Particularitati de crestere ale Marului

Particularitati de crestere ale Marului  va sunt explicate pe larg in articolul ce urmeaza. Nu uitati! Vindem pomi fructiferi altoiti, vita de vie, trandafiri, portaltoi cu transportul la domiciliul clientului.

Sistemul radicular este infuentat ca volum, ritm de crestere de portaltoi, soi, natura solului, etc. Masa mare a radacinilor merilor altoiti pe diversi portaltoi este repartizata în straturi de sol de la 15-18 cm (Constantinescu,1967), fiind în corelatie directa cu modul de înradacinare a portaltoiului respectiv. O parte dintre radacini pot ajunge la adâncimi de 2-4 m, iar unele chiar pâna la 9 m.

În cazul cultivarii marului altoit pe pe portaltoi cu înradacinare superficiala (M27, M9, M26, M4) este necesara sustinerea pomilor cu tutori sau pe spalier, pentru a evita dezradacinarea lor de vânturi sau sub greutatea recoltelor. Aceleasi soiuri altoite pe M7 au o înradacinare medie iar când sunt folositi portaltoii MM106, MM104, A2 si franc, înradacinarea este profunda. Extinderea sistemului radicular este mai mare de 2-3 ori raza proiectiei coroanei la pomii maturi.

Forma si dimensiunile coroanei specifice soiului. Coroanele pot fi sferice sau globuloase (Cretesc, Patul, Jonathan); larg piramidale (Starking delicious); invers piramidale (Parmen auriu, Wagener premiat) sau chiar columnara (Wijcik, Wolz, Bolero). Vigoarea merilor cultivati este foarte variata, fiind determinata de soi, portaltoi, factorii de mediu, agrotehnica folosita. Vigoarea foarte diferita a soiurilor existente în cultura a permis gruparea lor în mai multe grupe: soiuri foarte viguraose (Frumos de Boskoop, Gravenstein); viguroase (Voinea, Frumos de Voinesti, Auriu de Bistrita); vigoare mijlocie (Romus 3, James Grieve, Pionier, Idared, Golden Delicious); submijlocie (Gloria, Romus 1, Falticeni); slaba (Starkrimson, Wagener premiat, Golden spur, Delia).

 

 

Capacitatea de ramificare a marului

 

Unele soiuri (Jonathan, Kaltherer Bohner, Granny Smith) au capacitate de ramificare mare iar altele mijlocie (Golden delicious) sau slaba (Wagener premiat, Parmen auriu, în general toate tipurile de spur). Soiurile care ramifica slab si rodesc pe ramuri scurte formeaza coroane rare si mai înguste, cele care ramifica puternic si rodesc pe ramuri lungi, dau coroane mai dese si largi, de regula mai slab luminate.

 

Specificul fructificarii – Particularitati de crestere ale Marului

 

Tipul de fructificare este caracterizat prin volumul zonei productive, prin amplasarea ramurilor de rod pe lemn mai tânar sau mai vârsta, precum  si prin evolutia zonei productive în coroana.Pe baza acestor criterii au fost determinate patru tipuri de fructificare:

Tipul I de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Cuprinde soiurile cunoscute si sub denumirea “spur”. Acestea sunt  putin numeroase: Starkrimson este considerat soiul tipic, apoi Wellspur, Goledenspur, Yellowspur, Wagener premiat.

Fructificarea tipurilor spur prezinta urmatoarele particularitati:

–         volumul zonei productive de pe fiecare sarpanta este redus datorita absentei sau numarului redus de ramificatii;

–         ramurile de rod caracteristice sunt tepusile; mielusile si mladitele, lipsesc sau apar numai în mod exceptional; ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele datorita internodurilor scurte, caracteristice pentru spur;

–         ramurile de rod sunt situate pe lemn batrân de 2-5 ani, sau chiar mai batrân, direct pe sarpante;

–         zona productiva ramâne apropiata de ramura de schelet, nu se departeaza de centrul coroanei, sarpantele nu se degarnisesc, în schimb se manifesta mai pregnant, alternanta de rodire;

–         ramificarea la aceste soiuri este saraca; ele manifesta însa, tendinta de a emite cresteri noi, puternice în treimea bazda a sarpantelor. Aceasta tendinta bazitana se manifesta mai puternic pe portaltoi vigurosi si este mai redusa pe portaltoi de vigoare scazuta, predominanta axului central nu este

–         întotdeauna evidenta, ramurile bazde concureaza axul devenind egale cu el, sau în unele cazuri chiar îl depaseste.

