe luncile largi ale râurilor din zonele inalte.
Alegerea sistemului de intretinere şi lucrare a solului pentru plantarea prunului in livezile de prun se face diferentiat in functie de conditiile climatice, relieful sectorului, proprietatile fizice, nivelul de asigurare cu umiditate a solului pentru plantarea prunului şi particularitatile biologice ale plantelor.
In plantatiile tinere pentru intretinerea solului pentru plantarea prunului, in intervalele dintre randurile de pomi, se aplica ogorul negru lucrat, care include efectuarea araturii. Efectuarea aratului in apropierea tulpinilor se va executa la adancimea de pana la 7-8 cm, iar odata cu indepartarea spre centru a intervalului dintre randuri adancimea araturii se va mari pana la 10-12 cm. Aceste lucrari se vor efectua cu precautie pentru minimalizarea afectarilor mecanice a radacinilor prunului. in timpul perioadei de vegetatie se efectueaza 4-5 afanari ale solului la adancimea de 5-8 cm. Continue reading
Formarea şi taierea pomilor fructiferi ( Vand pomi fructiferi prun) ca procedee agrotehnice sunt menite pentru a dirija creşterea şi productivitatea pomilor pe rod, cat şi pentru a crea conditii favorabile pentru aplicarea tehnicii şi a lucrarilor manuale in livada.
In lipsa interventiei omului, pomii deseori se reincarca cu fructe, provocand ruperea ramurilor, ceea ce scade cu mult calitatea fructelor, iar pomii rodesc periodic. Continue reading
Portaltoii prunului (pom-fructifer.ro- vand portaltoi prun) Lista oficiala a soiurilor (2000) admite la înmultire un numar de 12 portaltoi, dintre care 9 sunt generativi si 3 vegetativi. Atat în tara noastra, cat si pe plan mondial, lista portaltoilor pentru prun este mult mai mare si într-o dinamica accentuata.
Corcodusul sau mirobolanul – este unul dintre cei mai vechi si mai utilizati portaltoi pentru prun; aceasta pentru ca materialul semincer se produce usor, are procent ridicat de germinare si productii ridicate de puieti care se prind si cresc bine în campul I, asigura procent mare de prindere la altoire si este compatibil cu majoritatea soiurilor; nu drajoneaza cu exceptia unor biotipuri. În plantatie, pomii altoiti pe acest portaltoi au o mare plasticitate ecologica, imprima pomilor vigoare mare, precocitate medie, longevitate (30-40 ani), productivitate si fructe de calitate. Ca inconveniente precizam: vigoare mare, neuniformitate în livada, incompatibilitate sau compatibilitate slaba cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras romanesc, Record, Peche, Anna Späth, Silvia etc. Continue reading
Soiuri prun (www.pom-fructifer.ro vand pomi fructiferi prun ) Sortimentul de prun a cunoscut o dinamica importanta atat sub aspect numeric, cat si calitativ al soiurilor. El cuprinde 29 soiuri, dintre care 6 straine si 24 autohtone. Rezultatele cercetarilor din Romania arata posibilitatea sporirii numarului de soiuri la 32 – 35, din care 23 – 25 sunt soiuri romanesti. De perspectiva sunt soiurile timpurii, datorita cererii mari pe piata internationala.
PARTICULARITATI DE CRESTERE ALE PRUNULUI : SISTEMUL RADICULAR. Cunoasterea modului de dezvoltare si crestere a sistemului radicular permite pomicultorului sa stabileasca, cu mare precizie, adancimea diferitelor lucrari ale solului si îndeosebi a aratului, adancimea de aplicare corecta si eficienta a îngrasamintelor, combaterea bolilor si daunatorilor din sol etc..
Corcodusul nu drajoneaza dar emite lastari de sub punctul de altoire mai ales în cazul combinatiilor soi-portaltoi mai putin compatibili. Prunii altoiti pe corcodus au masa principala a radacinilor amplasata la 20 – 60cm adancime, iar raza sistemului radicular depaseste de 2 – 3ori pe aceea a proiectiei coroanei.
Pomii altoiti pe prun franc si cei crescuti pe radacini proprii, masa principala a radacinilor se afla la o adancime si mai mica între 10 – 50cm. Continue reading
Cerinte plantare prun fata de factorii ecologici
Pe teritoriul tarii noastre prunul întalneste conditii favorabile de crestere si fructificare. Este o specie rustica care se adapteaza usor la diferite conditii de mediu, avand cerinte plantare prun modeste fata de sol si lumina, fiind însa mai exigent la caldura si în special la regimul de apa. Continue reading
În cultura prunului, cu o larga arie de raspandire pe glob, detinand locul patru dupa mere, citrice si piersici. Prunul este o specie cu vechi traditii de cultura, avand un rol deosebit în viata locuitorilor de la sate, în special în zona dealurilor subcarpatice, constituind principala sursa de venituri. Ele sunt utilizate pentru consum în stare proaspata, uscata si industrializata (compot, dulceata, gem, magiun, tuica)
Valoarea alimentara a fructelor rezultate din cultura prunului este foarte mare datorita continutului ridicat în hidrati de carbon, substante minerale si vitamine. Fructele proaspete au un continut în zahar asemanator cu al strugurilor, continand 16 – 20% glucide usor asimilabile. Pot asigura cantitati mari de zahar cuprinse între 1400 – 3300kg zahar/ha (A.Gherghi, St.Chiriac, V.Cociu-1986). Fructele deshidratate au pana la 64,7% zaharuri rivalizand cu smochinele si curmalele. Continue reading
Dirijarea cresterii rodirii cu ajutorul substantelor chimice a ciresilor
In plantatiile moderne, cu densitati mari, controlul cresterii vegetative este o problema esentiala, cu atat mai mult cu cat la cires nu exista in productie combinatii soi – portaltoi de vigoare redusa.
Cei mai utilizati retardanti in reducerea si blocarea cresterii pomilor sunt: Alar (SADH), Cycocelul (CCC), acidul triodobenzoic (TIBA), hidraliza maleica (HM) si Cultarul (Paclobutrazol) (C. Pamia, 1989). Continue reading
Taierea ciresului presupune lucrari ce se efectueaza dupa intrarea pomilor pe rod si urmaresc limitarea inaltimii si a extinderii sarpantelor in plan orizontal, in functie de spatiul rezervat pomilor si pentru trecerea masinilor si tractoarelor. Atentia se indreapta catre intretinerea tuturor elementelor de schelet si realizarea unei bune iluminari si aerisiri a fiecarui sector din coroana.
La ciresii care au tendinta sa-si formeze coroana inalta, in urma dezvoltarii puternice a sarpantelor dinspre varf, in detrimentul celor de la baza, se impune scurtarea ramurilor respective deasupra unei ramuri laterale sau chiar scoaterea lor daca indesesc coroana. Continue reading