Taiere vita de vie: Sisteme si Tipuri

Doriți să combateți mana viței de vie?
Comandați acum Zeamă Bordeleză pe www.zeamabordeleza.ro

In viticultura se folosesc mai multe sisteme de vita de  vie care se definesc, in principal, prin felul elementelor lemnoase care se lasa pe butuc la vita de vie si in secundar prin numarul si lungimea acestora.

 

Sistemul de taiere vita de vie scurt. Se caracterizeaza prin folosirea in exclusivitate, a elementelor scurte de rod (cepi de 1-2 ochi).

Coardele de rod existente pe butuc se taie in cepi, numarul cepilor care se rezerva butucului fiind in functie de vigoarea vitelor si productivitatea soiului.

taiere vita de vie taiere vita de vie

Avantajele pe care le ofera acest tip de vita de vie sunt urmatoarele:

  • asigura un echilibru mai bun intre cresterea si rodirea vitelor;
  • grabeste procesul de maturare si inlatura coacerea neuniforma a strugurilor, care se manifesta adesea la soiurile foarte productive;
  • usureaza executarea tratamentelor fitosanitare, prin reducerea masei vegetative pe butuc: operatia de vita de vie fiind oarecum simpla, poate fi executata de persoane mai putin calificate.

Ca dezavantaj la acest tip de vita de vie, se mentioneaza faptul ca pe butuc se retine numai circa 5-10% din formatiunile lemnoase purtatoare de rod si ca urmare productia de struguri este intrucatva diminuata.

 

Sistemul de taiere vita de vie mixt. Reprezinta o imbinare a celor doua sisteme de taiere vita de vie (scurt si lung), prin folosirea elementelor scurte si lungi de rod.

Imbinarea se realizeaza prin constituirea verigilor de rod: cep + cordita sau coarda de rod. Acest sistem de vita de vie este cel mai corespunzator, deoarece prezenta coardelor sau corditelor de rod asigura productia de struguri pe anul in curs, iar prezenta cepilor asigura formarea lemnului de rod pentru anul urmator.

Sistemul de taiere vita de vie mixt a fost elaborat in Franta de catre dr. Guyot. De aceea in viticultura este cunoscut si sub denumirea de „taierea dr. Guyot”. El a fost conceput pentru cultura vitei de vie pe solurile subtiri si sarace din sudul Frantei, unde pe butuc se formeaza coarde putine.

Dupa numarul verigilor de rod care se lasa pe butuc la taiere, se deosebesc mai multe tipuri de taiere: Guyot simplu, cu o singura verigade rod pe butuc; Guyot dublu, cu doua verigi de rod; Guyot multiplu, cu trei sau mai multe verigi de rod.

In podgoriile din tara noastra a fost generalizat tipul de vita de vie Guyot multiplu.

 

TIPURI DE TAIERE VITA DE VIE

 

Tipurile de taiere vita de vie se clasifica in functie de scop (taieri de formare, taieri de rodire si taierea de regenerare), dupa starea de vegetatie a vitelor.

 

Taierile vitei de vie de formare. Taiere vita de vie  de formare trebuie sa asigure o crestere puternica a vitelor pentru a se putea realiza formele de conducere in plantatii. Concomitent cu formarea butucilor se urmareste si intrarea cat mai devreme a vitelor pe rod.

Complexitatea taierilor de formare, depinde de conducerea vitelor in plantatie si de sistemul de vita de vie care urmeaza sa fie aplicat. Este mult mai simplu de format butucii la vitele conduse in forma joasa si taiate in sistem scurt, care se realizeaza in 2-3 ani de la plantare, fata de vitele conduse in forme inalte pe tulpini si taiate in sistem mixt, care se realizeaza in 4-5 ani de la plantare si chiar mai mult.

Taierile vitei de vie de rodire. Aceste taieri se executa la vita de vie in fiecare an, dupa incheierea taierilor de formare.

Prin aplicarea lor se urmareste: pastrarea echilibrului intre crestere si rodire a vitelor; dimensionarea productiei de struguri pe butuc, in functie de varsta plantatiilor si vigoarea butucilor; asigurarea unei rodiri sustinute a vitelor in plantatii, eliminandu-se periodicitatea de rodire; prevenirea degarnisirii cordoanelor de formatiunile lemnoase roditoare inlocuirea lemnului batran de pe butuc, cu lemn mai tanar purtator de rod; mentinerea capacitatii de regenerare a butucilor, prin indepartarea lemnului uscat.

Taierea vitei de vie de regenerare. Se aplica in plantatiile de vii batrane sau imbatranite prematur, in care datorita varstei inaintate sau altor cauze, capacitatea de crestere si de fructificare a vitelor a scazut foarte mult.

