Plantarea ciresilor

Doriți să combateți bolile și dăunătorii din livadă?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

Plantarea ciresilor si infiintarea plantatiilor de cires- Aspecte generale si particulare. Sub aspectul insusirilor generale ale solurilor, ciresul are pretentii mai mari decat marul, parul, gutuiul si prunul, iar fata de unele insusiri particulare, ca starea de gleizare si excesul de apa, sunt mai pretentioase chiar decat caisul si piersicul.

Ciresul nu se va amplasa la baza versantilor lungi, mai ales pe vaile inguste, fara un bun drenaj aerian. Situatiile de plantare a bazei pantelor cu cires se accepta numai acolo unde pericolul stagnarii aerului rece sau frecventa ridicata a gerurilor puternice de iarna, ca si a ingheturilor si brumelor tarzii de primavara este evitat.

1.    Pregatirea si fertilizarea terenului pentru plantarea ciresilor

Pentru conservarea si imbunatatirea insusirilor solurilor, pregatirea terenului se va face, de la caz la caz, prin desfundare si fertilizare pe toata suprafata sau desfundare pe directia randului a unei benzi late de 1,5 – 2 m, pe care se vor aplica si ingrasamintele stabilite.

Inainte de desfundare se va face o fertilizare de fond cu 60 – 80 t/ha gunoi de grajd, la care se adauga 800 – 1000 kg/ha superfosfat in 500 – 600 kg/ha sare potasica, iar pe terenurile acide, in functie de valoarea pH-ului, se vor aplica amendamente cu carbonat de calciu in doze 5-8 t/ha. De asemenea se pot administra ingrasaminte la groapa de plantare, in urmatoarele cantitati orientative: 10 – 15 kg gunoi de grajd bine putrezit, 50 – 100 g superfosfat si 50 – 100 g sare potasica (Amzar Gh. si colab., 1989).

Dupa desfundare se fac discuiri si lucrari de nivelare (daca este cazul) pentru a realiza o suprafata cat mai uniforma si cu o panta generala care sa permita scurgerea apei in exces.

2.     Plantarea ciresilor

Nu vom insista asupra amanuntelor privitoare la pichetarea terenului, execu­tarea gropilor, pregatirea pomului pentru plantat si tehnica plantarii propriu-zise, ci vom arata cateva din lucrarile de care depinde reusita infiintarii unei plantatii.

Neasigurarea soiurilor polenizatoare este una din principalele cauze ale productiilor mici in plantatiile de cires, avand in vedere ca majoritatea soiurilor sunt autosterile se planteaza 2-3 soiuri intr-o parcela, care sa aiba aceeasi epoca de inflorit si sa se poata poleniza reciproc. Raportul intre soiuri se stabileste in functie de valoarea lor economica. Daca aceasta este aproximativ egala, atunci si numarul randurilor din fiecare soi va fi egal (frecvent cate 6 randuri). Cand avem un soi de calitate scazuta, dar care este un bun polenizator, se recomanda un rand din acest soi, la 6-8 randuri din soiul ce trebuie polenizat.

Cea mai importanta operatie in plantarea ciresilor este stabilirea distantelor de plantare. Avand in vedere orientarea spre folosirea in mai mare masura a portaltoilor noi creati in tara sau introdusi din strainatate, care au vigoare scazuta, ca si intentia de proiectare si mentinere a inaltimii limitate a pomilor si utilizarea unor forme de coroana care sa realizeze un volum cat mai mare de coroana utila la unitatea de suprafata se reco­manda urmatoarele distante de plantare (tabelul  1), in functie de vigoarea combinatiei soi-portaltoi (tabelul 2)

Tabelul 1

Distantele pentru plantarea ciresilor

Vigoarea combinatiei Distantele de plantare (m) Densitatea pomi/ha
soi-portaltoi Intre randuri Pe rand
MareMijlocie

Mica

6 – 74 – 4,5

3,5 – 4

4,5 – 53,5 – 4

2,5 – 3

286 – 370555 – 714

833 – 1143

 

Tabelul 2

Vigoarea unor soiuri si portaltoi de cires

Soiuri Vigoarea
Mare Mijlocie Mica
Biggareau Moreau *
Negre de Bistrita *
Rosii de Bistrita *
Bing *
Cerna *
Jubileu *
Sam *
Stella *
Van *
Boambe de Cotnari *
Germesdorf *
Lambert Compact *
Pietroase Donnisen *
Ulster *
Hedelfinger *
Roz de Marculesti *
Amara *
PORTALTOI
Salbatic *
F12-1 *
Franc *
Mahaleb *
Colt *
IPC-1 *

 

plantarea ciresului 1 plantarea ciresului 2 plantarea ciresului 3 plantarea ciresului 4

Taierile la cires dupa plantarea ciresilor

In perioada de tinerete scopul taierilor consta in formarea unor coroane corespunzatoare specificului de crestere si fructificare a soiurilor, coroane cu dimensiuni reduse, dar cu volum util mai mare la unitatea de suprafata, nedegarni­site la baza, in interiorul carora patrunde o cantitate de lumina mare.