 

Tipul II de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Prezinta ca soi caracteristic Parmen auriu. Caracteristicele acestui grup de  soiuri sunt:

–         insertia sarpantelor pe trunchi se face sub unghiuri deschise si este rezistenta;

–         sunt caracteristice ramurile de rod ce sunt inserate pe ramuri în vârsta de 2-5 ani;

–         volumul zonei de fructificare este ceva mai mare si mai departata de sarpanta, situându-se pe ramificatii de schelet puternice (2-5 ani) care nu-si modifica pozitia sub greutatea rodului si nu se degarnisesc;

–         soiurile din aceasta grupa prezinta o evidenta predominanta a axului central, dar si o puternica tendinta bazitana, mai des pe portaltoi vigurosi si semivigurosi; în schimb, pe portaltoi de vigoare scazuta bozitonia este atenuata, dar se mentine predominanta axului

 

Tipul III de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Denumit si “atandard” are ca soi caracteristic Golden Delicious si cuprinde marea majoritate a soiurilor cultivate, întreaga “familie” Golden Delicious, cu exceptia tipurilor spur, “familia Jonathan, Mutsu, Idared, Starking Delicious, Richared si James Grieve. Aceste soiuri au urmatoarele particularitati:

–         volumul zonei productive de pe fiecare sarpanta este mare datorita ramificatiilor;

–         ramurile de rod cele mai frecvente sunt mielusile si mladitele si sunt situate pe lemn tânar (schelet si semischelet) de 1-3 ani si lipsesc pe lemnul mai batrân;

–         zona productiva se departeaza rapid de centrul pomului si de ramurile purtatoare, ramurile de semischelet se apleaca, iar sarpantele se degarnisesc;

–         la soiurile din aceasta grupa ramurile nu ajung sa concureze axul (ca la tipul spur), cresterea axului si ramificarea fiind bine echilibrate si dau pomului aspectul de trunchi de con.

 

Tipul IV  de fructificare – Particularitati de crestere ale Marului

 

Are ca soiuri caracteristice Granny Smith si Frumusetea Romei, ce prezinta urmatoarel particularitati:

–         ramurile de rod caracteristice sunt mielusile si mladitele, ce sunt situate pe

lemn tânar de 1-3 ani si lipsesc de pe ramurile mai batrâne care sunt degarnisite;

–         zona productiva se departeaza rapid spre varful ramificatiilor lungi situate

în treimea superioara a sarpantelor;

–         ramificatiile de schelet se arcuiesc sub greutatea fructelor dând un aspect

“plângator”;

–         la soiurile din aceasta grupa se manifesta o accentuata tendinta acrotona, pomul având aspect cilindric

 

 

 

 

 

Tipul columnar

 

Are ca soiuri caracteristice Bolero, Wijcik, ce prezinta urmatoarele particularitati:

–         ramurile de rod caracteristice sunt tepusele care sunt situate pe lemn de 2-3 ani, inserate direct pe ax;

–         capacitatea de ramificare foarte redusa, volumul coroanei este redus, cresterile vegetative anuale reduse, internodii foarte scurte.

Datorita numarului mare de fructe pe pom apare alternanta de rodire.

 

Polenizarea marului – Particularitati de crestere ale Marului

 

În multe zone din tara noastra exista plantatii de pomi de vârste diferite care nu rodit niciodata, desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice si agrotehnice. Faptul ca multio dintre acesti pomi au înflorit, dar nu au legat fructe, dovedeste ca florile lor s-au polenizat cu polen propriu. Florile de mar, în marea lor majoritate sunt autosterile si de aceea pentru legarea fructelor ele au nevoie sa se polenizeze cu polen strain (de la alte soiuri sau specii).

