Taierea ciresului

Taierea ciresului de intretinere

Taierea ciresului presupune  lucrari ce se efectueaza dupa intrarea pomilor pe rod si urmaresc limitarea inaltimii si a extinderii sarpantelor in plan orizontal, in functie de spatiul rezervat pomilor si pentru trecerea masinilor si tractoarelor. Atentia se indreapta catre intretinerea tuturor elementelor de schelet si realizarea unei bune iluminari si aerisiri a fiecarui sector din coroana.

La ciresii care au tendinta sa-si formeze coroana inalta, in urma dezvoltarii puternice a sarpantelor dinspre varf, in detrimentul celor de la baza, se impune scurtarea ramurilor respective deasupra unei ramuri laterale sau chiar scoaterea lor daca indesesc coroana.

La pomii cu coroana indesita se inlatura o serie de ramuri de semischelet a caror varsta depaseste 3-4 ani, precum si cele slabe, umbrite si degarnisite. Pentru a evita indesirea coroanei, dupa intrarea pomilor pe rod se va evita scurtarea ramurilor de un an.

De asemenea se vor elimina ramurile de semischelet de vigoare slaba si se vor pastra cele de vigoare mijlocie.

In partea superioara a coroanei se suprima ramurile de semischelet viguros, iar catre baza coroanei se scot ramurile slabe.

Taierea ciresului de fructificare

Taierile de fructificare au rolul de a mentine pomii intr-un echilibru fiziologic intre crestere, fructificare si diferentiere, timp cat mai indelungat. Acestea privesc in special ramurile roditoare si pe cele de semischelet, insa nu constituie o grupa izolata de taieri, ci ele completeaza intotdeauna taierile de formare, iar mai tarziu taierile de intretinere si regenerare.

In general, timp de 8-10 ani de la intrarea pe rod, taierile de fructificare pot lipsi, fiind suficiente taierile de intretinere.

In primii ani de rodire se pot executa usoare rariri ale sarpantelor si subsarpantelor, avand grija sa se mentina rodul cat mai aproape de baza sarpantei.

Ramurile anuale care se formeaza pe sarpante si subsarpante nu se scurteaza daca au sub 25-30 cm lungime si sunt in numar redus. Ramurile mai lungi se scurteaza, iar daca sunt prea numeroase sau au pozitie verticala se elimina.

Trebuie evitata pe cat posibil scurtarea ramurilor anuale, mai ales in primii ani de rod, pentru a se evita indesirea coroanei.

Durata de viata foarte mare a buchetelor de mai (8-10 ani) la soiurile de cires, asigura un ritm lent de degarnisire a semischeletului. La soiurile care fructifica predominant pe buchete de mai, taierea de fructificare se rezuma la interventia asupra formatiunilor de rod imbatranite, prin scurtarea deasupra formatiunilor de rod situate catre baza ramurii respective

Rezultate bune au fost obtinute si prin scurtarea ramurilor fructifere mijlocii, in urma caruia apar noi cresteri pe care se diferentiaza mugurii de rod in anul formarii lor, asigurandu-se astfel regenerarea ramurii

Ramurile de semischelet cu varsta de peste 2-3 ani se pot scurta, daca este necesar, deasupra unei cresteri din zona bazala, asigurandu-se astfel noi cresteri care vor constitui noi ramuri de rod si se va evita degarnisirea si migrarea rodului catre extremitatea coroanelor.

Taierea ciresului de fructificare trebuie sa tina cont de particularitatile de crestere si fructificare ale fiecarui soi.

De asemenea, este bine de stiut ca taierea trebuie facuta intotdeaunadeasupra unui mugure vegetativ sau deasupra unui grup de muguri in care sa existe cel putin unul vegetativ, deoarece in lipsa acestora cresterea in punctul respectiv inceteaza (situatie intalnita la samburoase).

            Taierea ciresului de regenerare

Se executa la pomii asupra carora nu s-au facut la timp taieri, la pomii care au intrat in declin sau la pomii care au cresteri anuale mai mici de 10 cm.  Interventia este cu atat mai severa cu cat gradul de imbatranire prematura este mai avansat.

