Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro
– VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI – Marul se planteaza in sistem clasic, intensiv si superintensiv, realizand densitati de 200 – 2500 pomi/ha. In exploatatiile viabile , soiurile de mar asociate cu portaltoi de vigoare mica (M27, EMLA,Mac9, P22) pot realiza in densitati de 2670 pomi /ha, peste 60t fructe/ha in anii 4-7 de la plantare.
Formele de coroana recomandate sunt: piramida etajata rarita (pentru liveu’zile clasice), palmete (pentru livezile intensive), fusul subtire, cordonul fus-tufa si Tesa (pentru livezile superintensive).
In Germania, Nuberling a a lansat un model nou de plantare a marului de mare densitate, cu randuri scurte (80-100m) simple si sau duble, la distanta de 2,2 – 2,5 m intre randuri si benzi; intre pomi pe rand distanta este de 0,2-0,3 m iar intre randurile din banda de 15m.
Plantarea se face in santuri superficiale si inguste, nu mai adanci de 15-20 cm. Peste radacini se aseaza un amestec din pamant si gunoi fermentat, inraport de 2:1, care sa acopere 4/5 din portaltoi.
Pomii se conduc pe spalier (in forma de V sau T) confectioant din beton, lemn sau fier cornier, prevazut in partea superioara cu doua sarme paralele, distantate la 80-100 cm una de alta.
Pana la atingerea inaltimii de 2,2 m, pomii sunt dirijati inclinat sub unghiuri mici, pe tulpini de trestie.
Pe versanti, marul va fi amplasat in treimea inferioara si mijlocie, pe expozitiii mai insorite (S,S-V), in zonele dealurilor mijlocii si mici (E,V,NV).
Intrucat soiurile sunt in marea lor majoritate autosterile in parcela se planteaza alternativ 2-4 soiuri interfertile alternand cate 6-8 randuri din fiecare soi.
Specificul intretinerii planatiilor de mar – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Conducerea pomilor tineri
In livezile intensive de mar formele de coroana aplatizate sunt cele mai indicate (palmeta etajata, palmeta neetajata) si intr-o mica masura fusul tufa aplatizat, tripla incrucisare Delbard, drapel Morchand. Sub forma de palmeta cu brate oblice se conduc bine soiurile Jonathan, Golden Delicious, Red Melba, James Grieve si alte soiuri de vigoare mijlocie si mare. Soiurile de vigoare slaba, de tip spur ca Wagener si Starkrimson, altoite pe portaltoi de vigoare redusa (M9,M26), se comporta bine cand sunt conduse sub forma de palmeta cu brate oblice dispuse neregulat.
In toata perioada de formare a coroanelor trebuie sa predomine operatiile de modificare si dirijare a pozitiilor ramuilor de schelet si semischelet, taierile reducandu-se la minimum.Indifernt de forma de coroana operatiile in verde trebuie sa predomine fata de cele efectuate in periada de repaus.
Taierile de fructificare – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Marul necesita taieri de fructificare an de an.Taierile efectuate o data la 2-3 ani nu asigura productii mari si sustinute si nu sunt eficiente in prevenirea si combaterea alternantei de rodire. Aceste taieri se aplica diferentiat, in functie de varsta pomilor, soi, incarcatura cu muguri de rod si alti factori.
Im conditii favorabile de agrotehnica, pomii care se afla la inceputul perioadei de rodire, prezinta creteri vegetative viguroase, iar proportia de muguri mixti ce se diferentiaza an de an este in crestere. In plus la acesti pomi, ramurile de semischelet sunt tinere in formare.
La soiurile cu crestere viguraosa si cu intrare tarzie pe rod (Red Delicious) pentru a grabi inceperea fructificarii, taierile vor fi cat mai sumare, limitandu-se la rarirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifica cresterea vegetativa, in detrimentul rodirii la aceste soiuri arcuirea unor ramurianuale, in vederea grabirii fructificarii lor, este necesara. Dimpotriva,la soiurule foarte precoce, cu vigoare slaba sau mijlocie (Wagener premiat, Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesara, ea incarcand inutil costul productiei. La aceste soiuri pomii au tendinta sa se supraincarce cu fructe inca de la a doua sau a treia fructificare. Sub greutatea rodului, ramurile principale de schelet inca neconsolidate, se arcuiesc, formand prematur “arcade de rodire”,care le diminueaza si mai mult
cresterea. Pentru a preveni aparitia acestui fenomen nedorit, este necesar sa se suprime inflorescentele ce apar pe prelungirile anuale ale sarpantelor sa sa se normeze riguros productia de fructe. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative , se recurge in masura mai mare la raritul ramurilor si chiar la scurtarea lor.