Cand pomii au ajuns in perioada de rodire, sunt necesare taieri pentru evitarea indesirii coroanelor si pastrarea unui echilibru intre crestere si rodire.

In practica ciresul se taie mai putin sau deloc, pomicultorii avand retineri datorita cicatrizarii greoaie a ranilor produse prin scurtarea unor ramuri groase si a aparitiei de scurgeri gomoase, care uneori provoaca uscarea ramurilor atunci cand aceste operatiuni se executa cu mult inainte de pornirea sevei. In plus, in urma taierilor de formare executate prea sever, la unele soiuri viguroase apar cresteri pu­ternice ale lastarilor in detrimentul grabirii intrarii pe rod si a reducerii vigorii, iar prin taierea nerationala a unor soiuri care nu ramifica, se pot obtine sarpante degarnisite, cu zona de fructificare departata mult de zona centrala a coroanei.

 

1. Taierile de formare a coroanelor dupa plantarea ciresilor

Prin lucrarile de formare a coroanelor se urmareste realizarea elementelor de baza: sarpante si subsarpante, scurtarea la maximum a duratei de timp pana la intrarea pe rod si obtinerea unor coroane care sa permita executarea cu usurinta, in conditii economice, a lucrarilor de taiere, tratamente fitosanitare, lucrarea solului si recoltarea fructelor (Gepoiu N., Monica Murvai, 1992 b).

Tinand cont de particularitatile de crestere si fructificare ale ciresului, in tehnica formarii coroanelor s-au stabilit urmatoarele norme constructive:

– Deschiderea unghiului de ramificare a sarpantelor sa fie de pana la 40-500, deoarece unghiurile mici determina o sudura defectuoasa a ramurilor, dau nastere la dezbinari si provoaca aparitia de gome;

– Punctele de insertie ale sarpantelor din acelasi etaj sa fie distantate la 7-12 cm, in caz contrar se produc dezbinari;

– Distanta intre doua  sarpante suprapuse in plan vertical nu trebuie sa fie mai mica de 60 cm la pomii de vigoare mica si mijlocie si de 80 cm la pomii de vigoare mare;

– Indiferent de forma de coroana, se face echilibrarea cresterii principalelor elemente constructive ale coroanei: sarpante si subsarpante de aceeasi varsta se echilibreaza intre ele, subsarpantele se subordoneaza ca lungime si dezvoltare in ordinea varstei; se executa echilibru intre etaje, iar axul coroanei sau prelungirile sarpantelor cu o crestere excesiva se substituie cu o alta ramura laterala, cu o directie de crestere exterioara;

– La formarea coroanelor trebuie sa se acorde o importanta deosebita echilibrarii cresterii intre partea din varf si cea bazala, stiut fiind faptul ca la cires exista tendinta naturala ca elementele cu pozitie superioara sa creasca mai puternic, in detrimentul celor inferioare, pe care le umbresc si care se degarnisesc.

 

2.     Forme de coroana dupa plantarea ciresilor

Rezultatele cercetarilor au relevat ca cele mai adecvate forme de coroana pentru cires sunt:

-forme globuloase (vas ameliorat, piramida neetajata, tufa libera), care urmaresc sa realizeze o iluminare mai buna a interiorului coroanei si o reducere a inaltimii pomilor, dar necesita distante de plantare mai mari.

-forme piramidale (fusul – tufa, cordon vertical) care se extind pe verticala si permit distante de plantare mai mici.

Deci, in sistemele de cultura cu distante marite se va merge pe coroane care sa se dezvolte mai mult in plan orizontal (vasul, tufa) sau aplatizate (palmeta), in timp ce in livezile de mare densitate coroanele se vor extinde mai mult pe verticala.

 

A. Forme de coroana practicate dupa plantarea ciresilor

Piramida neetajata (“Leader”) – forma de coroana veche, care se preteaza pentru soiurile de cires de vigoare mare. Are un trunchi de 60 cm si ax de 120 -160 cm pe care se prind 5-6 sarpante solitare dispuse in spirala la 35-40 cm una de alta. Primele doua sarpante au cate 3 subsarpante; sarpantele 3-4 au cate doua subsarpante, iar a 5-a si a 6-a cate o singura subsarpanta (fig. 1). Acest tip de coroana poate fi imbunatatit pe masura posibilitatilor prin suprimarea axului la 2,5-3,0 m inaltime, cand coroana este complet formata.

Piramida mixta – are 3 sarpante dispuse in etaj, plus inca doua sarpante distantate si dispuse in spirala. Prima sarpanta neetajata se insereaza pe ax la distanta de 80-120 cm fata de etajul I, iar urmatoarele la 45 – 50 cm una fata de alta. Ramificarea sarpantelor in subsarpante se face dupa principiul bilateral altern -intern.