Unele soiuri de mar (Renet de Canada si Frumos de Boskoop) au polenul rau si nu sunt bune polenizatoare, iar altele (Kaltherer Bohmer si London Pepping) în anumite conditii climatice se comporta bine ca soiuri autofertile. Soiurile Parmen auriu si Renet Bauman formeaza în unele zone polen cu vitalitate scazuta si nu sunt bune pentru polenizare.

În anumite conditii naturale, unele soiuri de mar leaga fructe si pe cale partenocarpica, cum este cazul la Renet de Canada, Gravenstein Borovinka, Cretesc, Renet Orleans. Uneori, procentul fructelor partenocarpice este destul de ridicat si influienteaza productia. Astfel, Desqmard, citat de Coutanceau a gasit la Clermont – Ferrand (Franta) urmatoarle proportii de fructe partenocarpice la soiul Renet de Canada: 24,4 % în anul 1935; 40,8 % în anul 1936 si 18 % în anul 1937.

 

Caderea fiziologica a fructelor

 

La mar, caderea fructelor are loc în doua etape:

–         una la circa doua saptamâni dupa legare si

–         în iunie, când fructele ating marimea unei alune (caderea fiziologica din iunie).

Caderea fiziologica a fructelor se datoreste în primul rând insuficientei substantelor nutritive din planta, mersului anormal al climei (sezon prea rece dupa legat sau prea cald, care produce un dezechilibru fiziologic), fecundasiei incomplete.

În ceea ce priveste caderea fiziologica a fructelor în cele doua etape, soiurile de mar se comporta în mod diferit. Astefl:

–         la unele soiuri (Parmen auriu, Rome Beauty, Ontario), prima cadere fiziologica este slaba, în schimb caderea din iunie este foarte intensa;

–         la alte soiuri (Clar Alb) se inregistreaza o cadere fiziologica moderata în ambele etape;

–         un alt grup de soiuri (Frumos de Boskoop, Renet de Canada, Renet cox orange, Renet Blenheim) leaga în general putine fructe, iar caderea fructelor este foarte accentuata în prima etapa si slaba în etapa a doua.

Soiurile la care caderea fiziologica nu constituie unpericol sunt: Astrahan alb, Borovinka, Banana de iarna, Clar alb, Parmena  auriu.

Dintre soiurile la care caderea fiziologica este de obicei foarte accentuata, astfel încât recoltele pot fi uneori compromise, se pot mentiona: Jonathan, Patul durabil, Frumos de Boskoop, Wagener premiat, Cretesc.

Prin apicarea corecta si la timp a complexului de masuri agrotehnice, caderea fiziologica a fructelor poate fi atenuata sau chiar prevenita.

 

Caderea prematura – Particularitati de crestere ale Marului

 

Începe din lunile iulie-august si dureaza pâna la recoltarea fructelor. Fenomenul se accentueaza pe masura apropierii de maturare. Este un fenomen negativ care determina mari pierderi economice.

Caderea prematura se manifesta pregnant la mar, la soiurile Parmen auriu, Jonathan.

Consideram ca aceasta cadere se datoreaza unor particularitati genetice ale speciei si soiului.Totodata, precizam ca unii factori tehnologici sau ecologici pot accentua sau diminua acest fenomen nedorit.

De ex. Seceta, atacul de boli si daunatori, ploile sau irigarea exagerata dupa o seceta prelungita,lipsa hranei din sol, accentueaza caderea prematura a fructelor.

Pentru reducerea caderii premature a fructelor se aplica lucrari culturale care converg catre asigurarea unei hraniri abundente (combaterea bolilor si daunatorilor, fertilizare echilibrata, irigare), iar ca masura directa, efectuarea unor tratamente care sporesc legatura fructului de ramura. Se folosesc pentru aceasta acidul alfanaftilacetic,naftilacetamida si acidul diclorfenoxiacetic.