Scopul urmarit este revigorarea butucilor, pentru refacerea pe o perioada de cativa ani (5-7 ani), a potentialului de crestere si fructificare. Taierile de regenerare trebuie asociate cu alte masuri agrotehnice cum sunt: redesfundatul partial si incorporarea adanca in sol a ingrasamintelor organice si chimice, in scopul refacerii sistemului radicular al vitelor.

Reducerea potentialului de crestere si de rodire a butucilor este o consecinta fireasca a procesului de imbatranire la vita de vie. Prin taierile de regenerare si celelalte masuri agrotehnice care la insotesc, se amelioreaza in timp scurt capacitatea de rodire a vitelor, fara sa se ajunga la potentialul lor initial.

 

LUCRARI SI OPERATIUNI IN VERDE LA VITA DE VIE

 

Din aceasta categorie fac parte:

  • Legarea sau dirijarea lastarilor
  • Plivitul
  • Copilitul
  • Carnitul lastarilor

Lucrari fitotehnice speciale:

  • Ciupitul lastarilor
  • Polenizarea suplimentara
  • Incizia inelara a lastarilor
  • Desfrunzitul partial

Legarea sau dirijarea lastarilor. Pe masura ce lastarii cresc in lungime, nu se pot mentine in pozitie verticala si se apleaca in jos.

Ca urmare, o parte se rup, vegetatia se aglomereaza pe randul de vite, lumina si aerul patrund tot mai greu in interiorul butucului, se favorizeaza bolile si atacul daunatorilor, iar mecanizarea lucrarilor in plantatie este ingreunata.

Pentru a se preveni aceste neajunsuri, trebuie sa se faca legarea sau dirijarea lastarilor pe mijloace de sustinere. Lucrarea se executa de 3 ori in timpul perioadei de vegetatie: primul legat, inainte de inflorit, pe la mijlocul sau sfarsitul lunii mai, cand lastarii au lungimea de 40-60 cm; al doilea legat, dupa inflorit, pe la mijlocul sau sfarsitul lunii iunie; iar al treilea legat, inainte de intrarea strugurilor in parga (sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii august). Ca materiale de legat, se folosesc: liberul de tei topit, rafie sintetica, fibrele de canepa, deseurile textile.

Plivitul lastarilor. Prin aceasta lucrare se inlatura lastarii socotiti de prisos pe butuc si anume: in primul rand, eventualii lastari dati din portaltoi (inlaturarea salbaticului); lastarii de pe lemnul batran plasati necorespunzator, cum sunt lastarii lacomi si cei de pe partea inferioara a coardelor; lastarii sterili (fara rod) si cei slab dezvoltati.

Prin reducerea numarului de lastari pe butuc ser favorizeaza cresterea si dezvoltarea celor ramasi, cu formarea unui aparat foliar bogat, capabil sa furnizeze cantitati mari de substante asimilate. Acestea vor contribui la sporirea productiei, acumularea de zaharuri in struguri si la o mai buna diferentiere a mugurilor de rod pentru anul urmator.

Plivitul se executa numai dupa aparitia inflorescentelor, pentru a se putea deosebi lastarii sterili de cei fertili, atunci cand ei sunt in stare erbacee si pot fi suprimati usor cu mana de pe butuc. Lucrarea se recomanda indeosebi la soiurile cu capacitate mare de lastarire, care dezvolta o masa vegetativa bogata pe butuc.

Copilitul. Consta in suprimarea, totala sau partiala, a lastarilor secundari (copililor) care se formeaza din mugurii de vara la subsuoara frunzelor, pe lastarii principali.

Este o operatiune in verde facultativa, carte se executa o data cu legatul lastarilor, obisnuit la legatul II si III. Deoarece la majoritatea soiurilor copilii sunt lipsiti de rod, au fost socotiti ca niste organe parazitare.

Strugurii formati pe copili sunt mici si de calitate inferioara, stiut fiind ca ei se matureaza cu cca. 25-30 zile mai tarziu decat cei de pe lastarii principali.

Carnitul lastarilor. Este o operatiune in verde generalizata in practica viticola, care se face atat la soiurile pentru struguri de masa, cat si la cele pentru struguri de vin.

Prin carnit se procedeaza la suprimarea varfurilor tuturor lastarilor de pe butuc, in momentul intrarii strugurilor in parga, cand cresterea intensa a lastarilor s-a terminat (inceputul lunii august).

Se taie cu foarfeca, varfurile lastarilor impreuna cu frunze tinere (6-10), care nu au ajuns la marimea normala si deci consuma substantele asimilate. Prin aceasta se favorizeaza procesele de maturare a strugurilor si lemnului lastarului.