Cu alte cuvinte, la soiurile de tip spur, cultivate in sistem inensiv, inmterventiile urmaresc stimularea cresterilor vegetative (care in mod natural sunt foarte slabe) si temperarea proceselor de fructificare, care incep prea de timpuriu si se desfasoara cu mare intensitate.
La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil, tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata. Ramurile de semischelet se alugesc, devin atarnande si se epuizeaza. Ramurile roditoare imbatranesc, iar vetrele de rod se complica. Itrucat noile ramuri de rod se formeaza pe portiunile tinerea ale scheletului, care au pozitie periferica rodul se indeparteaza catre partile exterioare ale coroanei.
Pentru aputea fructifica anual si in mod sustinut, pomii in plina productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm,astfel ca la fiecare fruct sa revina in medie 30-50 de frunze; mugurii mixti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati pe pom, ramurile de semischelet sa fie tinere (2-4 ani), cu potential biologic ridicat, iar intre ramurile de rod florifere (tepuse, mieluse, mladite) si neflorifere (pintenu si smicele) sa existe in raport de 1:2-3.
Ramurile de rod ale marului purtatoare de fructe (bursele) au nevoie de o perioada de “refacere biologica”.Numai la unele soiuri (Jonathan, James Grieve, Frumusetea Romei) si antr-o proportie foarte redusa, ele sunt apte sa formeze muguri mixti in anul cand poarta fructe. Obisnuit, la cele mai multe soiuri (Parmen auriu, Banana de iarna, Wagener premiat) exista o alternanta de rodire de la ramura la ramura in cadrul fiecarui pom.De obicei,pe bursele care porata fructe se formeaza pinteni sau smicele, incat ele nu vor fructifica anul urmator, ci peste un an. Asadar, pomul este apt sa rodeasca in fiecare an si in mid sustinut, dar nu pe aceleasi ramuri derod, ci in mod alternativ.
Principala veriga in taierile de fructificare o reprezinta ramurile de semischelet. Ele trebuie sa fie scurte si tinere,.Cand nu depaseste varsta de 4 ani, se scurteaza deasupra a 1-3 ramuri de rod situate spre baza lor. Portiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regula se atrofiaza natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet intinerite dau fructe mari si de buna calitate formand totodata si lastari mai vigurosi.
In mod curent la taierile de fructificare se procedeaza astfel:
In primul rand se apreciaza “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numarul mugurilor diferentiati (mixti) , gradul de alungire ti varsta semischeletului, desimea ramurilor in coroana, prezenta sau absenta alternantei de rodire.
Cand cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au multi muguri mixti, se efectueaza o rarire si o scurtare mai energica a elementelor de schelet si semischelet, concomitent cu diminuarea incarcaturii cu muguri mixti. Dimpotriva, cand cresterile anuale indica un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar sa se lase pomului I incarcatura mai mare cu muguri mixti.
Cand incacatura cu muguri mixti este cu mult sub cea optima, se va cauta sa se mentina pe cat posibil toate ramurile purtatoare de rod in anul respectiv; dimpotriva, la o suprainarcare cu muguri mixti se elimina pana la 60-70 % din acestia.
Ramurile de semischelet si cele de rod se trateaza diferit si in functie de pozitia lor in coroana. Este cunoscut ca seva se dirijeaza de preferinta spre partile laterale ale pomului, unde favorizaeza cresterea de ramuri viguroase (fenomenul polaritatii), in detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni intr-o anumita masura acest fenomen nedorit, in partea inferioara a coroanei se retin ramuri de semischelet mai viguroase si cu pozitie oblica, pentru a favoriza circulatia sevei, se elimina, cand sunt supranumerare, ramurile de semischelet atarnande, debile, imbatranite, iar cele ramase se normeaza cat mai judicios. Dimpotriva, in partea superioara a coroanei se retin ramuri de semischelet cu pozitie mai apropiata de orizontala, de vigoare mijlocie sau relativ slaba, carora li se lasa si o incarcatura mai mare cu muguri mixti, pentru ca florile si apoi fructele ce vor rezulta din acestia sa consume excesul de vigoare.