Taierea ciresului de regenerare se aplica ramurilor de schelet, prin scurtarea in lemn de 2-3 ani la prima regenerare si in lemn mai batran (5-6 ani) la pomii prost ingrijiti si la o varsta mai inaintata. Ciresii regenerati dau cresteri noi in primul an dupa efectuarea taierii si in al III-lea an reusesc sa-si refaca complet scheletul si sa fructifice.

            Taierea ciresului in verde

Desi cunoscuta de foarte multa vreme, aplicarea ei in productie se face pe scara restransa (Parnia Cornelia si colab., 1979). Taierile in verde asigura controlul asupra vigorii de crestere a pomilor, fiind o lucrare absolut necesara in livezile de mare densitate. Reducerea vigorii pomilor are loc, deoarece cresterile noi din anul urmator sunt mai reduse decat cele care apar dupa taierile in uscat.

Un alt avantaj este acela ca organele eliminate in stare erbacee sau semilemnificate raman pe sol si se descompun mai repede intrand in circuitul trofic.

La ciresii tineri sunt necesare lucrari in verde pentru a preveni formarea eta­jelor naturale si a favoriza garnisirea scheletului. Ciresul formeaza in mod natural pe fiecare sarpanta etaje naturale, de obicei la distante mari (1,20-1,40 cm), intre care bratele se garnisesc cu buchete de mai, iar dupa uscarea lor bratele se degarni­sesc. Pentru a evita acest fenomen se recomanda ca ramurile anuale viguroase rezervate pentru formarea scheletului sa se ciupeasca la 60-80 cm, pentru a ramifica. Din lastarii care se dezvolta in urma scurtarii se lasa unul de prelungire si 1-2 lastari laterali, iar restul se elimina.

Dupa momentul cand se executa taierea ciresului si scopul urmarit avem:

a) Taierea ciresului in verde (cunoscuta si sub denumirea de taiere de vara) consta in ciupitul manual al lastarilor, incepand din mai-iunie, cand lastarii au 20-30 cm, in scopul grabirii intrarii pe rod si pentru reducerea vigorii de crestere a pomilor. Astfel, prin ciupirea timpurie (mai-iunie) a lastarilor la 4-5 frunze de la baza s-a stimulat diferentierea mugurilor de rod. Din datele medii pe doi ani, din tabelul 13, rezulta ca numarul de muguri pe metru liniar de sarpanta, la pomii taiati in verde, a fost mai mare la toate soiurile luate in studiu, fata de pomii netaiati, datorita formarii unui numar mare de buchete de mai si a unor cresteri compacte.

De asemenea, volumul coroanei pomilor s-a redus cu cca. 42-56 % la pomii taiati in verde, fata de cei netaiati.

Tabelul 1

Taierea ciresului in verde – Influenta asupra diferentierii mugurilor florali

ICPP Pitesti – Maracineni, 1998 – 1999

b) Taierea ciresului in verde dupa recoltarea fructelor (august) care substituie partial sau total taierea in uscat si se face dupa aceasi principiu de rarire a coroanei, indepar­tand lastarii de prisos si regenerand formatiunile fructifere degarnisite.

In urma experientelor efectuate la l.G.P.P. Maracineni privind taierile in verde, cea mai buna varianta s-a dovedit cea cu densitatea de 1666 pomi/ha (4 x 1,5 m), cu pomi condusi sub forma de cordon vertical si la care taierile s-au aplicat numai in verde, la soiul Stella in anul VI de la plantare (tabelul 2).

Tabelul 2

Influenta taierilor asupra productiei medii de fructe in functie

de densitate, forma de coroana si epoca de taiere la soiul Stella

ICPP Maracineni 1999

Taierea ciresului in verde dupa recoltarea fructelor se pot executa mecanizat cu masi­nile cu bare cositoare sau masinile cu discuri. Desi aceasta metoda a dat rezultate bune in cercetare, ea nu s-a extins in productie. In urma cercetarilor de la I.C.P.P. Maracineni s-a constatat ca cele mai bune rezultate se obtin prin executarea meca­nizata a taierilor de contur in verde, in scopul limitarii in inaltime si largime a gardurilor fructifere, combinat cu interventiile manuale in verde, efectuate in interio­rul coroanei.