Practic, prin carnit se suprima varfurile lastarilor care depasesc inaltimea spalierului sau capetele aracilor, lungimea lastarilor fiind redusa astfel la cca 130-150 cm, rar mai mult. Lucrarea este absolut necesara la soiurile cu cresteri viguroase, in special in anii cu exces de precipitatii, pentru a se asigura patrunderea luminii si aerului in interiorul butucului, limita consumului de asimilate de catre lastari.

Carnitul prea sever cu indepartarea unor portiuni mari din lastar, afecteaza masa vegetativa a butucilor, influentand negativ procesul de maturare a strugurilor si gradul de maturare a lemnului coardelor.

Ciupitul lastarilor. Consta in suprimarea varfului de crestere sau coronitei lastarilor fertili, prin ciupit, inainte de inflorit (o saptamana inainte de inflorit). Scopul urmarit: intreruperea din crestere a lastarilor, pe perioada infloritului (8-12 zile) pentru a se favoriza procesul de fecundare a florilor (legarea rodului).

Se stie ca in timpul infloritului, cresterea lastarilor ramane procesul dominant, cu un consum ridicat de substante asimilate. Din aceasta cauza, multe flori din inflorescenta raman subnutrite si cad.

Pentru a se imbunatati conditiile de hranire a florilor este necesar, mai ales la soiurile care inregistreaza un procent ridicat de cadere a florilor, sa se intervina prin ciupitul lastarilor. Ciupitul lastarilor la vita de vie se practica si in alte situatii: in cazul viilor afectate de inghet, cand se ciupesc lastarii lacomi, pentru a se stimula formarea copililor, in vederea refacerii potentialului vegetativ si productiv al butucilor; ciupitul lastarilor in plantatii de vii tinere, atunci cand se proiecteaza formele de conducere.

Polenizarea suplimentara. Este necesara in cazul soiurilor cu flori fiziologic femele, la care polenul nu germineaza si a soiurilor la care capacitatea de germinare a polenului este slaba (Bicane, Cramposie). Polenizarea acestor soiuri, mai ales in anii racorosi si ploiosi, se realizeaza defectuos: florile nu leaga decat intr-o proportie redusa, strugurii meiaza si margeluiesc puternic. Pentru a se elimina aceste neajunsuri este nevoie de polenizare suplimentara, cu polenul de la alte soiuri. Operatiunea este greu de realizat pe suprafete mari si la un numar mare de butuci.

Incizia inelara a lastarilor. Operatiune in verde facultativa, cu efect limitat, care nu poate fi generalizat. Ea consta in taierea si scoaterea unui inel de scoarta lat de 5-6 mm pe internodul situat sub prima inflorescenta de la baza lastarului.

In acest mod este intrerupta circulatia bazipeta a sevei elaborate, asigurandu-se o supranutrire a inflorescentelor si strugurilor cu substante asimilate. Efectul operatiunii se mentine atat timp cat rana provocata (incizia) ramane deschisa, adica pana se realizeaza cicatrizarea.

Inelarea se face obisnuit pe lastari, dar se poate aplica si la baza coardelor sau chiar bratelor. Se executa cu foarfeci speciale de inelat a caror lame sectioneaza scoarta si liberul, dupa care inelul se desprinde si este scos cu ajutorul unui briceag. Cicatrizarea ranii cu reluarea circulatiei normale a sevei elaborate are loc in decurs de cca 3 saptamani.

Obiectivele urmarite prin incizia inelara: legarea unui procent mai mare de flori in inflorescente, in care caz inelarea lastarilor se face cu 2-3 zile inainte de inflorit; cresterea marimii boabelor si strugurilor, cand inelarea se face dupa inflorit la 2-3 zile; grabirea procesului de maturare a strugurilor si de intensificare a coloritului boabelor, cand inelarea se face inainte de intrarea strugurilor in parga.

Desfrunzitul partial. Lucrarea in verde se recomanda deopotriva, atat la soiurile de masa cat si la cele de vin, in scopul prevenirii atacurilor puternice de mucegai pe struguri. Se efectueaza cu 2-3 saptamani inainte de cules, la intrarea strugurilor in parga, cand mucegaiul (Botritisul) incepe sa atace strugurii.

Consta din suprimarea frunzelor (2-3 frunze) situate in zona strugurilor. Prin aceasta lucrare se amelioreaza microclimatul din jurul strugurilor, in sensul ca reduce umiditatea, se intensifica aerisirea si gradul de iluminare.

Efectele pozitive asupra calitatii strugurilor sunt urmatoarele: colorarea uniforma a boabelor la soiurile pentru struguri de masa, sporirea continutului in zaharuri, reducerea aciditatii totale prin degradarea acidului malic, sub actiunea mai intensa a luminii.

 

Lasă un răspuns