Fiecare ramura de rod a marului necesita un tratament diferentiat. Astfel, pintenii si tepusele nu se scurteaza, ci se raresc daca sunt asezate prea des, lasand intre ele spatiu de 8-10 cm.
Smicelele nu se scurteaza, chiar cand depasesc lungimea de 25-30 cm mai des la inceputul perioadei de rodire; ele se garnisesc in mod natural cu pinteni si tepuse; dupa ce se realizaeza aceasta garnisire, se poate reduce ramura (acum devenita de semischelet) deasupra a 3 –4 pinteni sau tepuse situate spre baza ei.
Nuielusele nu se scurteaza, ci doar se raresc lasand intre ele spatii de 15-18 cm, in anii cand pomii poarta o incarcatura cu muguri bine dezvoltati de la baza lor, renuntandu-se deci la rodul pe care-l poarta in anul respectiv.
Mladitele prezinta mai multe situatii: cand, in afara de mugurele mixt terminal mai au inca 1-2 muguri mixti laterali, ele nu se scurteaza, se raresc doar cand sunt prea dese, la distanta indicata la mieluse. Daca insa mladitele poarta mai ulti muguri mixti laterali, se lasa numai 2-3 din acestia si deasupra lor se scurteaza ramura. Trebuie retinut ca la mladite scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cat si a unui mugure mixt, intrucat acesta din urma, dand nastere unei burse, asigura continuitatea ramurii.
Ramificatiile fructifere (vetrele de rod) pot fi taiate si simplificate dupa necesitati cu conditia ca pe fiecare din ele sa se mentina cel putin o ramura de rod florifera (tepusa, mielusa, mladita) sau neflorifera (pinten smicea). O ramificatie fructifera (vatra) tanara sau intinerita la timp, trebuie sa fie apta sa-si hraneasca bine fructele pe care le poarta si sa formeze cel putin un lastar lung de 15-25 cm.
Ramurile anuale vegetative, situate de regula la periferia coroanei, in cazul cand sunt prea dese, concurente, asezate deasupra si dedesubtul bratelor, se suprima in intregime; cele necesare pomului raman o parte nescurtate (acestea se garnisesc in mod natural cu tepuse, mieluse si pinteni), iar o alta parte se scurteaza cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lastari vigurosi, care sa opresca suprafata foliara a pomului.
Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecinta unui exces de vigoare sau a unei incarcaturi de fructe cu mult sub posibilitatile plantei, fie urmare a unei greseli de taiere. Aceste ramuri se trateaza diferit, in functie de situatia pomului. Cand sunt necesare pentru completarea unor goluri in coroana, ramurile lacome se scurteaza deasupra unui mugur sau ramura orientata spre exteriorul coroanei; cand sunt de prisos se elimina in intregime.
Pomii care se afla in peridicitate de rodire, necesita taieri de fructificare diferentiate de la un an la altul pana la lichidarea acestui fenomen.
In anul fara sau cu productie slaba este necesara o intinerire radicala a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lastari vigurosi, care sa diferntieze muguri mixti in cantitate mai mica.
In anul cu rodire maxima, sa se elimine prin taieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inductiei florale, datorita unui inflorit si legat abundent.In plus sa se conserve ma maximum, lemnul de semischelet tanar, cu potential biologic ridicat, apt sa formeze lastari mai vigurosi care sa asigurr suprafata foliara necesara pentru cresterea fructelor concomitent cu fiferentierea mugurilor.
In practica, multi portaltoi procedeaza invers, agravand alternanta. Ei lasa mult semischelet in anul fara rod, de teama sa nu ajunga la o crestere excesiva a lastarilor. In acest caz rezulta lastari numerosi, in general de vigoare slaba, care diferentiaza o cantitate excesiva de muguri, ajungandu-se din nou la supraincarcarea pomului in anul urmator.
Intretinerea solului – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Sistemul de intretinere a solului inflienteaza ritmul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc si prin aceasta are un efect direct asupra dezvolarii pomilor, productiei si calitatii acesteia (Gradinariu, 1994).