La cires, formarea coroanelor dupa principiile piramidei mixte este inca valabila la soiurile viguroase (Germersdorf, Van, Bing, Sam, Boambe de Cotnari, Negre de Bistrita, s.a.) in sistem semiintensiv.

Soiurile de vigoare mijlocie (Rubin, Jubilen, s.a.) se pot conduce sub forma de piramida cu aplatizarea sarpantelor pe directia randurilor.

La dimensionarea coroanei si evitarea formarii unor pomi exagerat de inalti, ne ajuta soiurile care au unghi de ramificare a sarpantelor peste 40o. Soiurile de vigoare mica, cum sunt Lambert compact, Stella compact, Gerna, nu se preteaza la conducerea sub forma de piramida.

Vasul ameliorat – are coroana formata din 3 sarpante distantate la 8-10 cm una de alta, pe un ax foarte scurt, repartizate uniform in plan orizontal. Fiecare sarpanta are 3-5 subsarpante dispuse dupa sistemul bilateral altern. Formarea dureaza 4-5 ani  si se foloseste la soiurile de vigoare mijlocie.

Tufa – trunchi este forma de coroana cea mai apropiata de cresterea naturala a soiurilor cu tendinta de crestere sub forma de tufa, la care dominatia axului lipseste aproape total, cum este cazul soiului de cires Cerna. Este o forma de coroana cu structura neregulata. La plantare, varga se scurteaza la 60 cm inaltime. Lastarii care cresc pe ax se ciupesc in luna mai, la 5-6 frunze, pentru a forta aparitia de noi cresteri in cursul aceluiasi an, astfel va creste numarul viitoarelor ramuri de semischelet. Taierea de formare se realizeaza numai prin suprimarea ramurilor sau a lastarilor care cresc spre interior, care indesesc coroana. Dupa intrarea pe rod, este necesara rarirea subsarpantelor pentru a imbunatati regimul de lumina in interiorul coroanei.

 

B. Alte forme de coroana posibile pentru cultura ciresului

Avand ca obiectiv principal intensificarea culturii ciresulni in cercetare, s-a reusit, cu rezultate incurajatoare, adaptarea si a altor forme de coroana, cum ar fi:

Palmeta ipsilon este o coroana fara ax, care are doua sarpante inclinate la 30-60  (soiurile viguroase se inclina mai mult). Pentru formarea ei se scurteaza varga la 60 cm pentru a provoca cresteri, dintre care se aleg doua (viitoarele sarpante) care se orienteaza paralel sau perpendicular pe directia randului in functie de distantele de plantare pe rand. In anul al II-lea se elimina axul si lastarii care cresc spre interior

Aceasta forma de coroana a dat rezultate bune cand distantele de plantare au fost de 5 m intre randuri si 6 m pe rand (333 pomi/ha), cu bratele orientate pe rand.

Prin amplasarea sarpantelor perpendicular pe rand se micsoreaza distantele intre pomi pe rand la 2 m (1000 pomi/ha).

Fusul tufa este forma de coroana ce se extinde pe verticala. Axul nu se taie decat dupa realizarea inaltimii propuse. Se recomanda pentru soiurile de cires de vigoare mica si mijlocie, altoite pe portaltoi de vigoare mica-mijlocie. Aceasta permite micsorarea distantelor de plantare pe rand, se obtin densitati de pana la 1040 pomi/ha. Pomii an un trunchi de 60-80 cm si prezinta 10-15 sarpante dispuse pe ax la 15-25 cm, care prin scurtari sau carpiri in verde repetate raman de dimensiuni reduse, iar rodul se formeaza direct pe ele

Gordonul vertical este o coroana de volum redus pentru plantatii de mare densitate, caracterizata printr-un trunchi scurt (30-40 cm) si un ax puternic pe care se formeaza ramuri de rod, direct sau prin intermediul semischeletului . Este recomandata pentru soiuri de cires de vigoare slaba. Aceasta coroana se obtine plantand varga fara scurtare si pastrand toate ramurile anticipate. Dupa pornirea in vegetatie, toti lastarii, cu exceptia celui de prelungire a axului central, se ciupesc foarte devreme (aprilie – mai) la 2-3 frunze. Ciupirea se va repeta asupra lastarilor anticipati care apar dupa prima operatie. Rezultate bune a dat soiul de cires Lambert compact, la distantele de plantare 1,5 m pe rand si 4 m intre randuri (1666 pomi/ha).

Pentru toate formele de coroana, in scopul ramificarii si al reducerii vigorii, mai ales la soiurile viguroase, se recomanda scurtarea sarpentelor si a subsarpante­lor cand au peste 60-80 cm lungime, dupa metoda taierilor duble sectoriale (metoda Brunner), potrivit careia scurtarea se face deasupra unui mugure cu pozitie interioara. Prin acesta scurtare se atenueaza tendinta de crestere a lastarilor pe fata superioara a sarpantelor, obtinandu-se, datorita polaritatii, un lastar viguros, iar pe partea inferioara si lateral, numerosi lastari care vor constitui viitoare sarpante

Lasă un răspuns