Cel mai indicat si eficient sistem de intretinere a solului in plantatiile intensive si superintensive din zonele cu precipitatii abundente, este inierbarea intervalelor dintre randuri combinata cu lucrarea pe randul de pomi in . In cazul inierbarii intervalelor se aplica 4-6 cosiri, iar iarba rezultata se lasa ca mulci.
Se mai foloseste ogorul negru intrerupt pe terenurile fara pericol de eroziune, sistem in care mobilizarea solului se face prin lucrari superficiale pana in luna august, dupa care se lasa sa se inierbeze intervalele.
In livezile clasice situate pe pante nemecanizabile solul se lucreaza in copca cu cazmaua la 20-25 cm adancime toamna, iar in perioada de vegetatie se aplica 2-3 prasile.
Pentru majoritatea tonelor de cultura a marului din tara noastra se recomanda folosirea benzilor inierbate in alternanta cu ogorul negru, chiar daca cele mai moderne tehnologii din tari cu pomicultura avansata recomanda covorul inierbat pe intreaga suprafata pentru obtinerea fructelor de calitate superioara.
Ogorul lucrat, pe langa avantajele cunoscute, prezinta multe dezavantaje atat tehnologice, cat si boi-pedologice si fizico-mecanice.
Aceasta metoda se recomanda in zonele aride, neirigate.
Fertilizarea plantatiilor de mar – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Fertilizarea in plantatiile de mar presupune si o analiza a factorilor care conditioneaza absorbtia elementelor minerale de catre radacini.
In prezent exista o serie de elemente care permit conceperea mai rationala a tehnicii de fertilizare, luand in considerare variabile pe care tehnicile de cultura si irigatie le introduc in actualele sisteme culturale .
Noua conceptie de fertilizare a marului presupune controlarea, mai ales in perioadele specifice, a absorbtiei, translocatiei, disponibilitatilor de energie si competitiei dintre organele pomului. In acest sens fertilizarea trebuie sa se coreleze cu sistemul de intretinere a solului, irigarea.
In plantatiile tinere de mar (2-3 ani) dozele de ingrataminte ce se aplica trebuie sa fie moderate sau chiar pot lipsi, daca fertilizarea de baza s-a efectuat corect si solul este bine aprovizionat cu elemente nutritive.Daca acesti parametri nu sunt indepliniti, atunci se va fertiliza annual cu circa 80 kg N, 60 Kg P2O5 si 40 kg K2O s.a /ha. Odata la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd. Se recomanda ca aplicarea acestor ingrasaminte sa se realizeze numai pe randurile de pomi, in benzi a caror latime creste progresiv cu varsta pomilor.
In plantatiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odata la 3-4 ani, iar annual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 si 60-80 kg K2O la hectar, functie de fertilitatea solului, incarcatura de rod, varsta pomilor.
Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul si 1/3 din azot se vor aplica toamna si se incorporeaza odata cu aratura.
A doua treime de azot se aplica primavara devreme, pe solul dezghetat si umed, iar ultima dupa legarea fructelor. In anii care se administreaza gunoi de grajd, dozele de ingrasaminte minerale se reduc la jumatate.
In functie de momentul in care azotul este facut disponibil se modifica in mod considerabil comportamentul vegetativ si productiv al marului. Azotul stimuleaza productia totala de substanta uscata mai ales daca este disponibil in perioada iunie – iulie, cand substanta uscata produsa este orientata cu precadere spre structurile permanente ale pomilor (tulpina, ramuri de schelet si radacini). Dezvoltarea vegetativa superioara, astfel indusa, determina un mai mare consum hidric, de care depinde rata mai mare a absorbtiei calciului si potasiului, indeosebi in intervalul iulie-august.
Diferentierea mugurilor de rod este infuentata net de disponibilitatile de azot in perioada iunie – septembrie a anului precedent.
Forma de azot utilizata influienteaza in mod considerabil reacta plantelor la fertilizare, chiar si in conditiile aplicarii unor doze egale. In general foema nitrica stimuleaza activitatea vegetativa mai mult decat forma amoniacala. Totodata,forma amoniacala favorizeaza acumularea azotului si fosforului in frunzele de mar in timp ce forma nitrica conduce la acumularea unor cantitati sporite de calciu.
In general, elementele nutritive sunt furnizate pomilor prin intemediul solului, prin diferite moduri: ptin aplicare generalizata sau localizata, la suprafasa sau incorporate. Alegerea intre un mod sau altul poate depinde de modelele de intretinere a solului, metada de irigare.
Aplicarea ingrasamintelor se mai poate realiza la nivelul partilor aeriene (fertilizarea foliara) precum si prin irigatia fertilizanta.
In toate cazurile, cantitatile de ingrasaminte ce se vor aplica vor fi calulate in urma cartarii agrochimice a solului;analizelor de fructe si frunze. In urma acestor analize, precum si a altora efectuate mai multi ani consecutivi s-a ajuns la concluzia ca pentru o plantatie superintensiva de mar (2500 pomi/ha), amplasata pe un sol cernoziom cambic in zona de NE a Romaniei se recomanda urmatoarea conduita de fertilizare:
N200 P180 K300 Ca 250 Mg 80 kg s.a/ha, completata cu o norma de irigare de 1500 m/ha (G. Gradinariu, 1994) .
Irigarea plantatiilor de mar – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Cat priveste aportul hidric, tinand cont de conditiile actuale si previzibile, s-a ajuns la concluzia ca irigarea marului presupune aplicarea de udari frecvente cu norme mici de apa, pentru asigurarea unei cantitati optime in anumite zone ale sistemului radicular, care sunt in masura sa sustina metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat sa se utilizeze metode de irigare localizata, la suprafata sau subteran in functie de tipul de sol si mai ales in conditiile climitoce.
In livezile tinere de mar situate in zonele de stepa si silvostepa, pentru pomi si portaltoi vegetativi cu inradacinare superficiala se folosesc 200-250 m cubi / ha apa la o udare, pentru umectarea solului pana la adancimea de 35 – 40 cm. Pentru pomii cu inradacinare mai profunda se utilizeaza cantitati mai mari de apa la o udare (300-350 m cubi/ha), pentru a se umecta solul pe o adancime de 50-60 cm. Numarul de udari variaza de la 2-3 pana la 4-5 functie de perioadele de seceta.
In livezile pe rod se aplica 4-5 udari cu cantitati de apa cuprinse intre 400-700 m cubi/ha.
Momentele de aplicare a udarilor sunt: inainte de dezmugurit (daca iarna a fost secetoasa); la 15-20 zile dupa legarea fructelor; dupa caderea fiziologica din iunie, in timpul cresterii intense a lastarilor la 20-25 zile inainte de recoltatul fructelor si dupa recoltare pentru aprovizionarea solului.
In conditiile ecologice de NE a Romaniei, pentru optimizarea umiditatii din sol la cultura intensiva a marului este necesara o norma de irigare de 900 m cumi apa/ha pentru metoda de irigare localizata (prin picurare( si de 1500 m cubi/ha pentru udarea prin aspersiune deasupra coroanei. Pentru celelalte metode (prin scurgere la suprafata) este necesara o norma de irigare de 200 m
cubi /ha administrate in minim 4 reprize mai ales in perioadele critice pentru pomi (G.Gradinariu, 1994) .
Normarea incarcaturii de rod – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
La soiurile de mar care nu au tendinta de a se supraincarca cu rod, fie datorita proportiei reduse de muguri de flori fecundate (Renet de Canada, Frumos de Boskoop), fie caderii fiziologice intense (Jonathan) se poate obtine o buna normare a productiei numai prin taieri de fructificare nu au eficienta dorita, fiind necesara completarea lor cu raritul chimic al florilor, eventual cu rarirea fructelor pe cale chimica pe cale chimica sau manuala.
Rarirea chimica a florilor se realizeaza prin stropiri cu DNOC (Sandolin) sau Naftilacetamida. DNOC se aplica la inflorirea maxima (80 % flori deschise) sau la caderea petalelor, in concentratie de 200-500 mg/l, pentru soiurile autosterile si cu 50 – 100 % mai concentrate pentru soiurile partial autofertile. Naftilacetamida se aplica la caderea petalelor sau in urmatoarele 5 zile, in concentratie de 50-100 mg/l.
Pentru rarirea chimica a fructelor se aplica cu Sevin sau acidul Alfanaftilacetic (ANA).Sevinul (Carbonil) se utilizeaza in doze de 1000-2500 mg/l, cand fructele au 12-14 mm in diametru. Acidul Alfanaftilacetic se aplica in concentratie de 10-20 mg/l, dupa 14-15 zile de la caderea petalelor.
Rarirea normala trebuie incheiata in max 40 zile de la inflorirea primelor flori. Distanta intre fructele ramase se recomanda sa fie de 10-15 cm in cazul soiurilor cu fructe mici si 15-20 cm la soiurile cu fructe mari, pastrandu-se in fiecare inflorescenta fructul cel mai mare.
Combaterea bolilor si daunatorilor – VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Marul este una din speciile cele mai atacate de boli si daunatori.Dupa mai multi cercetatori (Parker, 1979, Way,1988) la mar s-au intalnit 80 de boli, 64 de specii de insecte de nematozi. Aceste cifre sunt intr-o dinamica permanenta, in acelasi timp trebuie sa precizam ca nu toate aceste boli sau daunatori sunt prezente in majoritatea zonelor de cultura a marului si nici acolo unde exista,nu toate provoaca pierderi economice importante.
Bolile cele mai importante sunt: Mozaicul marului (Apple mosaic virus), Proliferarea marului (Apple proliferation), Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter pv tumefacieus), Focul bacterian (Erwinia amylovora), Fainarea marului (Podosphaera leucotricha), Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul merilor (Venturia inequalis).
Daunatorii cei mai importanti sunt: Paduchele testos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), Paduchele lanos al marului (Eriosoma lanigerum), Paduchele verde al marului (Aphis pomi), Gargarita bobocilor de mar (Anthonomus pomorum), Viermele merelor (Cydia pomonella).
Combaterea merelor si daunatorilor la mar se face prin aplicarea a doua tratamente in perioada de repaos cu unl din produsele: Oleocalux 1,5 %; zeama sulfocalcica 20 % sau polisulfura de bariu 6 %; in perioada de vegetatie se efectueaza minim 6-9 tratamente, din care trei inainte de inflorit. Primul tratament se face la inceputul dezmuguritului, contra gargaritei florilor cu Detox 25 0,6 %; Carbetox 37 0,4 % sau Fosfatox R35 0,1 %. Al doilea trarament se face contra rapanului si fainarii, cu zeama sulfocalcica 2% sau cu zeama bordoleza 0,5 %+sulf muiabil 0,7 % eventual cu Captan 50 0,25 % +Karathane 0,1 %.
Acest tratament se repeta in subfaza de rasfirare a inflorescentelor pana la deschiderea primelor flori. In locul Captanului se poate folosi Dithane M45 0,2 % SAU Topsin M70 0,070 %.
Dupa inflorit, incepand din momentul cand la 10-15 % din flori au cazut petalele, se mai manifesta inca 4-5 tratamente mixte la avertizare.
Particularitatile maturarii si recoltarii merelor- VANZARE POMI FRUCTIFERI ALTOITI
Spre deosebire de fructele altor specii, merele ai insusirea sa-si continue maturarea si sa-si desavarseasca insusirile gustative in timpul pastrarii.
Soiurile de mere de vara si de toamna se recolteaza in parga, cu 7-10 zile inainte de maturarea de consum, cand au ajuns la marimea si coloratia specifica. Recoltarea se face in momentul optim, pentru a preveni caderea si deprecierea fructelor. Fiind mai perisabile, acestea se expediaza la beneficiar, imediat dupa recoltare, cand rezistenta lor la manipulare si transport este mai mare.
Pentru soiurile de iarna, recoltarea merelor are loc la un grad de maturare care asigura o capacitate de pastrare cat mai buna si care se stabileste prin urmarirea unui grup de indicatori cum ar fi:
– marimea specifica a soiului;
– culoarea de fond a pielitei variaza de la verde intens spre o culoare verde-galbui;
– amidonul este prezent in sectiunea transversala a fructelor in zona cuprinsa intre partea exterioara a casei seminale si partea exterioara a fasciculelor libero-lemnoase mediene;
– fermitatea fructelor; intensitatea respiratorie;
Recoltarea se face manual, productivitatea la cules fiind infuentata de talia pomilor, densitatea si marimea fructelor.
Fluxul temnologic al valorificarii merelor cuprinde ca verigi principale: recoltarea, ambalarea, manipularea, transportul, conditionarea, pastrarea si comercializarea. www.pom-fructifer.ro vanzare pomi fructiferi altoiti